Evenimentul Regional al Moldovei – 30 de ani de istorie

 

 Vă invităm astăzi la o călătorie în timp, la începuturile anilor ‘90, când în România lumea părea că se va schimba.  După momentul din decembrie 1989, oamenii au răsuflat ușurați și au crezut că vor trăi într-o altă lume, că vor avea o altă viață, în care toate dorințele li se vor îndeplini. Pentru unii, au început să curgă râurile cu lapte și miere, pentru alții planurile s-au împotmolit imediat ce le-au trecut prin gând. Martor la bucuriile sau tristețile lor a fost nu doar timpul, ci și ziarul Evenimentul, care a fost alături de oameni zi de zi, în cele 9171 de ediții, pe care astăzi le numărăm alături nu doar de ieșeni, ci de toți locuitorii Moldovei. Este un mare privilegiu să poți scrie, ca publicație-martor, despre istoria unei treimi de veac, în care lumea s-a schimbat total.

Istoria unor industrii apuse

Pentru cei care nu cunosc vechiul Iași, colecția de ziare este un album perfect pentru a afla povestea fabricilor în care odată munceau zeci de mii de oameni și ale căror vieți s-au schimbat total imediat ce de la București a plecat Marea Privatizare. În 1991, an în care ziarul Evenimentul a ieșit din tipografie ca ediție nouă, aproape 19 milioane de români au devenit acționari. Peste noapte au schimbat salopeta de muncitor cu sacoul de acționar la fabricile unde munceau, după transferul gratuit al unei părți din acțiunile statului și prin celor rămase după transfer. Oamenii au dobândit certificate de proprietate și deja așteptau dividende pentru acțiuni. Mulți aveau vise de înavuțire, credeau că Marea Privatizare le va aduce Marea Îmbogățire. Că s-au înșelat au început să afle ceva mai târziu, când coloșii la care munceau au început să cadă, secerați de datorii, făcuți fărâme de afaceriștii hulpavi sau bine orientați (inclusiv politic). Așa au căzut sub securea privatizării Combinatul de Fire Sintetice (celebrul CFS), Fabrica de Țigarete, Fabrica Nicolina, Fabrica de Bere „Zimbru”, Țesătoria de Mătase „Victoria”, Fabrica de Mase Plastice, Fabrica de Sfoară, Metalurgica, Lactis, Combinatul de Porci de la Tomești, Fabrica de Ulei „Unirea”. Muncitorii de atunci au ales ori pensionarea sau, cei mai norocoși și mai tineri, exodul. În urmă au curs râuri de lacrimi, din partea celor care au rămas pe drumuri și care și-au căutat dreptatea în greve, și s-au auzit râsetele de satisfacție ale celor care au pus pe roate alte afaceri. Zona industrială a devenit o vale a plângerii, al cărei chip s-a transformat în timp, lăsând loc noilor firme și cartierelor rezidențiale. Cei care s-au născut în Iașul noilor afaceri ar putea afla despre fostele industrii apuse doar răsfoind colecțiile de ziare în care condeierii au notat cu grijă toate frământările oamenilor și transformările Iașului care a crescut, devenind apoi oraș european, imediat ce UE și-a deschis granițele și baierele pungii cu galbeni comunitari.

Meserii noi, viziuni noi

Timpul și-a urmat cursul și a lăsat loc transformărilor care au schimbat Iașul într-un oraș cu multe fațete - în aceeași urbe regăsești și zone unde vremea s-a oprit în loc, cu școli care încă mai păstrează praful anilor post-decembriști, dar și locuri unde industriile creative și-au pus amprenta și au adus meserii noi, cu nevoi noi, pentru care s-au înființat școli noi. Acum doar piesele de teatru mai amintesc de pălărieri, ceaprazari, tutungii, chiar și cizmari sau cojocari. Dicționarul ocupațiilor s-a îmbogățit cu multe cuvinte noi - IT-ist, manager de proiect, copywriter, auditor, arhitect naval ori a redefinit altele - frizerul a devenit stilist, croitoreasa este creator de modă, zidarul (deși mai rar întâlnit) este operator în construcții, agentul comercial este merchandiser.

Discotecile au lăsat loc cluburilor, cinematografele au fost înlocuite cu cinemaplexuri, iar copiii nu mai colecționează timbre (ce-or fi alea?!), radiere parfumate sau gume cu surprize, ci adună puncte la jocurile online. Rareori aleargă prin parcuri, însă petrec timpul cu prietenii pe chat-uri, trăiesc într-o lume virtuală care nu lasă loc de amintiri fiindcă nu are emoții. Emoțiile sunt date de trăirile adevărate, într-o lume reală, în continuă transformare. 

Condeierii și-au urmat misiunea și au notat totul în ziarele vremii (fie ele de hârtie, fie digitale), iar colecțiile adunate de ei sunt cele mai complete cărți de istorie pentru că, timp de 30 de ani, au privit viața așa cum a fost, cu bucurii și cu tristeți. 

Maura ANGHEL