Unul dintre cei mai iubiți duhovnici, părintele Grigorie Halciuc, a fost condus pe ultimul drum

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților anunță plecarea la cele veșnice a părintelui arhimandrit Grigorie Halciuc, proinstareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

”Până duminică, la ora 17:00, trupul neînsuflețit al părintelui Grigorie va fi depus la Mănăstirea Sfântul Ioan, după care va fi dus la Mănăstirea Putna, cu sosirea în jurul orei 19:00.

Luni, 18 iulie, s-a oficiat Sfânta Liturghie în altarul exterior al mănăstirii, apoi a urmat slujba de înmormântare.

Părintele arhimandrit Grigorie Halciuc s-a născut în comuna Poșta din Tulcea, în 8 februarie 1938, părinții săi fiind Iacob și Tatiana. În 24 noiembrie 1955, a intrat în viața monahală, la Schitul Rarău. Aici s-a format ca monah, fiind ucenic al părintelui ieroschimonah Daniil – Sandu Tudor, starețul schitului.

A fost rasoforit în 25 decembrie 1955.

În 1959, regimul comunist a dat Decretul 410, prin care foarte mulți călugări au fost dați afară din mănăstiri. Părintele Grigorie a trebuie să părăsească mănăstirea, dar verticalitatea, demnitatea, dragostea de Dumnezeu și atașamentul pentru totdeauna față de Hristos pe care i le-a insuflat părintele Daniil Sandu Tudor l-au ajutat să nu se îndepărteze de chemarea la viața monahală.

„Ce fel de atlet al lui Hristos ești tu?” era întrebarea pe care părintele Daniil o adresa atunci când un viețuitor întârzia la slujbele bisericești, întrebare pe care nu a uitat-o niciodată.

În 1965 a intrat în obștea Mănăstirii Putna. Aici a fost călugărit în 8 aprilie 1974, deși cererea de călugărie a fost depusă din 1966. El și părintele Tudor Pavlo, consăteanul său, cu care viețuise împreună la Rarău, au fost călugăriți luni, în Săptămâna Pătimirilor, cu ușile închise, întrucât nu se primea aprobare de la regimul comunist.

A fost hirotonit întru diacon pe 23 martie 1975, în Duminica Ortodoxiei, de către Preasfințitul Părinte Adrian Hrițcu, Episcop-vicar al Mitropoliei Iașilor, și hirotonit întru ieromonah pe 25 martie 1975, la sărbătoarea Bunei Vestire, de Înaltpreasfințitul Părinte Iustin, Mitropolitul Moldovei.

În 1978 a fost hirotesit protosinghel, iar în 1985 a fost hirotesit arhimandrit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei.

După absolvirea Seminarului și a Institutului Teologic din București, în 1978 a fost numit stareț la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ascultarea pe care a avut-o până în 1 septembrie 2020.

La 25 decembrie 2021, a primit Ordinul „Crucea Bucovinei”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în semn de apreciere pentru întreaga activitate desfășurată în timpul deceniilor în care a fost cu vrednicie starețul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou.