,,Multă muncă, multă determinare, voință, pasiune – iată reţeta succesului în orice activitate”

* consideră Elisabeta Lipă, preşedinta Agenţiei Naţionale pentru Sport

În sportul românesc, „Omul Zilei” este  Elisabeta Lipă, actualul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport, o mare personalitate a canotajului mondial, o competitoare şi un manager de succes. Despre reuşitele sale şi ,,reţetele” izbânzilor am dialogat în zilele premergătoare trecerii în anul olimpic 2024

Elisabeta Lipă a obținut opt medalii, dintre care cinci de aur, la cele şase  ediţii ale Jocurilor Olimpice la care a participat, între 1984 şi 2004. De asemenea, a urcat de 13 ori pe podiumul Campionatelor Mondiale. A fost declarată cea mai bună canotoare a secolului al XX-lea. După încheierea îndelungatei sale cariere sportive, a fost președinte al Clubului Sportiv Dinamo şi este președinta Federației Române de Canotaj. A ocupat între 2015 şi 2017 funcţia de ministru al Tineretului și Sportului din 2015 în 2017 și, din această vară, îndeplineşte funcţia   președinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport, instituție care înlocuiește Ministerul Tineretului și Sportului. În octombrie anul viitor, Elisabeta Lipă va atinge, pot spune, pragul maturităţii depline.

- Doamnă Elisabeta Lipă, spuneți-ne care e secretul acestor succese, pe ambele planuri menţionate?

- Dacă ar exista un secret, unul singur, cu siguranță că eu îl descopeream. Dar, din păcate, nu există niciun secret. Există elemente pe care le cunoaştem din viaţa cotidiană muncă, determinare, voință, pasiune, toate însă la un nivel ridicat. Ca sportivă, aşa am reuşit. Am continuat la fel şi în continuarea carierei, în administraţie, dar aici am creat şi o echipă puternică, alături de mine, pentru că singură nu cred că aș fi putut reuși. Și dacă sunt armonizate toate aceste ingrediente ajungem la reţeta performanţei. Este important să vrei mereu să fii primul.

- Ce-i mai greu să fii: competitor sau manager sportiv?

- Când te afli în barcă, pe apă, sau în general, în arenă, nu ai un termen de comparație. Spui că ceea ce faci tu este foarte greu, şi este greu, că antrenamentele sunt de multe ori istovitoare, apoi trebuie să înfrunţi privațiunile de tot felul pentru a reuşi. Când mai înaintezi în vârstă, realizezi că nimic nu se compară cu acea perioadă și că ai timp să recuperezi tot ce ai pierdut, iar bucuria cuceririi titlului sau a medaliilor olimpice nu poți să o compari cu absolut nimic. Deci, activitatea de înaltă performanţă este dificilă, dar satisfacţiile mai atenuează din efort şi din emoţii. Când treci de partea cealaltă, în administrația sportivă,  vezi de câte lucruri este nevoie pentru a atinge marea performanță, cum nu poți să le ai pe toate în același timp.Atunci trebuie să găsești soluții, să înlocuiești, să să te descurci pentru a oferi sportivului cam tot ceea ce el are nevoie ca să urce pe cea mai înaltă treaptă a podumului. Şi pentru a răspunde la întrebare, cu siguranță este mult mai greu în administraţie, când depinzi de mult mai mulţi factori.

- Spuneți-mi ce calități v-au adus pe podiumurile olimpice și mondiale ?

- În primul rând, clar că am fost un copil, să zic, talentat, că fără talent nu prea poți să reușești. Dar la fel, repet, când ești tânăr nu realizezi că ai talent. Îţi spui, antrenorul are pretenții mai mari de la mine. Dar, de ce ? Afli mai târziu că acele calităţi native pe care el le-a detectat la tine, impun şi o muncă asiduă pentru a izbândi. Ambiția contează enorm de mult. Pasiunea, aşişderea. Trebuie să-ți placă ceea ce faci, să știi că este foarte greu și totuși să-ți placă ceea ce faci, pentru că atunci când ai câștigat uiți cât de greu ți-a fost. Și în viață lucrurile mărețe se fac doar cu efort, cu dăruire, cu sacrificiu. Trebuie să te lupți pentru obiectivul pe care ţi-l propui. Aşa a fost şi ,,cursa” mea în viaţă. Dacă nu ai nicio pretenție de la tine, cu siguranță că nici ceea ce faci nu te satisface pe deplin și nici nu ai de ce să te sacrifici. Nu este cazul la noi, cei care am gustat din victorie și știm ce trebuie să facem pentru a ajunge acolo , dar şi după ce ne retragem. Mai departe, avem obligația să asigurăm tinerei generații strictul necesar pentru obținerea succeselor.

- Haideți să ,,coborâm” din barcă și să pornim pe uscat. Cum aţi  reușit, ce ați făcut pentru a aduce canotajul în poziția numărul unu între sporturile din România?

