Reabilitat, după o așteptare de două decenii

De la o banală ciondăneală în discotecă, la Tomeşti, a ajuns în puşcărie. A stat şapte ani în Penitenciarul Iaşi, fiind condamnat pentru „tulburarea liniştii şi ordinii publice” și „tâlhărie”. De felul său un om liniștit, Vasile B. (pe atunci în vârstă de 21 de ani) a dat de belea într-o seară de februarie, în 2002. Petrecea cu încă şase prieteni, la o discotecă din Tomeşti şi, din motive nici acum elucidate, tinerii s-au luat la harţă cu un străin de localitate, un şofer nimerit din întâmplare acolo. Vasile şi ceilalţi l-au luat la pumni, dar, cu toate astea, bărbatul a izbutit să se urce la volanul dubei sale şi să pornească spre Iaşi. Tomeştenii nu s-au lăsat, au urcat în trei taxiuri şi au pornit într-o cursă nebunească. L-au ajuns abia în zona campusului din Tudor Vladimirescu şi au început să lovească în parbriz cu bâte şi pietre.

„Duşmanul” a sunat la poliţie, dar agenţii sosiţi imediat la faţa locului n-au reuşit să instaureze liniştea decât după ce au făcut uz de armamentul din dotare. În învălmăşeală, şoferului i-a dispărut portofelul în care se afla o sumă apreciabilă.

Cum spuneam, Vasile a fost găsit drept principal vinovat şi trimis pentru multă vreme la puşcărie. Ca deţinut, a fost unul model, aşa încât a beneficiat de liberare condiţionată, la începutul lui 2008. Mai avea un rest neexecutat de 920 zile şi orice încălcare a legii însemna reîntoarcerea după gratii. N-a fost cazul. Vasile şi-a văzut de treabă, şi-a găsit serviciu, s-a însurat, are şi doi copii, de a căror educaţie se ocupă în mod special. Pentru ei a făcut el un demers care-i mai mult birocratic. La sfârşitul anului trecut, Vasile a solicitat Judecătoriei Iaşi reabilitarea judecătorească. A depus la dosar toate actele privind activitatea sa din ultimul deceniu, precum şi cazierul judiciar, aşa încât, prin sentinţa de alaltăieri, magistraţii au admis cererea de reabilitare. Vasile îşi poate privi, liniştit, în ochi copiii. Nu mai este infractor. Marcel FLUERARU