Se fac blocuri în prostie, dar nimic pentru distracţie...

Dorian OBREJA

Clarific şi recunosc, de la bun început: termenul de „distracţie” este puţin prea general şi l-am utilizat mai degrabă din motive de căutare a unei rime – chiar forţate...

Ca să nu discutăm subiectul la general, am luat drept exemplu Iaşul. Unde sunt pe deplin valabile cele două părţi ale titlului.

Din datele la care am avut acces – pentru că transparenţa şi organizaream informaţiilor sunt deziderate pentru a căror materializare vom mai avea de aşteptat -, rezultă că, în oraşul de pe Bahlui (precizez că nu e vorba de Hârlău, străbătut de acelaşi curs de apă, dar mai la deal...), s-ar fi construit, după 1990, cam 25 la sută dintre blocurile existente în acest moment. Foamea nestăvilită a rechinilor (unii preferă termenul de dezvoltatori, eu nu) imobiliari, precum şi un soi de disperare a celor dornici de un loc de muncă, dar şi de o locuinţă, au dus la situarea Iaşului pe locul 5 în ţară la capitolul noi locuinţe – aproape 70.000. Cât de temeinic se fac ele – e un subiect pentru altă dată; acum, citez doar o consemnare recentă din presă, ce semnala că o „stradă s-a prăbuşit cu un metru,  reţelele de apă şi canalizare s-au rupt şi, mai mult decât atât, unul dintre blocuri s-a înclinat, s-a scufundat şi, de asemenea, şi-a schimbat poziţia”!!!

Aş semnala că, în primul rând, la o asemenea „cantitate” de noi blocuri, respectiv noi proprietari nu doar de apartamente, ci şi de autoturisme, rămâne o reţea stradală de mult depăşită, ce determină, la orele de vârf, un trafic infernal (iar în viitor, cum nu am văzut să fie căutate/enunţate proiecte/soluţii, cred că va fi din ce în ce mai rău). În acelaşi timp, dacă numărul maşinilor creşte parcă exponenţial, cel al sporirii numărului noilor locuri de parcare concurează ritmul melcilor. Aşa se face că, în această perioadă, la Iaşi există cu mult peste 120.000 de maşini, dar numai vreo 60.000 de locuri de parcare!

Dar, cum vă precizam chiar din titlu, nu traficul sau parcările constituie subiectul de astăzi, ci „distracţia”. Prin care înţeleg locuri/spaţii de joacă/recreere/sport  pentru adulţi şi copii – situate în natură şi beneficiind, deci, măcar aici, de aerul curat atât de necesar sănătăţii pentru ieşenii care, de altfel, au ghinionul de a trăi şi munci în cel mai  poluat oraş din România.

Ei, în vreme ce, la construcţia de locuinţe Iaşul se situează în top, la partea amintită în paragraful anterior este codaş tare. Şi aceasta, din păcate, în circumstanţele în care natura a fost darnică faţă de acest oraş: el este străbătut de un râu, are salba de lacuri de la Ciric, Dorobanţ, Dumbrava, Chiriţa, Rediu, Ciurbeşti, zonele înalte de la Bucium şi Breazu. Numai că toate acestea sunt lăsate în părăsire, cu amenajări de dinainte de 90 (cazul platoului de la Releu) sau făcute după, dar aşa „bine”, încât nu poate fi vorba nici de păstrarea funcţionalităţii (cazul Ciricului, unde s-au cheltuit o mulţime de bani, dar nu se mai poate face baie în lacuri). nici de realizări estetice (albia Bahluiului a fost betonată pentru a curge – asta dacă nu bălteşte... - juma de metru de apă).

În atari condiţii, ieşenilor le rămân doar „distracţiile” de a sta pe bănci (şi ele plasate ici-colo, nu în tot oraşul), gratis, sau pe scaunele de la crâşme & terase, contra cost. Şi asta pentru că mulţi dintre cei aleşi/numiţi în fruntea unor instituţii de care depinde ca Iaşul să ofere ceea ce este nevoie nu dau dovadă de o viziune adaptată realităţii şi valabilă pe termen lung,