„Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o din lumea teatrului este să nu-mi fie frică să îmi exprim ideile”

 * dialog cu tinerii actori ai trupei „Domino” de la Liceul Waldorf Iași

Într-o lume a viitorului, devenită, între timp, tot mai mult, una a prezentului, oamenii au încetat „de la sine” să mai citească, dornici de distracţii mai facile. În acest context, cartea a devenit un obiect periculos şi interzis, deoarece atentează la idealul de fericire promovat în societate prin faptul că i-ar putea face pe oameni să gândească şi astfel să realizeze cât de lipsite de sens sunt vieţile lor. Acesta ar fi, pe scurt, subiectul piesei „Fahrenheit 45”, pe care tinerii actori ai trupei „Domino” de la Liceul Waldorf Iași o vor prezenta la Ateneul Național. În piesă, inspirată de romanul SF publicat în 1953, scris de autorul american Ray Bradbury, Pompierii au rolul de a „apăra” cetăţenii de acest „pericol” şi incendiază, în urma denunţurilor, cărţile şi casele care le adăpostesc.

Personajul central, Guy Montag, este un pompier care îşi face de zece ani datoria, fără a pune la îndoială necesitatea acestei profesii. Întâlnirea cu adolescenta Clarisse McClellan, atipică, liberă în interior, spontană în manifestări, constituie declicul în urma căruia Montag înţelege că trăieşte într-o lume în care valorile sunt răsturnate şi normalitatea, firescul, omenescul au devenit delicte ce sunt pedepsite drastic. Cum va rezolva criza morală declanşată de această revelaţie? Rămâne de văzut!

Trupa DOMINO de la Liceul Teoretic Waldorf Iași, coordonată de profesor Olimpia Popescu, a câștigat multe premii la festivaluri de teatru pentru elevi. Între acestea, în 2017 a obținut, prin Rinocerul roșu, Marele Premiu al Festivalului „Hai la teatru!”, organizat de Teatrul „Luceafărul” Iași, în timp ce la ediţia din acest an a aceluiaşi festival a primit, prin spectacolul Fahrenheit 451, Premiul al III-lea, precum şi un Premiu Special de Interpretare acordat lui Kamal Badarnih pentru rolul Căpitanului Beatty. Am stat de vorbă cu prof. Olimpia Popescu și cu tinerii actori despre teatru, inclusiv despre inspirație și munca pe scenă

- Care sunt principalele aspecte pe care le luaţi în considerare când alegeţi sau creaţi piese de teatru pentru a le interpreta?

Prof. Olimpia Popescu - În pedagogia Waldorf se pune un foarte mare accent asupra dezvoltării capacității creatoare a copilului, de aceea materiile și activitățile artistice sunt prezente pe tot parcursul traseului educațional. Cântatul vocal sau la un instrument, teatrul, desenul, pictura, modelajul, sculptura etc. sunt importante nu în virtutea propriei lor valori artistice, ci ca realizări ale unui tânăr care s-a format datorită acestor activități, alături de cele cognitive, și care a crescut și s-a îmbogățit prin această activitate, în întrecere cu sine însuși, și nu în întrecere cu alții.

