„ E nevoie să simți și să știi importanța alăptării. Sunt unul din oamenii binecuvântați cu găsirea drumului”

 Dialog cu Elena Cristina Petcu, consultant în alăptare acreditat  internațional

România are una dintre cele mai mici rate de alăptare exclusivă din Europa, de 12,6%, una dintre cele mai mici din Europa, iar datele analizate în dinamică indică o scădere a ratei alăptării exclusive în ultimii ani. În acest timp, în Europa, rata medie este de 25%, iar la nivel mondial crește până la 41%. Cea mai mare prevalenţă a alăptării exclusive (16,1%), se întâlnește în Moldova și Dobrogea, iar cele mai mici, în jurul a 10%, se întâlnesc în Muntenia, Bucureşti şi Banat. Am stat de vorbă despre aceste lucruri cu Elena Cristina Petcu, consultant în alăptare IBCLC acreditat  internațional.

- Care sunt cele mai semnificative beneficii ale alăptării la sân pentru sănătatea copilului și a mamei?

- În afară de o „acoperire” nutrițională, cei doi construiesc relația. Alăptarea este un proces. Ținta părinților ar trebui să fie DEZVOLTAREA COMPLETĂ și nu doar creșterea în greutate. 

- De ce este nevoie de consultanți de alăptare și cum pot contribui la promovarea alăptării la sân?

- În general, din ce am observat eu, cei care practică deja această meserie sunt femei care au propria poveste despre alăptare. Asta nu este o „meserie” care se alege. Te alege ea pe tine. E nevoie să simți și să știi importanța alăptării. Și dacă pentru tine are sens această propoziție, completezi valoarea cu informații și școală. Am fost impresionată să aflu cum și cât de apreciați sunt consultanții în alte țări și câte roade culeg părinții de pe urma lor. Se vede în cifre, dacă cercetați statisticile și ratele pentru alăptarea exclusivă până în 6 luni. Țările în care părinții au acces la consultanță au cifre mai mari și percepția despre alăptare în rândul medicilor, de exemplu, este alta.

- Ce abilități și cunoștințe esențiale trebuie să aibă un consultant de alăptare pentru a ajuta cu succes mamele care doresc să alăpteze?

- Există consilieri în alăptare - persoane care finalizează un simplu curs teoretic- și există consultanții în alăptare IBCLC care pot profesa numai dacă au fost acreditați de către o comisie internațională formată din experți în alăptare (IBLCE – International Board Lactation Consultant Examiners), pe baza unei pregătiri teoretice temeinice de peste 95 de ore, a unei experiențe practice de peste 1.000 de ore și a unor examene la nivel internațional.

Examenele cuprind verificarea cunoștințelor în domeniul anatomiei, farmacologiei, toxicologiei, fiziologiei lactației si a suptului, dezvoltarea si nutriția copilului, patologie, sociologie, psihologie si consiliere, terminologie medicală, etică, legislație, echipamente si tehnică de alăptare, educație sanitară, etc.

Pentru a fi eligibili în obținerea acreditării internaționale, trebuie să  dețină o licență în nutriție, asistență medicală, kinetoterapie sau să fi terminat Medicina.

În afară de asta, se completează și cursuri de comunicare, unde consultantul își „ascute” empatia, limbajul, ascultarea, răbdarea, intuiție și alte calități care să înlesnească mereu colaborarea cu mama.

- Ce sfaturi și suport oferă un consultant în alăptare unei mame noi pentru a o ajuta să înceapă cu succes alăptarea?

- Depinde de situația în care se află mama atunci când apelează la ajutor. Cel mai des este nevoie de încurajare, de punctarea informațiilor corecte legate de fiziologia lactației (încă mai sunt mame care cred că nu au lapte) și de observarea „diadei” mamă-copil. Consultantul observă chiar susținerea pe care mama o are sau nu o are și poate fi „mediator” de multe ori, explicând cu diplomație celor de pe lângă, etapa prin care trece lehuza și nevoile ei esențiale. 

- Cum pot consilierii de alăptare să identifice semnele unei alăptări incorecte și să ofere soluții pentru a remedia aceste probleme?

