„Depunerea dosarelor de candidatură la toate liceele sau la toate facultățile este una dintre cauzele rezultatelor slabe din primii ani sau chiar ale abandonului școlar”

 

Dialog cu prodecanul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare, șef de lucrări Mihaela Ivancia

 

  - Dacă ar fi să fiți portretizată într-un tablou, cum v-ar plăcea să arătați? Cum v-ați imagina portretul dvs imortalizat pe o pânză?

- Cred că pentru o portretizare este nevoie de un personaj interesant, ori eu sunt cât se poate de puțin interesantă! Dacă, totuși, ar fi cineva interesat de realizarea unui astfel de portret, cred că mi s-ar potrivi niște tonuri puternice și luminoase.

- De ce ar fi să acceptați o astfel de provocare? Daca DA, ar fi nevoie de argumente. Dacă nu, trecem la următoarea întrebare.

- Aș accepta provocarea doar pentru faptul că răspund tuturor provocărilor, uneori fără a lua în calcul și eventualele urmări negative.

- Cine este dna Mihaela Ivancia? Cum v-ați ales profesia? Ce v-a adus profesia? Ce pierderi ați avut din cauza ei?

- Mihaela Ivancia este rezultatul educației primite de la mama și bunica, dar și de la tata, de la care am învățat că trebuie să trăiesc fără să mă lamentez și fără să dau vina pe alții pentru ce mi se întâmplă mie. Mihaela Ivancia este produsul lecturilor parcurse și al școlilor urmate și, totodată, este rezultanta relaționării cu diferite persoane, unele dintre ele de-a dreptul personaje. Uneori am impresia că profesia m-a ales pe mine, mai repede decât am ales-o eu și, spun unii, că mi se potrivește mănușă activitatea de cadru didactic. Datorită faptului că îmi place atât de mult ceea ce fac, am reușit să mă bucur de tot ce mi-a adus bun profesia și să trec mai ușor peste ce-a fost rău. Nu aș putea spune că am avut pierderi din cauza profesiei, nici vorbă de așa ceva, ba dimpotrivă, întâlnirile din fiecare an cu serii noi de studenți m-au ajutat să fiu în pas cu „trendul” lor, să aflu ce mai este la modă în vocabularul lor, în ținută, în muzică și, uneori, în lecturi. Evident, că nu tot ce aflu adopt, dar măcar încerc, astfel încât să pot vorbi cu ei în cunoștință de cauză! Studenții pe care i-am avut de-a lungul timpului mi-au lansat adevărate provocări pe care, evident, le-am acceptat și, ca urmare, am avut de câștigat de fiecare dată din relația cu ei.

- Sunteți un om activ în domeniul carității. V-a ajutat statutul de femeie sau doar proiectele au contat?

- Activitățile caritabile au fost întotdeauna aproape de sufletul meu și au fost proiecte inițiate de mine sau de alte persoane (printre care și cele ale Asociației Kre@tivIS) la care am participat fără să stau pe gânduri. Am avut alături atât femei, cât și bărbați în aceste proiecte și nu cred în avantajul statutului de femeie într-o societate modernă și civilizată.

-  V-ați simțit vreodată marginalizată din cauza statutului de femeie? Ce ați făcut în acel moment?

- E mult spus că m-am simțit marginalizată, mai ales că marginalizarea atrage după sine ideea de centralizare, ori eu nu sunt adepta extremelor, în general, nici când este vorba de discriminarea de gen, nici de vârstă, nici de statut social. Am făcut întotdeauna, tot ce a ținut de mine ca să nivelez discrepanțele care pot duce la o marginalizare, a mea sau a altora.

- Se vorbește multe despre discriminarea feminină. V-ati simțit vreodată discriminată în raport cu domnii? Sau poate cu unele doamne? Cum a fost acel moment?

- Da, se vorbește mult despre discriminarea feminină, uneori despre discriminarea pozitivă, alteori despre cea negativă, dar oricare ar fi, tot rea este. În condițiile în care s-a îmbunătățit substanțial legislația în ceea ce privește egalitatea de gen, în societatea noastră încă vedem că femeile sunt ignorate sau, mai rău, înlăturate doar pentru că activitățile nu sunt pentru „ele” ci doar pentru „ei”. Nu aș vrea să mai discut situațiile în care m-am simțit discriminată pentru că ar suna că mă lamentez și v-am spus că tata m-a învățat altfel. Un singur lucru vreau să subliniez, mai devreme sau mai târziu toți acei „ei” decidenți vor realiza cât de utile le sunt „ele”, dacă nu au făcut-o deja!

