Săracii noştri sunt mai săraci ca ai lor...

 

Dorian OBREJA

Aşa, dacă mergem pe străzi şi ne uităm la maşinile care trec ori sunt parcate, dacă intrăm prin mall-urile ce împânzesc în număr din ce în ce mai mare tot mai multe localităţi, prin magazine „de fiţe” sau hipermarketuri şi vedem coşurile încărcate de cumpărături cu care ies clienţii, am putea trage concluzia că da, românii o duc bine. Sau, mă rog, pentru a evita generealizările, dar, mai ales, pentru a respecta adevărul, o parte a lor.

În realitate, populaţia ţării noastre se împarte în trei categorii, cu totul inegale ca pondere.

Cred că 3-4, maximum 5 la sută „nu mai poate de bine”, permiţându-şi materializarea oricăror dorinţe şi visuri (din păcate, în acest caz, nu întotdeauna cu bani câştigaţi cinstit).

Un procent mult mai mare se descurcă - dar nu foarte uşor, ci, în multe situaţii, apelând la împrumuturi, leasing, rate, norme sau servicii în plus, şi asta pentru ambii membri ai familiei generatori de venituri. Aceasta ar trebui să fie clasa de mijloc, foarte importantă într-o societate, care, la noi, întârzie să se constituie pe principiile stabilite de teorie, cât despre consolidare – nici vorbă.

Problema e cu categoria celor săraci. Potrivit unor date făcute publice la finele anului trecut, nu doar că numărul lor e foarte mare, dar şi sărăcia lor este mai „lucie” decât a cetăţenilor din alte ţări membre UE (cu care, vrem-nu vrem, trebuie să ne comparăm).

Conform datelor menţionate, afirmaţia conform căreua „săracii români sunt cei mai săraci dintre săracii bătrânului continen” nu este deloc hazardată, atâta vreme cât peste un milion şi jumătate dintre conaţionalii noştri reuşesc să supravieţuiască prin intermediul a doar 3 euro pe zi. Tot în limbajul sec, dar extrem de sugestiv (şi de întristător/alarmant), aflăm că „veniturile celor zece la sută cei mai săraci români sunt de 10 ori mai mici decât ale celor zece la sută cei mai săraci europeni”.

Ce se întâmplă? Au trecut 3 decenii de la schimbarea regimurilor, a trecut oleacă mai mult de un deceniu de la aderarea la UE - care a pompat mulţime de fonduri în România, aşa de multe, că nici nu am fost în stare să le atragem/ cheltuim pe toate, rata de absorbţie, până în august anul trecut, pentru intervalul 2014-2020, fiind de doar 13,29 la sută; dar am primit, totuşi, circa 11 miliarde euro.

În mod normal, în asemenea circumstanţe, ar fi trebuit să se schimbe în bine multe lucruri, inclusiv să crească nivelul de trai, şi, pe cale de consecinţă, să scadă numărul celor săraci.

În loc de asta, s-a înregistrat un fenomen exact invers! În perioada 2013-2016, rata sărăciei a crescut de la 23 la sută, la 25,3 la sută, numărul românilor afectaţi de fenomen trecând de 5.000.000!

Este acesta, cu certitudine, un subiect care ar trebui rezolvat cu maximă celeritate de clasa politică. Dar apelul nu va fi auzit. Sunt cu mult mai importante, pentru politicieni, alegerile de anul acesta şi din cel următor, precum şi luarea tuturor măsurilor ca nu cumva alţi membri ai acestei caste să ajungă la răcoare, iar cei aflaţi deja acolo să iasă mai repede...