Ce sisteme antiaeriene și radare duce România în apropierea locurilor unde Rusia atacă cu drone Ucraina

După incidentul în care o dronă militară a căzut pe teritoriul României și după intensificarea atacurilor rusești asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, la mică distanță de teritoriul național, Armata anunță că își suplimentează capacitățile la frontieră. Ucraina, prin vocea consilierului lui Zelenski, vrea chiar mai mult, ca România să doboare dronele și rachetele rusești „pe o anumită rază”

Sistemul național de monitorizare a spațiului aerian se bazează pe mai multe tipuri de radar, 2D și 3D, fixe și mobile, care pot scana și urmări spațiul aerian pe distanțe foarte mari. Cele mai moderne și de bază radare sunt cele fixe 3D AN/FPS-117 din care România operează 5 astfel de sisteme, dar și cele mobile TPS-77 (tot 5 în operare). La acestea se mai adaugă și numeroase radare mai vechi, sovietice, dar și sisteme mobile TPS-79 Gap Filler.

Rusia a atacat continuu porturile ucrainene în ultima perioadă, precum Izmail sau Reni, cu drone kamikaze de origine Iraniană, Shahed 136, sisteme aeriene fără pilot care sunt destul de dificil de localizat pe radar, mai ales de la mare distanță.

Dronele Shahed 136 sunt relativ mici și greu de „văzut” pe radar, mai ales că ele zboară destul de încet și la altitudini destul de mici. În plus, ele reprezintă și un tip de amenințare asimetrică: sunt niște sisteme relativ ieftine și nesofisticate pe care nu prea vrei sau îți permiți să le dobori cu rachete scumpe, de milioane de euro.

Ce radare poate muta România în zona Deltei? TPS-79 și TPS-77

Totuși, dacă România ar fi să mute sisteme în apropiere de Dunăre și granița cu Ucraina pentru a putea eventual contracara acest tip de amenințare în cazul în care ele intră din nou peste teritoriul național, ce sisteme ar avea mai exact la dispoziție?

În primul rând ar fi nevoie de mutarea a mai multor stații radar în apropiere de zona respectivă, pentru a „vedea” mai bine la înălțimi joase, acolo unde zboară dronele rusești.

Cel mai potrivit radar pentru o astfel de misiune este radarul Gap Filler / TPS-79, un radar 3D mobil, capabil să opereze într-un mediu electromagnetic ostil și cu bruiaje extreme.

Radarul TPS-79 este unul care urmărește la 360 de grade, poate monitoriza spațiul aerian până la 10.000 metri altitudine și are o bătaie de peste 190 km.

Radarul este foarte mobil, poate fi instalat în sub 60 de minute, și e soluția perfectă pentru a monitoriza zona Deltei, fără să fie amplasat în apropierea imediată a zonelor periculoase unde au loc atacurile rusești.

Alt radar care ar putea fi mutat în zonă este cel tridimensional mobil TPS-77. TPS-77 acționează pe o raza de 470 de kilometri si pana la altitudinea de 30,5 kilometri, pe frecventa 1215-1400 MHz (D/L). Radarul însă acoperă doar o parte a cerului, nu asigură o acoperire 360.

Cu ce sisteme antiaeriene ar putea România să combată dronele rusești?

Cât privește sistemele antiaeriene pe care România le are și le poate folosi, acestea ar fi de mai multe tipuri, de la Patriot, la sisteme artileristice. Patriot, cel mai nou și scump sistem intrat în dotarea Armatei Române are rachete și acoperă raze foarte mari, însă el e gândit pentru ținte de mare valoare, nu pentru a intercepta astfel de drone.

Similar, și sistemul de rachete Hawk e mai degrabă gândit pentru raze mai mari și împotriva țintelor aeriene valoroase, avioane, elicoptere sau rachete.

Cele mai potrivite sisteme anti-dronă pe care România le-ar putea muta în zona Deltei ar fi sistemele autopropulsate Ghepard sau tunurile antiaeriene fixe Oerlikon. În cadrul Grupului de Luptă NATO din Polonia, din care face parte și România, Armata a trimis astfel de sisteme (Gepard și Oerlikon) care tocmai astfel de misiuni au exersat.

România are în dotare 43 de astfel de sisteme Gepard.

Sistemul de tunuri antiaeriene Oerlikon

Celelalte sistemele Oerlikon (Oerlikon GDF-003) sunt instalații de câte două tunuri antiaeriene de 35mm care se montează în locurile unde trebuie să asigure protecția antiaeriană.

Sunt „mobile” în sensul în care pot fi împachetate și mutate în alt loc. Similar, și radarele lor sunt montate pe camioane care fac parte din baterie.

Complexul Oerlikon 2x35 mm - În total 72 de tunuri antiaeriene cumpărate de la Elveția și cu care România a participat doi ani consecutiv la contingentul NATO din Polonia.

Tunurile se strâng și, împreună cu radarele și dotările auxiliare, sunt tractate de camioane Dac 6X6.

Sistemul CA-95 / 9K31 Strela montat pe TABC-79 4X4

România mai dispune și de sisteme mobile antiaeriene pe distanță foarte scurtă CA-95. Sunt rachete Strela-1 cu ghidaj în infraroșu montate pe transportoare blindate amfibii 4x4 TABC-79. Teoretic România dispune de peste 40 de astfel de unități.

Instalația de lansare CA - 95 are două sau patru rachete și e gândită să acționeze împotriva țintelor aeriene care evoluează la înălțimi mici sau care atacă prin surprindere.

Racheta este de tipul trage și uita (fire-and-forget) cu autodirijare în gama undelor infraroșii și în spectrul undelor luminoase, adică urmărește semnătura călduroasă a țintei.

Înălțimea țintelor combătute se situează în intervalul 30-3.500 de metri și distanța eficace de tragere este de 4,2 km.

Sistemul 9K33M3 "OSA-AKM" (SA-8)

Totodată, România mai are și circa 20 de unități 9K33M3 "OSA-AKM" (SA-8), cu rachete ghidate radar.

Sistemul este unul mobil, bazat pe platforme amfibii blindate 6X6 - Fiecare vehicul lansator are până la șase containere cu rachete și propriul radar.

Rachetele sunt teledirijate prin comenzi radio, raza de tragere este de până la 10km (6,5 km la urmărire) și până la o înălțime de 5.000 de metri. Ana POP