Teatrul, de exemplu, se face de la clasele mici împreună cu învățătorul și, pe măsură ce copiii cresc, se abordează conținuturi din ce în ce mai profunde. În gimnaziu, dar mai ales în liceu, se ajunge la performanțe artistice remarcabile, deși nu acesta este scopul inițial. Reprezentațiile pe scena unui teatru în fața unui public variat, participarea la festivaluri și la turnee în țară și în străinătate, recunoașterea meritelor artistice prin câștigarea unor premii importante sunt consecințe firești ale unei activități artistice constante. E cu atât mai interesant faptul că, cel mai adesea, la aceste performanțe se ajunge prin îndrumarea făcută de profesorii de la clasă, de specialități diverse, nu de specialiști (actori, regizori). Uneori însă ne bucurăm de susținerea efortului de către absolvenți, deveniţi studenți la actorie/actori, sau părinți actori. Încercăm, prin teatru, nu doar să-i facem să se deschidă spre artă, ci și să-i ajutăm să-și înfrunte fricile, emoțiile, să se descopere și să se autodepășească, să învețe a lupta cu provocările. Astfel fiecare clasă reprezintă o trupă de teatru, nefiind respins nimeni, chiar dacă nu manifestă înclinație sau talent în domeniu. În clasa a XI-a sau a XII-a se dă „examenul de maturitate” în domeniul teatral, tinerii actori dovedind măiestrie în interpretarea unor roluri complexe. Mișcarea scenică, luminile, coloana sonoră ating, de asemeni, cote profesioniste. Creșterea nivelului se certifică prin numeroase premii de interpretare dar, mai ales prin aprecierea publicului și, cel mai important, prin trăirea intensă și identificarea elevilor cu personajele cărora le dau viață.

Când aleg textul spectacolului, ţin cont de preocupările şi nevoile celor din trupă, precum şi de anumite abilităţi individuale sau colective care se pot pune în valoare (am propus un spectacol muzical-coregrafic unei clase în care se aflau instrumentişti şi interpreţi vocali foarte buni, de exemplu).

- Cum vă pregătiţi pentru a intra în rolurile personajelor şi a le da viaţă pe scenă?

Sofia - Pentru a interpreta cât mai bine pe scenă, încerc întâi să-mi adun gândurile, apoi încep să refac povestea personajului pe care îl întruchipez. Mă gândesc la vârsta, la familia şi la motivele din spatele acţiunilor sale. De exemplu, doamna Bowles, personajul pe care îl joc în Fahrenheit 451, are în jur de 30 de ani, doi copii şi consideră cărţile un risc enorm, dar nu se gândeşte la propria persoană, ci la copiii săi care pot fi puşi în pericol dacă ea face ceva greşit. În scenă acest lucru nu este verbalizat, dar ca actor depind de aceste mici detalii, care mă ajută să mă conectez cu personajul 100%.

Emma - Înainte de a intra pe scenă de obicei încerc să-mi aduc aminte toate indicaţiile primite de-a lungul repetiţiilor referitoare la personajul meu. Mă mai uit pe scenariu pentru a fi sigură că nu mă încurc în replici şi încerc să îmi păstrez calmul şi să mă gândesc că scena va merge bine. Pentru a intra mai bine în pielea personajului, mă gândesc la situaţia în care se află acesta şi la emoţiile prin care trece.

- Care este cea mai mare provocare cu care v-aţi confruntat în timpul repetiţiilor şi cum aţi depăşit-o?

Kamal - Cea mai mare  provocare cu care a trebuit să mă confrunt în timpul repetiţiilor a fost procesul de a intra în pielea personajului (căpitanul Beatty, în cazul meu), punându-mi întrebări despre el, despre trecutul lui, despre gândurile şi intenţiile sale. Metoda, aflată de la coordonatorii noştri, necesită un timp mai lung, dar rezultatele ei merită.

- Cum colaboraţi între voi pentru a crea o atmosferă autentică şi plină de încredere în timpul spectacolelor?

Smaranda - Chiar dacă nu suntem tot timpul cei mai buni prieteni şi mai există unele certuri între noi, încercăm ca înainte de spectacol să uităm totul şi să ne susţinem reciproc. Încurajările şi îmbrăţişările oferite de colegii de trupă, înainte să urcăm pe scenă, chiar fac difererența.

- Cum gestionaţi emoţiile puternice pe care le puteţi experimenta în timpul interpretării unor scene intense sau emoţionante?

Aysha - Gestionarea acestor emoţii puternice pentru mine înseamnă să le transfer personajului meu. Îmi construiesc personajul cu ele.

Iulia - În timpul interpretării, realistic vorbind, încerc să mă pun în pielea personajului şi să simt emoţiile pe care acesta le are, uitând de propriile mele trăiri.