- Se analizează sânii, gurița bebelușului și hrănirea acestuia, luând în calcul felul în care suge, înghite și respiră bebelușul, indicatorii de creștere -scaune, scutece ude (hidratarea) luarea în greutate și alte semne și în baza a ceea ce observă consultantul, se întocmește un plan care țintește alăptarea exclusivă din sân.

- Care sunt riscurile și consecințele unei alăptări incorecte pentru sănătatea bebelușului și ce măsuri pot fi luate pentru a le preveni?

- „Mecanica suptului”, felul în care se mișcă gurița în timpul sucțiunii la sân și implicarea unor anumiți mușchi în proces. „Compensarea”, în cazul în care copilul suge din biberon... Ah! Aș putea scrie o carte numai despre asta. Și în jumătate de carte aș scrie despre părțile nevăzute ale alăptării și riscurile mamelor care aleg sticluța. Da, vorbesc mai des despre riscurile „ne-alăptării” decât despre avantajele alăptării.

Nu cred că e nevoie să expun aici ce beneficii are laptele matern. Să fim serioși, vorbim despre laptele nostru, cel de specie. Perfect asimilabil, coerent cu nevoile pe care bebelușul le semnalează constant atingând cu saliva sânul mamei. De la nivelul sânului, se preia informație din ADN-ul sugarului, iar creierul mamei știe instant ce nevoi sunt acolo. Și nu vorbim doar de cele nutriționale, că „Omu' nu trăiește doar cu pâine”, după cum spune și Biblia. Suntem singurele mamifere care alegem să ne hrănim puii cu lapte de altă specie. Înțeleg când nu avem încotro, dar sunt extrem de puține acele cazuri. Sau ar trebui să fie… 

- Cum ajută consultantul mamele să depășească eventualele dificultăți sau întrebări legate de alăptare?

- Consultantul luptă să păstreze naturalul. În fapt, asta face. Poate fi găsit la capătul unui număr de telefon sau pe o pagină profesională din mediul online. După ce te programezi, te vizitează sau te vede în cabinet, la clinică sau în online. Eu, de exemplu, practic „fișa de preconsultanță”, o anamneză în care cer detalii legate de naștere, bebeluș și problema întâmpinată. În cadrul consultanței (atât în clinică, la domiciliu dar și în online) discutăm punctual situația și facem un plan de rezolvare. Dialogul durează o oră, are un tarif, și prefer ca tații să fie prezenți.

- Care sunt cele mai comune mituri sau confuzii legate de alăptare și cum pot consilierii să le corecteze?

- Sunt multe, dar cel mai adesea aud că „nu am lapte”, „nu este destul”, „nu e gras”, „bebelușul nu se satură, are nevoie de completare”, „nu e bine să îl țin în brațe”, „nu am voie sa mănânc una sau alta”, „bebelușul plânge - deci îi este foame”. Consultantul știe cum să lucreze cu miturile. Le demontează cu explicații logice și argumente clare susținute de literatură de specialitate.

 

 

- Cum pot consultanții să sprijine mamele care se confruntă cu probleme legate de producția de lapte sau de alergii alimentare ale copilului?

- Simplu. În primul rând, determină cauza lipsei de lapte, că de multe ori problema stă într-un management greșit al sesiunilor de alăptare. În legătură cu alergiile, se face o evaluare care să conducă eventual consultantul la recomandarea unui alergolog. Alergiile se stabilesc în cadrul unui consult de specialitate, deși de multe ori sunt „diagnosticate” după ureche sau după Google. Și acolo, sunt indicații precise despre cum poate fi alimentat un copil alergic.

- Cum se poate măsura impactul pozitiv al alăptării la sân în comunitatea locală și în societate în ansamblu?

- Eu am început să fac statistici cu datele pe care le am de la mame. De la început mi-am asumat în mare parte atât rol educațional, cât și unul în cercetare și date concrete. Asta pentru că mi-am dat seama că se vorbește încă pe cifre care nu mai există. La sfârșit de an, pun un filtru în fișierul meu și văd, de exemplu, ce procent de mame au născut prin cezariană. Lucrez la asta, la un moment dat sper să fie oficial ceva, pentru că îmi doresc să aduc în atenția celor din domeniul sănătății importanța alăptării. 

