O profesoară i-a rugat pe părinți să doneze banii de flori în scop caritabil: ”Am vrut să aduc o fărâmă de speranță în sufletul acestei mame”

Dimensiune font:

| 18-10-2023 20:02

O învățătoare din comuna Vama, i-a rugat pe părinții elevilor săi să nu mai dea banii pe flori și să-i strângă pentru un copil de 14 ani, diagnosticat cu o formă gravă de tetrapareză spastică.

Oana Maria Craiuț, o învățătoare din comuna Vama, județul Suceava s-a gândit ca în loc de florile pe care părinții le cumpără cu diferite ocazii, să ajute un copil de 14 ani din comună, grav bolnav.

Băiatul are nevoie să-și achite medicamente și ședințe de terapie, pe care familia sa nu-și mai poate permite să le acopere.

” Am considerat că este mai important ca banii aceia să fie folosiți pentru terapiile lui Alexandru”

Cadrul didactic a vorbit în exclusivitate pentru stirilekanald.ro despre inițiativa sa, dar și despre cum îi îndreaptă pe elevii săi spre a face astfel de fapte bune.

”Nu a cumpărat nimeni cadouri, dar, cum știm cu toții, la început de an școlar elevii oferă flori cadrelor didactice. În fiecare an am primit buchete și coșuri cu flori care, cu siguranță costau mulți bani. Anul acesta, am îndrăznit să le cer părinților să nu mai cheltuie banii pe flori, ci să îi adune pentru a putea face o faptă bună.

Am considerat că este mai important ca banii aceia să fie folosiți pentru terapiile lui Alexandru, decât pentru flori care în câteva zile se ofilesc”, a spus Oana Maria Craiuț.

De asemenea, învățătoarea a spus că a fost impresionată de cazul băiatului bolnav, deoarece o cunoaște pe mama acestuia din copilărie. Mai mult, povestea sa este una foarte tristă, femeia fiind părăsită de soț cu ani în urmă, iar acum singura ei dorință este să-și poată vedea unicul copil sănătos.

”Mă gândesc cât de greu îi este, dar niciodată nu se plânge”

”O cunosc pe mama acestui copil de când eram mică pentru că am fost colegă de clasă cu fratele ei. Cornelia este o mamă singură care luptă din răsputeri să își îngrijească fiul cât mai bine. Soțul ei a părăsit-o la puțin timp de la nașterea lui Alexandru, care are 14 ani și nu a gustat niciodată din bucuriile copilăriei: nu merge, nu vorbește, nu se poate juca. Ce poate fi mai trist de atât pentru o mamă? Fiind și eu mama unui băiat de 7 ani, tot Alexandru, empatizez de fiecare dată cu Cornelia și mă gândesc cât de greu îi este, dar niciodată nu se plânge. După părerea mea, cea mai mare împlinire pentru o femeie este să devină mamă, iar cea mai mare bucurie este să aibă copilul sănătos”, a mai adăugat învățătoarea.

”Așadar, prin gestul pe care l-am făcut, am vrut să aduc un strop de bucurie și o fărâmă de speranță în sufletul acestei mame. Poate făcând terapiile necesare, va putea zâmbi și ea într-o zi auzindu-și copilul că îi spune ”mamă” ”, a precizat Oana Maria Craiuț.

Și aceasta nu este singura faptă bună la care a încurajat cadrul didactic din Suceava. Adesea, aceasta își învață elevii că trebuie să îi accepte pe cei din jurul lor așa cum sunt, să le asculte povestea și să încerce să se pună în pielea lor.

”De data aceasta am apelat la bunăvoința mamelor, copiii fiind abia în clasa a III-a. Elevii meu sunt copii care au o educație foarte bună de la părinții lor, dar firește că la școală, fiind un colectiv de 24 de copii mare apar și situații cu care ei nu s-au mai întâlnit și, evident nu știu cum să reacționeze. De exemplu, în anul școlar trecut, am avut un elev nou, refugiat din Ucraina pe care ei nu l-au acceptat de la început, dar până la sfârșitul anului s-au și împrietenit cu el. I-am supus unui exercițiu de imaginație în care ei ar trebui să își părăsească locuința, satul, țara, jucăriile preferate, animalele de companie, prietenii și ar trebui să plece într-un loc în care nu cunosc pe nimeni, nu înțeleg limba și nu au nici măcar un adăpost. Au conștientizat că le-ar fi foarte greu și din momentul acela au fost mult mai înțelegători cu noul lor coleg. Îl învățau cuvinte în limba română, îi ofereau rechizite și îl includeau în activitățile lor din pauza. Parth s-a mutat acum la Timișoara, dar păstrăm în clasa noastră un ceas confecționat de el la ora de abilități practice”, a povestit învățătoarea.

”Puterea exemplului este cea mai bună metodă de a educa școlarii mici. Majoritatea au o situație materială foarte bună și le spun, ”Imaginați-vă cum ar fi să nu aveți ceea ce v-au oferit părinții”. Astfel, ei devin empatici cu cei care au nevoie de ajutor și îmi spun că sunt dispuși să renunțe la unele din jucării sau la hăinuțe pentru a da și celor care au nevoie. Aceleași metode aplic și cu fiul meu și chiar funcționează. Nu e puțin lucru să auzi copii de 7-8 ani spunând că sunt bucuroși că au făcut o faptă bună”, a explicat Oana Maria Craiuț.