O zi din viața unui polițist devenită virală pe Facebook

Mai devreme sau mai tarziu, cu totii trebuie sa platim pentru greselile noastre. Exista o lege a conspiratiei divine, si chiar functioneaza, asa incepe povestea un politist din Brasov.

Mi-am rugat soția să-mi cumpere o cană termos pentru cafea. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că e mai sănătos așa, și mult mai practic. In toți anii ăștia, nu cred că există tonomat de cafea pe străzile Brașovului la care să nu fi cotizat câțiva lei. În plus, au existat ture de zi în care-mi beam cafeaua doar pe la amiază, uneori chiar mai târziu.

Mă grăbesc să ajung la muncă cu cel putin 20 de minute mai mai repede de începerea programului, să plece și colegii mei acasă. Nici nu e nevoie să-i întreb, e de ajuns să-i privesc ca să-mi dau seama dacă au avut o tură ușoară sau nu.

-Hai, du-te acasă! Odihnește-te! Nu mai sta. (ne spunem unul altuia, asta în cazul fericit, când nu trebuie să mai rămânem peste program)

Îmi ridic armamentul, materialele din dotare, semnez tot ce e de semnat, colegul meu face instructajul, ne urcăm în mașină și ieșim pe teren.

-Hai să dăm o fisă pe mașină, acum că nu e aglomerat. Apoi mergem să alimentăm.

La un semafor ne abordează un șofer de autobuz. Ne indică o porțiune de drum în lucru unde traficul este blocat, iar administratorul nu a semnalizat lucrările din zonă. Mergem și descâlcim lucrurile pe acolo, spălăm mașina mai târziu, dacă mai apucăm.
Imediat sună telefonul. Dispecerul ne trimite la un accident de muncă. Constatăm noi ce e pe acolo, chemăm alți colegi să preia cercetările.
Avem niște citații de împărțit. Hai să începem cu ele. Urăsc asta, mai ales că majoritatea sunt pe la ultimele etaje. ????
Sună iar telefonul, niște cetățeni ne sesizează prin 112 că imobilul vecinului are ușa larg deschisă, iar proprietarul nu răspunde la telefon.

-O fi vorba despre un furt, o fi vreo sinucidere? Dumnezeu știe!

După vreo oră îi dăm de cap, se termină cu bine. Proprietarul a uitat ușa deschisă, grăbindu-se să plece din localitate. Noroc că nu i-a trecut nimeni pragul...

Ne întoarcem la bază și ne apucăm de scris. Nici bine nu începem hârtiile că intră un scandal în familie, o agresiune. Jale mare, înjurături și amenințări. Astea sunt cele mai aiurea, mai ales când termini formalitățile legale și scrii de-ți vine rău, iar în final te trezești că își retrage plângerea persoana vătămată. ????????‍♂️

Mi-am amintit că trebuie să mai și mâncăm. Pun mâna și sun să comandăm meniul zilei.

-Cek sunt! Pregătiți-mi, vă rog, două meniuri, cu ce o fi. Dacă nu intervine ceva, pe la 12, 12:30 venim după ele.

Între timp mai verificăm și câtiva izolați la domiciliu, că mai avem și d-ăștia.

Mergem să luăm mâncarea. Când dau să cobor din mașină, îmi sună telefonul. Bag mâna în buzunar și mă rog să nu fie dispeceratul de la secție.

-Furt din hipermarket. Mergeți, vă rog, acolo!

Iau mâncarea, o bag în portbagaj și plecăm. Găsim făptuitorul și mergem cu el la secție.

-Mă apuc eu de scris, tu du-te și mănâncă. Cum ai terminat, vii și continui tu aici. (îmi spune colegul)

Mă sună soția. Îi resping și o apelez cu video, să pot mânca între timp ce vorbesc cu ea. Discuția se termină repede, îmi urează poftă bună și rămâne să ne auzim când am eu timp.

Au mai urmat vreo 7 sau 8 apeluri 112 până la ieșirea din tură. O femeie ne ceartă că și-a uitat ea geanta pe o bancă, în stația de autobuz. Am încercat niște farmece dar geanta nu a apărut. Vinovați eram noi, clar. Mai mergem la o încăierare cu câteva capete sparte, mai internăm un depresiv scandalagiu în spital. Mai rugăm oamenii să poarte masca aia de protecție pe unde-i obligatorie, mai alergăm după un “minor” de 19 ani în trafic, că nah’, lumea sună la 112 și ne spune că “puștiul de 13 ani conduce prin centrul orașului nestingherit”, mai găsim pe unu’ mușcat de-un câine, si tot așa...
Că e urgență sau nu, lumea sună la 112. Și trebuie să mergi să vezi despre ce-i vorba.

Mai avem juma’ de oră și trebuie să scriem raportul. Nimeni nu ne mai putea deranja acum. Mda...

-Urgent la spitalul de copii. O minoră a fugit de acolo.

Fusese internată în urma unei tentative de suicid. În final este găsită.

-Întârzii puțin, iubito! Te anunț când plec de la secție.
Sotia înțelege și nu pune întrebări suplimentare.

Dezbrac uniforma și o pun direct la spălat când ajung acasă. Tricoul mi se lipea de spate, așa transpirat eram.
Uit 12 ore de muncă și mă bucur de familie, și de tot ce-mi oferă viața. Pun capul liniștit pe pernă, iar când sună alarma o iau de la capăt. Nu mă plâng, deși asta îmi veți spune unii.

-Astăzi n-am avut timp de păzit interlopi! 

-Nu-mi spune tu să-mi dau demisia! Nu prin asta îți dovedesc că am curaj.
-Stai liniștit, când voi greși, voi plăti! Mai devreme sau mai târziu.

-Lasă-mă să-mi fac treaba cum știu eu mai bine. Pentru meseria asta m-am pregătit. Iar cineva trebuie s-o facă și pe asta, nu?!

- Te crezi mai bun?! Te iau cu mine doar o zi, priceputule, să te văd cum reziști.