- Ce v-a determinat sa renunțați la cariera dvs pedagogică pentru a deveni consultant în alăptare?

- Când afli că există o lume care tratează acest subiect cu o seriozitate atât de mare și tu vezi în jurul tău cum „ai tăi” , în țara ta, cred că formula (laptele praf – n.r.) e aproape același lucru cu laptele matern (ba uneori am auzit că poate fi mai bună, că este „îmbunătățită” cu diverși nutrienți!), doare. Inițial, am studiat pentru mine, ca să nu mai trec prin ce am trecut la primul copil. Eram însărcinată din nou și am răscolit subiectul, am citit și am întors internetul pe dos. Am aflat lucruri contrare a ceea ce știam eu despre alăptare și cu ocazia asta, la al doilea copil am reușit.

- Practic, nevoia v-a învățat.

- (râde) La început am fost ca o activistă, încurajând și povestind tuturor ce știam, ca să le iasă și altora. M-am apucat de școală când mi-am dat seama că o fac cu plăcere, că mi-e ușor, că am abilitățile necesare și că vreau să fac acest lucru din poziție de specialist. Voiam să schimb ceva și nu puteam fi luată în seamă doar vorbind cu mamele în parc. Venise vremea să trec de la povestit din experiență, la sfătuit și ajutat ca om care studiază asta și care este recomandat de un for international în domeniu. Au urmat, pe rând, licența în Nutriție, cursurile de Doula, apoi cele de lactație, acreditarea internațională și tot așa. Încă mă formez, încă fac cursuri. E un domeniu în care învățarea continuă este obligatorie. Știința nu stă pe loc, progresul tehnologiei scoate la iveală multe informații care ajută, demontează mituri și luminează procesul.

Sunt om de educație, mereu mi-a plăcut partea de formare și a venit ca mănușă peste iubirea de oameni, relațiile speciale pe care cred eu că femeile le pot avea între ele, dragostea de copii și  pasiunea pentru sănătate. Sunt plăcerile mele și nu cred că voi mai face altceva. Cred că voi merge la mame acasă și când voi fi în baston. Nimic nu mă oprește să mai dau înapoi. Chiar cred că sunt unul din oamenii binecuvântați cu „găsirea drumului”, a sensului, și recunoscătoare că pot povesti despre toate aceste lucruri.

Maura ANGHEL

 

 

Caseta 1

 

„Am înțeles că o femeie, o dată devenită mamă, nu mai poate fi niciodată la fel, pentru că bebelușii sunt minuni pe măsura provocărilor. Am conștientizat ajutorul și m-am pus pe treabă.

Doresc să aduc liniște, siguranță și să fiu prelungire de brațe în momentele grele, urechea loială care ascultă și vocea discretă care să încurajeze și să medieze acolo unde este nevoie. Și, Doamne, câtă nevoie este! Contactul cu oamenii pe care să îi las mai plini de încredere și bucuria de a vedea străluciri de ochi cu fiecare întâlnire sunt o recompensă pentru care simt să mă înclin în fața Vieții însăși. Fac educație postnatală, ofer suport, ascultare și înțelegere pentru nopți nedormite, pentru lacrimi neplânse și întrebări nerăspunse, ca să întregesc bucuria din această perioadă (frumoasă...dar poate atât de grea...!)” – Elena Cristina Petcu

 

Caseta 2

Multe studii OMS susțin ipoteza că alăptarea are rol de protecție pentru mamă, astfel alăptarea până la cel puțin 12 luni a fost asociată cu un risc redus de carcinom mamar și ovarian cu 26% și, respectiv, 37%. Totodată, hrănitul la sân al copilului a fost asociat cu un risc de diabet zaharat de tip 2 de 32% mai scăzut, cu o durată mai lungă de amenoree. De partea cealaltă, durata mai scurtă a alăptării a fost asociată cu un risc mai mare de depresie postpartum.

Conform estimărilor făcute de OMS, o creştere a ratei de alăptare ar putea evita anual 20.000 de decese provocate de cancerul de sân. Acest lucru ar putea contribui cu atât mai mult cu cât, în România, cancerul de sân reprezintă principala cauză de mortalitate la femei, această boală reprezentând 16% din totalul deceselor cauzate de cancer.