- În primul rând, calitățile care m-au ajutat să ajung o mare campioană. Tot aceleași calități m-au ajutat să iau și niște decizii.  Decizia e foarte importantă. Ea vine la pachet și cu mult curaj, pentru că fără curaj degeaba vrei să iei hotărâri. Nu toţi liderii au curaj, trebuie să și recunoaștem lucrul acesta. Mie întotdeauna mi-au plăcut provocările. În etapa în care am constatat, la federaţie, că performanța nu mai exista în canotaj, am considerat că trebuie să dau dovadă de curaj și să mă provoc pe mine şi pe cei din jur. Am adus un antrenor străin la echipa României, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci. Nu vă imaginați că toată lumea m-a felicitat, dar curajoasă cum sunt nu m-am lăsat. Am perseverat, pentru că aşa am simțit eu. Am mers pe intuiție și niciodată nu m-am înșelat.Același lucru fac și în viața cotidiană .Când simt că trebuie să fac ceva, fac.

- În peisajul canotajului naţional, Iaşul ce loc ocupă?

- Unul foarte important, bineînţeles. După cum ştiţi, pe malul Lacului Dorobanţ de lângă Iaşi, federaţia are o bază nautică cu toate dotările necesare performanţei, unde îşi desfăşoară activitatea Centrul Naţional Olimpic Pentru Junioare, în fapt pepiniera feminină a canotajului românesc. Aici se pregătesc adolescente între 14 şi 18 ani din întreaga ţară, cele mai multe provenind din judeţele Moldovei, sub îndrumarea unui colectiv tehnic condus de antrenorul Marian Grijuc. Pot spune cu mulţumire că şi generaţiile acestea de junioare au frumoase perspective.  Totodată, aici, la Iaşi se derulează campionatele naţionale de junior şi cele şcolare.

 

- Ați făcut lucruri foarte bune şi rezultatele se văd în disciplina pe care o coordonaţi. Acum vă aflaţi, din nou, la cârma sportului românesc, ceea ce reprezintă o mai mare responsabilitate. Ați avut vreme să faceți o analiză a ceea ce înseamnă înalta performanţă în prezent, să vedeți cam la ce nivel s-au situat sportul naţional în 2023 față de 2022?

- Nu cred că era necesar ca eu să ajung la cârma Agenției Naționale pentru Sport, pentru a-mi da seama cam pe unde suntem și, din păcate, nu este ceea ce îmi doresc eu, dar nici profesioniştii din sport şi publicul. La ora actuală, România are  61 de sportivi calificați la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. Sunt 61, dintre care 44 la canotori. Ceilalţi, de la  restul disciplinelor, ceea ce ne răspunde la multe întrebări. Vreau ca în următorul an să pot să ajut federaţiile cu tot ceea ce au nevoie pentru a mai adăuga delegaţiei noastre încă vreo 20 de participanţi. Şi în anul 2024 vor mai fi o serie de concursuri de calificare. Din nefericire n-avem nicio echipă la jocuri, fapt care subţiază lotul. Va fi o delegație mică, dar, după rezultatele din acest an, anticipez că va fi foarte valoroasă. Fiecare competitor va merge la Paris cu un obiectiv foarte clar în minte: să cucerească o medalie sau un loc pe podiumul olimpic. Poate aşa vom vom compensa numărul redus de competitori pe care îi vom deplasa. La Forumul Olimpic federațiile și-au asumat 13 medalii.  Dacă reușim să cucerim, poate nu 13, dar măcar 10, scăpăm de locul 45 pe care ne situăm acum după clasamentul pe națiunii de la ultima ediție.

- Să sperăm că 2024 va fi un an favorabil sportului românesc, având în frunte o învingătoare, ca dumneavoastră. Până atunci, iată, vin Sărbătorile de iarnă şi aş vrea să vă întreb cum decurg pregătirile? Găţiţi ca la mama acasă?

- Preparativele sunt în toi și la mine acasă. Nu lipsesc din meniu sarmalele și răcitura, pe care ştiu să le fac de acasă, din Moldova. Cozonacul îl face sora-mea și sunt absolvită de acest lucru. Oricum, nu mă pricep, dar îmi și doresc să mănânc un cozonac bun făcut în casă de cineva priceput.

- Vă dorim să să vă întâniți cu toată familia în aceste sărbători, iar de la 1 ianuarie să vă reuniţi cu familia sportului românesc într-o armonie perfectă și cu rezultate tot mai bune.

- Am învățat că nu poţi să aduci singur rezultate de excepție, oricât de bun a-i fi, dar dacă ne vom da mâna toți și vom face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru ca sportivii noștri să aibă la dispoziție măcar strictul necesar pentru marile performanţe, atunci vom ajunge să ne bucurăm de succese memorabile şi la Jocurile Olimpice de la Paris.

- Elisabeta Lipă, vă doresc mari izbânzi alături de întreaga familie a sportului românesc! La Mulţi Ani!

- Vă mulţumesc şi doresc cititorilor dumneavoastră sănătate şi bucurii din partea sportivilor pe care îi îndrăgesc şi îi susţin.

A consemnat Vasile ARHIRE