Cum au distrus politicienii industria chimică românească. Acum importăm și pasta de dinți

În 1989, economia României era competitivă și bine poziționată pe piața internațională, fiind a zecea industrie a lumii. Echipamentele utilizate în acea perioadă nu aveau o vechime mai mare de 10-15 ani, iar toate fabricile erau dotate cu tehnică modernă, adusă din țările vestice, majoritatea sub licență.

Mulți români sunt supărați pe PSD și PNL din cauza gestionării slabe a economiei, corupției și nepotismului în guvernare și administrație, precum și din cauza promisiunilor electorale nerealizate. Aceste partide au fost implicate în mai multe scandaluri de corupție și au implementat politici economice care au dus la creșterea datoriei publice, a inflației și la scăderea calității vieții pentru mulți români. De asemenea, mulți consideră că aceste partide sunt concentrate pe promovarea propriilor interese și a celor ale afacerilor lor și că nu se preocupă suficient de mult de bunăstarea și nevoile cetățenilor.

În ciuda acestor realizări, conducerea politică de după 1989 a promovat mitul că economia și fabricile din România sunt depășite, cu scopul de a jefui țara. În realitate, la acel moment, industria chimică era o ramură principală a economiei naționale, producând îngrășăminte, vopsele, detergenți, bitum, cauciucuri și textile. De asemenea, nicio resursă a țării nu se putea exporta fără să fie prelucrată la nivel național.

În prezent, România înregistrează un deficit comercial de aproximativ 34 miliarde de euro, iar industria chimică este principala sursă a acestui deficit. În loc să investească și să ofere ajutor de stat pentru acele ramuri unde se importă excesiv, partidele politice oferă pensii speciale, subvenții și alte beneficii pentru politicieni.

În anul 2023, se prevede că deficitul comercial al României va continua să crească, deoarece avansul importurilor va depăși creșterea exporturilor. Conform datelor de la Institutul Național de Statistică (INS), deficitul comercial la bunuri al României a fost de 2,3 miliarde de euro, în timp ce exporturile s-au ridicat la 7,2 miliarde de euro, iar importurile la 9,5 miliarde de euro.

Industria chimică este responsabilă pentru cea mai mare parte a deficitului comercial, aproximativ 1 miliard de euro din totalul de 2,3 miliarde de euro. Această industrie este deficitară din cauza lipsei de investiții și închiderii unor facilități de producție în ultimii 30 de ani, iar criza energetică a accentuat problemele acestei industrii vitale, întrucât gazele naturale sunt atât o sursă de energie, cât și o materie primă esențială pentru producția de produse chimice.

Cum a fost distrusă industria chimică românească

PSD și PNL sunt considerați vinovați pentru această situație dezastruoasă, deoarece au condus prin rotație sau împre

În perioada de după 1989, politicienii români nu au acordat suficientă atenție dezvoltării și modernizării industriei chimice românești, iar unele măsuri luate au dus la distrugerea acesteia. Printre aceste măsuri se numără:

1.Privatizarea greșită a companiilor de stat – Unele dintre cele mai importante companii din industria chimică românească, cum ar fi Oltchim, Amonil, Chimcomplex sau Azomureș, au fost privatizate în mod greșit, fiind vândute cu prețuri subevaluate sau către investitori care nu au investit suficient pentru modernizarea și dezvoltarea lor.

2.Lipsa de investiții în cercetare și dezvoltare – În perioada de după 1989, fondurile alocate pentru cercetare și dezvoltare au fost reduse semnificativ, iar industria chimică a fost una dintre cele mai afectate. Aceasta a dus la lipsa de inovație și la producerea unor produse cu o tehnologie depășită.

3.Închiderea de capacități de producție – În ultimii ani, multe dintre facilitățile de producție ale industriei chimice românești au fost închise din cauza lipsei de investiții, dar și a costurilor ridicate pentru energia electrică și gazele naturale.

4.Politicile fiscale și energetice – Guvernele din ultimii ani au aplicat politici fiscale și energetice care au dus la creșterea costurilor de producție pentru industria chimică, fapt ce a redus competitivitatea acesteia pe piața internațională.

În urma acestor măsuri, industria chimică românească a pierdut competitivitatea și a fost depășită de alți competitori internaționali.