- Cum vă inspiraţi şi ce vă motivează să continuaţi să exploraţi lumea teatrului?

Teodor - Este foarte multă muncă în spatele fiecărei piese, repetiţii de 11-12 ore uneori, dar, atunci când suntem pe scenă şi dăm tot ce avem mai bun, conştientizăm că merită efortul. Ne inspirăm prin faptul că ne punem în locul personajului pe care îl interpretăm şi cunoaştem povestea din spatele lui.

Nicos - Pe mine mă inspiră şi mă motivează persoanele cu care lucrez şi pe care le cunosc prin intermediul teatrului.

Smaranda - Motivul pentru care iubesc să fac teatru şi aştept cu nerăbdare fiecare spectacol este emoţia. De fiecare dată când sunt în culise alături de colegi, gata să începem, cel mai frumos sentiment mă cuprinde, acelaşi cu cel pe care îl regăsesc şi în privirile celor din public la finalul reprezentaţiei.

Iulia - Pe mine mă motivează să continui să explorez lumea teatrului forma de exprimare, deoarece, datorită ei, te poţi simţi auzit. Nu eşti tu acela de pe scenă, dar personajul pe care îl întruchipezi transmite un mesaj, la rândul lui, care poate deschide ochii publicului.

- Care sunt beneficiile pe care le observaţi în dezvoltarea personală a membrilor trupei prin intermediul participării la activităţile teatrale?

Alesia - Fiind o persoană introvertită, pot spune că, după mai multe reprezentaţii teatrale, am început să îmi ies din carapace şi să las deoparte frica de penibil. Am observat, datorită teatrului, că oamenii nu judecă, ci apreciază mult persoanele ce au curajul să se exprime fără să le fie frică de judecata celorlalţi.

David - Beneficiile pe care le-am observat în urma participării la activităţile teatrale sunt: o bună comunicare şi colaborarea între membrii grupului, ajutorul oferit unul altuia în situaţii critice, determinarea fiecăruia în realizarea spectacolului.

- Ce lecţii importante aţi învăţat din experienţele voastre în teatru şi cum vă influenţează acestea în afara scenei?

 Smaranda - Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o din lumea teatrului este să nu-mi fie frică să îmi exprim ideile. Mereu când dăm de greu la repetiţia unei scene şi nu ştim cum să o îmbunătăţim, ideile pe care le descoperim alături de coordonatorii noştri salvează situaţia. Acest lucru mă ajută mult şi în viaţa de zi cu zi deoarece îmi dă încredere în mine, în ideile mele.

David - O lecţie pe care am învăţat-o din experienţele noastre în teatru este să ne asumăm responsabilitatea, indiferent de greutăţi sau situaţii dificile, care pot apărea pe parcursul pregătirii şi realizării scopului nostru.

A consemnat Maura ANGHEL

 

Caseta 1

Realizatorii spectacolului:

Coordonator: profesor OLIMPIA POPESCU

Regia: actor KATERINA MATEI

Scenografie, afiş: ALESIA PRĂJESCU

Video, sunet: TEODOR COLISNIC

Distribuția:
Guy Montag: TEODOR COLISNIC
Mildred Montag: CASIANA PICHIU
Clarisse McClellan: AYSHA SALE
Căpitanul Beatty: KAMAL BADARNIH
Stoneman: FREDERIC CORAD
Black: NICOLAOS KARAPAPAZOGLOU
Bătrâna: IULIANA RUSU
Doamna Phelps: BIANCA GHINESCU
Doamna Bowels: SOFIA COMAN
Granger: VLAD HULUB
Fred Clement: CODRIN HOTĂRANU
Doctorul Simmons: EMMA POPISTAŞU
Profesorul West: ALESIA PRĂJESCU
Pastorul Padover: DAVID NECHIFOR
Profesorul Faber: SMARANDA CHILCOŞ