Pe 26 mai, în Romania, vor avea loc alegeri autocareuroparlamentare (II)

 Dorian OBREJA

Ca să nu fie loc de interpretări: personal, am fost în adversitate cu cei mai mulţi lideri ai PSD (de la centru sau din Iaşi) încă din 1990, când acesta se numea FSN, şi pe când unii mari luptători antipesedişti de azi se jucau în nisip. Atunci, unul dintre liderii pomeniţi, ne-a chemat, la sediul Casei Pătrate, pe doi dintre patronii publicaţiei pe care o făceam, şi, bătând cu pumnul în masă, a spus, aparent fără replică: „de azi, ziarul vostru devine oficios al nostru”. Replică, totuşi a existat, şi ea s-a concretizat într-un „nu” ferm şi categoric, Iar personajul amintit a fost el bătut de Cel de Sus, ţintuit fiind apoi într-un scaun cu rotile, după care a fost chemat, pe vecie, într-un loc în care sper să-i fie foarte cald!

Am ieşit în stradă, alături de alţi români, în decembrie 1989 şi, apoi, în noiembrie 1996, când încă mai credeam că ceva s-ar putea schimba. Dar, de atunci, m-am convins că aproape toţi politicienii sunt o apă (otrăvită) şi-un pământ (sterp), aşa că-i deplâng pe cei care mai au naivitatea de a crede că unii ar fi mai buni ca alţii;

Iată motivele pentru care nu am crezut. nicio clipă. că un miting politic organizat la Iaşi în mai 2019 va fi mai „bun” (în sensul de apel la unitate, progres pentru România şi prosperitate pentru români) decât altul. Şi am avut, din păcate, dreptate. Discursuri găunoase, belicoase, vindicative, îndemn la vrajbă şi aruncarea pisicii în curtea ltuia, ca şi cum nu toate partidele ar fi condus, din 1990 încoace, România spre fundătura în care se află.

Rizibile – dacă ar fi ceva de râs, dar nu e -, dar şi extrem de triste şi tragice pentru prefigurarea viitorului ce ne aşteaptă au fost prezentarea şi mediatizarea celor două mitinguri politice. Fiecare formaţiune politică (acompaniată de mercenarii din presă, postacii talibani sau naivii de pe reţelele de socializare) a căutat să-şi tragă spuza pe turta ei. Din relatări, rezultă că baia de mulţime a liderului social-democrat a fost cel puţin egală cu aceea a liderului din umbră a liberalilor (mă refer la cel supranumit „ficusul de la Cotroceni”, căci cel formal nu şi-a depăşit nicicând condiţia de ex-şef la Secretariatul de stat pentru persoanele cu handicap). Multe „băi” ar trebui să facă politicienii, în frunte cu cei doi, pentru a se spăla de câte păcate au!

Date şi poze trucate, prin intermediul cărărora se încerca să fim convinşi că unii au avut o audienţă uriaşă, inegalată vreodată (circa 40.000 de participanţi), iar alţii, abia de vreo 10 ori mai puţin. Trafic blocat, nervi, imprecaţii, altercaţii – la ce bun toate? Ca unii lideri să se mai împăuneze cu poze măsluite şi informaţii la fel.

Dar lucrul cel mai grav, cel mai alarmant mi s-a părut a fi unul care...nu s-a întâmplat. Pentru duminică, erau anunţate un miting şi un marş, organizate de societatea civilă (hm!). Ar fi fost normal să participe 50.000-100.000 de ieşeni, cel puţin atâţia sunt nemulţumiţi de felul în care toţi politicienii conduc. Am căutat îndelung ecouri, în presă, online, pe reţele de socializare. Am găsit doar o poză cu vreo 10 persoane, în Piaţa Unirii, protestând faţă de dictatură. Dacă asta a fost tot. să nu ne mirăm de rezultatele ce se vor contabiliza după alegerile din 26 mai!

Cât despre prognoza privind numele celor care vor ajunge baroni de Bruxelles, trebuie să mai aşteptaţi o săptămână. Jocurile, încă nu sunt făcute (vezi cazul marinarului saşiu, oricum aflat pe un loc ne-eligibil, dat în gât de CNSAS taman acuma), cineva sau ceva trebuie să mai cadă!