"Ultima generație care a avut libertăți”? Occidentul adoptă instrumente autoritare de cenzură și supraveghere. O simplă postare te poate băga după gratii

Avertismentul lui Pavel Durov, fondatorul Telegram, „Generația noastră riscă să intre în istorie ca ultima care a avut libertăți și a permis ca acestea să-i fie luate”, nu este o exagerare. Libertatea digitală nu este luată dintr-o dată. Ea se erodează printr-o legislație discretă, implementări de rutină și slăbirea treptată a garanțiilor instituționale, care transformă, încet, internetul în ceva ce nu a fost niciodată menit să fie.

O analiză publicată pe site-ul Thedailyeconomy.org lansează un avertisment alarmant privind controlul impus de democrațiile occidentale. Și nu este impus ca mijloc de represiune, ci încadrat ca ”protecție, administrat prin lege, normalizat de birocrație și legitimat de instituțiile democratice”:

Disidența a apărut rapid. Jan Jacobi, președinte regional CDU din Potsdam, a scris pe X: „Sunt îngrozit de modul în care un prim-ministru CDU visează despre ce opinii ar trebui să fie încă permise în țara noastră.”

Când internetul a devenit mainstream la începutul secolului XXI, a fost unanim apreciat ca o forță revoluționară pentru libertate și democrație. Arhitectura sa descentralizată promitea să ofere putere indivizilor, să extindă libertatea de exprimare și să slăbească influența statelor autoritare. Mulți credeau că fluxurile deschise de informații vor face ca cenzura să fie desuetă și represiunea imposibil de menținut.

Acest optimism nu doar s-a estompat, ci a fost spulberat. Aceleași tehnologii considerate odinioară instrumente de eliberare sunt acum reutilizate ca instrumente de supraveghere, cenzură și control. Ceea ce se desfășoară sub ochii noștri nu este o prăbușire bruscă a libertății digitale, ci o transformare lentă și structurală a internetului în sine - una care remodelează în liniște modul în care funcționează puterea în era digitală.

O postare pe rețelele de socializare ar putea duce la arestare

Esențial este că această schimbare nu se limitează la regimurile autoritare. Se răspândește din ce în ce mai mult în democrațiile liberale, care odinioară se considerau custode ale unui internet deschis și global.

Libertatea internetului se deteriorează la nivel global într-un ritm fără precedent. Raportul Freedom on the Net 2025 marchează al cincisprezecelea an consecutiv de declin, reprezentând cea mai lungă recesiune înregistrată în ceea ce privește libertatea digitală.

Aproape 80% dintre utilizatorii de internet locuiesc în țări în care o postare pe rețelele de socializare ar putea duce la arestare, iar două treimi se află în națiuni în care oamenii au fost agresați sau uciși pentru exprimarea lor online.

Guvernele din 65% dintre țările evaluate blochează conținutul politic, social sau religios

Guvernele din 65% dintre țările evaluate blochează conținutul politic, social sau religios, în timp ce mai mult de jumătate restricționează complet accesul la platformele majore.

Această erodare a libertăților nu se mai limitează la suspecții obișnuiți. Chiar și democrațiile consacrate regresează. Libertatea internetului în SUA a scăzut la un minim record, în mai 2025, scăzând cu trei puncte procentuale într-un singur an - reflectând o disponibilitate tot mai mare în rândul guvernelor democratice de a utiliza instrumente asociate cândva cu regimurile autoritare.

Schimbarea este deja vizibilă în practică. În timpul tulburărilor din Noua Caledonie, Franța a restricționat accesul la TikTok; între timp, autoritățile din Statele Unite, India și Brazilia au făcut presiuni asupra platformelor pentru a elimina conținutul politic. În același timp, Meta și X au retras instrumentele de transparență care odinioară permiteau cercetătorilor să urmărească dezinformarea și influența guvernului.

În urmă cu două decenii, o astfel de traiectorie ar fi părut neverosimilă. În 2000, președintele Bill Clinton a batjocorit eforturile de cenzură timpurii ale Chinei, comparându-le cu „încercarea de a bate jeleul în cuie pe perete”. Cu toate acestea, China a continuat să construiască Marele Firewall - cel mai cuprinzător sistem de cenzură din istoria modernă - remodelând presupunerile globale despre ceea ce ar putea realiza controlul informațiilor.

