Oamenii de ştiinţă au descoperit un tratament important pentru glioblastom

O echipă de oameni de ştiinţă americani de la Institutul de Cercetare Biomedicală Fralin a identificat o cale celulară cheie în glioblastom, deschizând potenţial noi căi pentru terapie.

Pentru mulţi pacienţi cu un tip mortal de cancer cerebral numit glioblastom, rezistenţa la chimioterapie este o mare problemă.

Tratamentele standard actuale, inclusiv chirurgia, radioterapia şi chimioterapia care utilizează medicamentul temozolomidă, au o eficacitate limitată şi nu s-au schimbat semnificativ în ultimele cinci decenii.

Deşi temozolomida poate încetini iniţial progresia tumorii la unii pacienţi, de obicei, celulele tumorale devin rapid rezistente la medicament.

Acum, cercetătorii de la Virginia Tech (VT) din cadrul Institutului de Cercetare Biomedicală VTC Fralin s-ar putea să fi făcut un pas mai aproape de o soluţie.

Folosind culturi de celule de glioblastom, inclusiv celule stem de glioblastom derivate din specimene de la pacienţi, şi cu modele de şoareci de laborator care adăpostesc celule canceroase umane, oamenii de ştiinţă au identificat o cale de semnalizare moleculară eficientă despre care se crede că este crucială pentru supravieţuirea celulelor canceroase în timpul tratamentului cu temozolomidă.

Descoperirile sunt acum disponibile online în iScience, o revistă cu acces liber a editurii Cell Publishing.

„În ultimii 50 de ani, opţiunile de tratament pentru glioblastom au rămas în mare parte neschimbate, bazându-se pe chirurgie, radiaţii şi temozolomidă”, a declarat Zhi Sheng, autor principal al studiului şi profesor asistent la Institutul de Cercetare Biomedicală Fralin, într-un comunicat al VT.

„Cu toate acestea, eficacitatea temozolomidei este limitată, iar rezistenţa la chimioterapie se dezvoltă în mod inevitabil la pacienţi. Deoarece este singura chimioterapie aprobată disponibilă în prezent care poate ajunge în mod eficient la creier, găsirea unor modalităţi de a-i restabili eficacitatea este crucială pentru a aborda eşecul tratamentului în cazul glioblastomului”, precizează cercetătorul.

Echipa VT a examinat calea de semnalizare moleculară a fosfoinositidei 3 kinazei (PI3K), care este ca un sistem de comunicare în interiorul celulelor. Aceasta le spune celulelor cum să crească, să supravieţuiască şi să se dividă. Atunci când această cale este activată, poate promova creşterea cancerului, astfel încât oamenii de ştiinţă şi medicii cred, în general, că blocarea ei ar putea fi o modalitate de tratare a cancerului.

Însă rezultatele de până acum nu au avut succes.

În noua cercetare, oamenii de ştiinţă de la Institutul de cercetări biomedicale Fralin au descoperit că la unii pacienţi cu cancer cerebral care nu au răspuns la tratament, o formă specifică a proteinei de semnalizare numită PI3K-beta, care ajută la reglarea proceselor celulare, avea un nivel ridicat.

Atunci când au blocat doar PI3K-beta în culturile de celule şi în modelele de şoareci care adăposteau celule canceroase, celulele tumorale au devenit mai sensibile la tratamentul cu temozolomidă.

În plus, utilizarea unui medicament care blochează PI3K-beta împreună cu tratamentul obişnuit a încetinit creşterea celulelor canceroase.

Cercetătorii nu sunt siguri de ce diferitele forme de PI3K, deşi au o structură foarte asemănătoare, fac lucruri diferite în organism.

„Motivul pentru care credem că tratamentele anterioare care au vizat calea PI3K au eşuat este că nu au făcut distincţie între PI3K-beta şi proteinele sale înrudite”, a explicat Sheng.

„Această cercetare arată că PI3K-beta este specifică glioblastomului, ceea ce o transformă în ţinta crucială pentru un tratament eficient”, a precizat cercetătorul de la VT.

În continuare, depăşirea barierei hemato-encefalice rămâne un obstacol pentru livrarea inhibitorilor P13K-beta în creier, ceea ce va fi crucial pentru transpunerea rezultatelor în clinică pentru a ajuta pacienţii.

„Vom rezolva aceste probleme în studiile noastre viitoare”, a precizat Sheng.

Specimenele de celule au fost furnizate de Clinica Carilion. Rezultatele studiului se bazează în parte pe datele generate de reţeaua de cercetare Reţeaua Atlasului genomului cancerului, harta de dependenţă, expresia genotipurilor-ţesuturilor şi Atlasul chinezesc al genomului gliomului. Cercetarea a fost susţinută de Institutele Naţionale de Sănătate (NIH) din Statele Unite.