- Sunteți cadru didactic. Cum sunt studenții dvs? Ce face diferența față de studenția dvs?

- Sunt cadru didactic de peste douăzeci de ani și, în timp, am cunoscut multe schimbări în viața studenților. De la normarea orelor sau dimensiunea formațiilor de lucru și până la condițiile de desfășurare a orelor, s-au schimbat multe. Singura constantă este tinerețea lor! În rest, nu mai este nimic la fel la studenții de astăzi comparativ cu cei din anii din urmă. Nu se poate spune că sunt mai răi sau mai buni, ci doar altfel și e firesc să fie așa. Fiecare dintre noi, și mai ales tinerii, este influențat, și uneori copleșit, de ce se întâmplă în societatea în care trăiește. Sigur că și noi am fi fost ca ei dacă am fi avut la îndemână atâtea surse de informații, atâtea gadgeturi, atâtea tentații legale sau mai puțin legale. Sunt convinsă că dacă nivelul lor de cunoștințe este mai scăzut decât al celor din alte generații nu este vina lor exclusiv, sunt mai degrabă victime ale sistemului educațional deficitar.

- Cum arată un sistem educațional perfect, în opinia dvs? Dacă ar fi să schimbați sistemul educațional, de unde ați începe și ce ați face?

-  Sistemul educațional perfect cred că este utopic, dar unul care să corespundă vremurilor și care să asigure nivelul de cunoștințe necesar societății actuale cred că s-ar putea pune la punct. Pentru aceasta, eu aș începe cu resursa umană pe care aș angaj-o doar dacă ar face dovada faptului că își dorește să facă această activitate, nu că trebuie să o facă pentru că nu a găsit altceva. Atunci când toate cadrele didactice de la toate nivelele vor fi adevărați dascăli, urmași ai Domnului Trandafir, și vor înțelege că produsele activității lor înseamnă binele întregii societăți, cu siguranță nu vom mai avea atâția analfabeți funcționali, nici atât de mulți părerologi și, în mod cert, toate lucrurile ar merge mai bine. Sunt și foarte mulți dintre cei implicați în sistem care sunt adevărați profesioniști dar care, din păcate, nu pot face mai mult decât sunt lăsați să facă. Mi s-ar părea normal ca fiecare elev să arate că vrea să facă parte dintr-o formă de învățământ sau alta și asta se poate face doar printr-un examen. Din experiență vă spun că depunerea dosarelor de candidatură la toate liceele sau la toate facultățile este una dintre cauzele rezultatelor slabe din primii ani sau chiar ale abandonului școlar. În momentul în care ar depune un efort pentru un examen pe care să îl susțină ca să ajungă la una dintre instituțiile de învățământ, atunci și-ar da seama mai repede dacă le place sau nu și, cu siguranță, nu ar mai renunța atât de ușor. Ne așteptăm să avem viitori specialiști în toate domeniile, dar se scapă din vedere că doar școala generală este pentru cultura generală, restul, adică liceul și facultatea, sunt pentru formarea profesioniștilor și că este firesc ca alegerea carierei să fie făcută cât mai timpuriu, ceea ce ar însemna ca între licee și facultăți să existe colaborare și, mai mult de atât, să existe continuitate. Atâta timp cât există specializări de liceu fără continuitate universitară și, invers, specializări universitare fără bazin liceal, vor fi probleme.

- Într-o lume a divergențelor, în care domnii par să domine, ce rol vă oferiți? Și de Ce?

- Domnii domină de-adevăratelea, nu doar pare că domină! Într-o astfel de lume, în care domnii sunt așa cum îi lăsăm noi să fie, pentru că statistic suntem mai multe!, îmi doresc să fiu un egal al lor, să fac ce știu eu mai bine să fac, să ajut comunitatea să fie mai bună și să fac pe cât mai multă lume să înțeleagă că investiția în educație și în cultură este absolut necesară și chiar obligatorie dacă vrem să se schimbe ceva într-o direcție corectă.

- Și dacă mâine ar fi să schimbați lumea, ce ați face?

- Nu am astfel de pretenții că aș putea să schimb mâine lumea, dar în câteva generații s-ar putea schimba și pentru aceasta este nevoie de educație! În acest moment, pot spune ca Ray Bradbury: "Trei lucruri lipsesc din viața noastră. [...] Primul lucru [...] e calitatea cunoștințelor noastre. Al doilea lucru, strâns legat de primul, e răgazul necesar pentru a le digera. Iar al treilea lucru e dreptul de a săvârși fapte întemeiate bazându-ne pe ceea ce învățăm din primele două."

A consemnat Maura ANGHEL