Postul intermitent: dieta cu care trăiești bine și mai mult

 Într-un studiu de revizuire publicat în numărul din 26 decembrie al New England Journal of Medicine, neurologul Mark Mattson de la Johns Hopkins Medicine, doctor în științe medicale, concluzionează că postul intermitent merită „toți banii", cum se spune.

Dr Mattson, care a studiat impactul asupra sănătății al postului intermitent timp de 25 de ani și l-a adoptat chiar el în urmă cu aproximativ 20 de ani, scrie că „postul intermitent ar putea face parte dintr-un stil de viață sănătos". Profesor de neuroștiințe la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins, Mattson spune că noul său articol este destinat să clarifice știința și aplicațiile clinice ale postului intermitent, în moduri care pot ajuta medicii să ghideze pacienții care vor să-l încerce.

Tipurile de post intermitent
El spune că dietele de tip post intermitent se încadrează, în general, în două categorii: hrănirea zilnică cu într-un timp limitat, care restrânge practic orele de mâncare la până la 6-8 ore pe zi și așa-numitul post intermitent 5:2, în care oamenii se limitează la o masă de mărime moderată în două zile din fiecare săptămână.

O serie de studii efectuate pe animale și unele studii umane au arătat că alternarea între perioadele de post și mâncare susține sănătatea celulară, probabil prin declanșarea unei adaptări antice la perioadele de lipsă de alimente, numită comutație metabolică. Un astfel de comutator se produce atunci când celulele își consumă depozitele de combustibil pe bază de zahăr, accesibile rapid, și încep să transforme grăsimea în energie într-un proces metabolic mai lent.

Mattson spune că studiile au arătat că această activare îmbunătățește reglarea glicemiei, crește rezistența la stres și suprimă inflamațiile. Deoarece majoritatea americanilor mănâncă trei mese plus gustări în fiecare zi, nu declanșează comutatorul și nici n-au parte de beneficiile sugerate.

În articol, Mattson notează că patru studii, atât la animale, cât și la oameni, au descoperit că postul intermitent a scăzut și tensiunea arterială, nivelul lipidelor din sânge și ritmul cardiac în stare de repaus.

Dovezi sunt, de asemenea, și că postul intermitent poate modifica factorii de risc asociați obezității și diabetului, spune Mattson. Două studii efectuate la Spitalul Universitar din South Manchester, NHS Foundation Trust, pe 100 de femei supraponderale, au arătat că cele din dieta intermitentă 5: 2 au pierdut pe parcurs aceeași greutate ca și femeile care au restricționat caloriile, dar s-au descurcat mai bine în ceea ce privește sensibilitatea la insulină și reducerea grăsimii de pe abdomen decât cele din grupul de reducere a caloriilor.

Beneficii dovedite
Mai recent, spune dr Mattson, studiile preliminare sugerează că postul intermitent ar putea aduce și sănătatea creierului. Un studiu clinic multicentric coordonat de Universitatea din Toronto, în aprilie, a descoperit că 220 de adulți sănătoși, neobezi, care au menținut o dietă cu restricție de calorii timp de doi ani, au prezentat semne de îmbunătățire a memoriei la o baterie de teste cognitive. Deși este nevoie de mult mai multe cercetări pentru a dovedi orice efecte ale postului intermitent asupra învățării și a memoriei, Mattson spune că dacă se găsește această dovadă, postul - sau un echivalent farmaceutic care îl imită - poate oferi intervenții care pot opri neurodegenerarea și demența.

„Ne aflăm într-un punct de tranziție în care în curând am putea lua în considerare adăugarea de informații despre postul intermitent în curricula din școlile medicale, alături de sfaturi standard despre diete sănătoase și exerciții fizice", spune el.

Mattson recunoaște că cercetătorii „nu înțeleg pe deplin mecanismele specifice de comutație metabolică" și că „unele persoane sunt incapabile sau nu doresc să adere" la regimurile de post. Dar el susține că, cu îndrumare și cu oarecare răbdare, majoritatea oamenilor le-ar poate încorpora în viața lor.

Durează ceva timp pentru ca organismul să se adapteze postului intermitent și să depășească foamea și iritabilitatea care o însoțesc. „Pacienții trebuie informați că faptul că simt foame și iritabilitate este frecvent la început și, de obicei, asta trece după două săptămâni până la o lună, pe măsură ce corpul și creierul se obișnuiesc cu noul obicei", spune Mattson.

Pentru a gestiona acest obstacol, dr Mattson sugerează ca medicii să sfătuiască pacienții să crească treptat durata și frecvența perioadelor de post pe parcursul mai multor luni, în loc de a se avânta direct într-un astfel de regim. La fel ca în cazul tuturor schimbărilor din stilul de viață, spune el, este important ca medicii să cunoască informațiile, astfel încât să poată comunica beneficii potențiale, prejudicii și provocări, și să ofere sprijin".