Povestea șocantă a deţinutului politic „nereeducat“ în temniţele comuniste. Grigore Caraza a murit ucis de un cerşetor

Grigore Caraza este una dintre dintre personalităţile proeminente ale Rezistenţei anticomuniste din România. Învăţătorul din Neamţ a înfiinţat organizaţia „Frăţiile de arme“ după instaurarea regimului comunist, dar a fost trădat şi încarcerat.

Soarta a făcut să supravieţuiască „reeducării“, dar a sfârşit trist, la Piatra Neamţ, în noiembrie 2014, din cauza leziunilor provocate de un cerşetor. Viaţa dascălului nemţean ar putea constitui fără doar și poate un scenariu de film, poveste de relatat celor care nu ştiu aproape nimic despre ce a însemnat şi cum s-a „edificat“ socialismul adus în ţară de marele „prieten“ de la Est de Nistru. Sau despre puterea de a rezista celor mai cumplite orori la care erau supuşi, fizic şi mental, deţinuţii politic, considerați „duşmanii poporului“.

Grigore Caraza s-a născut la data de 1 februarie 1929, la Călugăreni (actuala comună Poiana Teiului), a urmat Şcoala Normală „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamţ, iar în 1948 este numit director al unităţii de învăţământ din localitatea natală de la poalele Masivului Ceahlău.

Începuse perioada sovietică în România, deci şi în Neamţ, pe Valea Bistriţei. În aceste condiţii, învăţătorul s-a angajat în lupta împotriva regimului comunist aservit interesului ruşilor. În martie 1949, organizează rezistenţa anticomunistă în această zonă montană şi înfiinţează, împreună cu un cunoscut, organizaţia „Frăţiile de Arme“. Este trădat de un „prieten“ şi arestat pe 31 august 1949, fiind aspru condamnat pentru uneltire împotriva orânduirii.

A executat peste 21 de ani de arest preventiv şi închisoare în lagărele comuniste, între care şi Aiud, fiind eliberat în 1958, dar avea să mai suporte încă două detenţii, mult timp tot la Aiud, plus domiciliu forţat în Bărăgan. Grigore Caraza se numără printre cei 56 de foşti deţinuţi politici din România care au rezistat reeducărilor puse la cale de torţionari.

„Se eliberează deținutul Caraza V. Grigore, «nereeducat și ireducabil»“

În dosarul de eliberare din 22 iulie 1977 se consemna: „Se eliberează deţinutul Caraza V. Grigore, «nereeducat şi ireducabil»“.

A executat sentinţele în penitenciarele din Piatra Neamt, Bacău, Galata, Văcăreşti, Jilava, Târgu Ocna şi Aiud, camarazi fiindu-i Petre Ţuţea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloaie, Iustin Pârvu, Dumitru Bejan, Paulin Clapon, etc.

După ieşirea din detenţie, a reuşit, când avea 50 de ani, să obţină diploma de bacalaureat. În mai 1980, fiind considerat „pericol public“, comuniştii l-au lăsat să plece în Statele Unitete ale Americii, revenind în ţară în 2001. La Piatra Neamţ, a scris o carte-document despre cele ce i-au fost date să îndure, alături de alţi deţinuţi, „Aiud însângerat“, care a fost revizuită de trei ori.

La o reeditare a cărţii, în 2007, în prefaţa semnată de preotul Calciu Dumitreasa se arată: „Înainte de a-l cunoaşte, auzisem despre Grigore Caraza ca despre o persoană deosebită: un om cu o rezistenţă surprinzătoare la toate suferinţele şi ispitirile vieţii de închisoare. (...) A rezistat fără compromis violenţei, perfidiei, promisiunilor. Nimic nu l-a mişcat, nimic nu l-a îndoit, nimic nu l-a frânt“.

În volumul de memorii, autorul explică alegerea titlului prin faptul că lagărul de la Aiud „este cea mai însângerată temniţă a neamului românesc, este mormântul atâtor luptători anticomunişti, este o metaforă a morţii. Acolo a făcut osândă de neimaginat întreaga cremă a intelectualităţii din veacul trecut“. Că a fost aşa este demonstrat şi prin mărturiile altor deţinuţi politici.