Ceea ce părea cândva un experiment autoritar unic a evoluat ulterior într-un model de guvernanță digitală adoptat pe scară largă, înlocuind internetul deschis și participativ imaginat în anii 1990 cu un mediu digital controlat, din ce în ce mai supravegheat, modelat nu de un singur cenzor, ci de presiunile combinate ale reglementării, stimulentelor corporative și controlului algoritmic.

Occidentul adoptă, în tăcere, instrumente autoritare

În democrațiile occidentale, controlul digital rareori ia forma unei represiuni evidente. Acesta avansează în liniște - prin infiltrarea reglementărilor, ajustări tehnice și schimbări procedurale, care rareori provoacă alarmă publică. Supravegherea se extinde, spațiile criptate se micșorează, iar linia dintre autoritatea statului și puterea corporativă se estompează. Controlul nu este impus ca represiune, ci încadrat ca protecție, administrat prin lege, normalizat de birocrație și legitimat de instituțiile democratice.

Comunicarea criptată - odinioară indispensabilă pentru jurnaliști, activiști și disidenți - este din ce în ce mai amenințată. Legislația propusă de Europa privind controlul chat-urilor ar necesita scanarea mesajelor private, slăbind criptarea end-to-end prin impunerea inspecției conținutului înainte sau după transmitere. În paralel, Legea privind siguranța online din Marea Britanie și regulile de verificare a identității din Australia introduc noi puncte de acces la comunicarea privată - adesea justificate în limbajul siguranței sau al protecției copilului.

Daca erodarea criptării compromite comunicarea privată, sistemele obligatorii de identitate digitală merg mai departe, subminând însăși anonimatul.

Propuneri precum BritCard din Marea Britanie, Portofelul Digital de Identitate al UE și cadre similare din Australia și din anumite părți ale Statelor Unite ar urma să lege activitatea online de identitățile verificate de stat. Atunci când sunt integrate cu seturi de date corporative - date biometrice, de localizare, financiare și de navigare - aceste sisteme permit monitorizarea continuă fără a necesita ordine explicite de supraveghere.

O mare parte din această infrastructură este acum furnizată de firme private, mai degrabă decât de stat. Companii precum Palantir au devenit actori centrali, furnizând platforme de fuziune a datelor agențiilor de informații, forțelor de poliție, armatei și autorităților de imigrare din mai multe state (altfel) democratice.

Sistemele de identitate digitală, algoritmii predictivi și tehnologiile de supraveghere se consolidează

Ceea ce a început ca instrumente de securitate cu un cadru restrâns a evoluat în sisteme care agregă cantități vaste de date personale și implementează analize predictive la scară largă - ridicând îngrijorări profunde cu privire la părtinire, responsabilitate și supraveghere, chiar și în societățile dedicate de mult timp unor protecții solide ale confidențialității.

Împreună, aceste instrumente încep să formeze un sistem de supraveghere integrat. Sistemele de identitate digitală, algoritmii predictivi și tehnologiile de supraveghere se consolidează din ce în ce mai mult reciproc, creând o arhitectură de supraveghere stat-corporativă care - deși mai flexibilă și mai birocratică - reflectă caracteristicile cheie ale autoritarismului digital.

Platformele supraveghează utilizatorii pentru a satisface cerințele de reglementare, în timp ce guvernele se bazează pe firme private pentru a impune prioritățile politice. Controlul se extinde nu prin represiune evidentă, ci prin procese administrative de rutină care micșorează în liniște spațiul pentru libertatea individuală.

Prin urmare, avertismentul lui Pavel Durov , fondatorul Telgram- „Generația noastră riscă să intre în istorie ca ultima care a avut libertăți și a permis ca acestea să-i fie luate”, nu este o exagerare. Libertatea digitală nu este luată dintr-o dată. Ea se erodează printr-o legislație discretă, implementări de rutină și slăbirea treptată a garanțiilor instituționale, care transformă, încet, internetul în ceva ce nu a fost niciodată menit să fie. Dacă libertatea va dăinui, ea trebuie să rămână punctul de plecare al guvernării - nu excepția sa.

Astfel, avertismentul lui Durov ar putea să rămână nu un îndemn la acțiune, ci ca o semnalare a libertăților deja pierdute.

Luciana Pop activenews.ro