Cercetătorii au identificat „butonul tăcerii foamei” din creier, o descoperire care rescrie știința apetitului

* o echipă internațională de cercetători din Germania, Canada și Marea Britanie a reușit să descifreze un mecanism cerebral necunoscut până acum, care acționează ca un „întrerupător” natural al senzației de foame * descoperirea deschide drumul către tratamente revoluționare împotriva obezității și oferă o nouă perspectivă asupra echilibrului dintre trup, minte și hrană

Există momente în care corpul pare să tacă în fața minții, iar foamea devine un ecou care nu mai ascultă de rațiune. De secole, oamenii de știință au încercat să descopere unde se află acel „buton” din creier care transformă dorința de a mânca într-o stare de sațietate profundă. Iar acum, o echipă internațională de specialiști din Germania, Canada și Marea Britanie a reușit să dezvăluie o piesă esențială din acest mister.

Cercetarea, publicată în prestigioasa revistă Nature Communications, a identificat rolul unei proteine minuscule, MRAP2, care acționează ca un ghid invizibil pentru receptorul MC4R – elementul-cheie responsabil de reglarea apetitului. Această proteină are o misiune discretă, dar vitală: o conduce pe MC4R către suprafața celulelor cerebrale, locul în care se aprind semnalele ce transmit către creier mesajul simplu și miraculos – „e suficient”.

Receptorul melanocortin-4 (MC4R) este cunoscut de ceva vreme ca un veritabil dirijor al echilibrului alimentar. El răspunde la hormonul MSH (melanocortină) și transmite semnale care mențin armonia dintre dorință și control. Atunci când acest receptor nu funcționează corect – din cauze genetice sau metabolice – echilibrul se rupe, iar obezitatea severă își face loc în viața pacienților.

În cadrul Centrului de Cercetare Colaborativă 1423 (CRC 1423) din Germania, cercetătorii au analizat structura tridimensională a receptorului MC4R și modul în care acesta interacționează cu diferite molecule, inclusiv cu medicamentul setmelanotide, o terapie deja aprobată pentru unele forme rare de obezitate genetică.

„Înțelegerea modului în care receptorul se activează și transmite semnale către creier ne permite să înțelegem de ce unii oameni nu mai pot opri foamea, chiar și atunci când corpul lor a primit tot ce are nevoie”, explică dr. Patrick Scheerer, coordonator de proiect la Institutul de Biofizică Medicală Charité din Berlin.

Prin tehnici de microscopie de fluorescență avansată și imagistică celulară de ultimă generație, echipa condusă de prof. Annette Beck-Sickinger de la Universitatea din Leipzig a descifrat cum MRAP2 ghidează receptorul MC4R spre locul potrivit din celulă, acolo unde acesta devine capabil să „închidă” foamea.

Această descoperire deschide o perspectivă profundă asupra dialogului interior dintre corp și conștiință. Foamea nu mai este privită doar ca o reacție chimică, ci ca o parte a unei simfonii neuronale complexe, în care o proteină minusculă are puterea de a restabili armonia.

„Rezultatele noastre oferă o bază complet nouă pentru dezvoltarea unor tratamente capabile să regleze activitatea MRAP2, oferind speranță pentru milioane de oameni care luptă cu obezitatea și bolile metabolice asociate”, subliniază prof. Heike Biebermann, coautor al studiului.

Într-o lume în care abundența hranei coexistă cu o profundă foame de echilibru, această cercetare aduce o rază de lumină. Nu doar pentru medicină, ci și pentru înțelegerea relației dintre nevoia de a consuma și nevoia de a trăi în armonie cu sinele.

Acel „buton” care oprește foamea, descoperit în adâncul creierului, devine astfel un simbol al unei înțelegeri mai mari: corpul nu caută doar hrană, ci și măsură, ritm și sens.

Clara DIMA