Ascunzători sau locuri sacre? Misterul tunelurilor care străbat Europa

De-a lungul Europei există peste 2.000 de tuneluri subterane care nu duc nicăieri și despre care s-au găsit foarte puține mențiuni istorice. Situate în Germania, Austria, Franța, Spania și Marea Britanie, tunelurile sunt cunoscute azi drept „Erdstall”, care înseamnă „loc sub pământ”.

Au fost ele construite pentru sufletele morților, ca spații pentru ritualuri sau ca ascunzători în fața pericolelor? Arheologii încă explorează galeriile subterane în încercarea de a le dezvălui secretele.

În spațiul de limbă germană, ele sunt cunoscute și sub diverse denumiri, cum ar fi „Schrazelloch” (care înseamnă „gaură de spiriduș”) sau „Alraunenhöhle” (care înseamnă „peșteră de mătrăgună”), care reflectă diversele teorii și legende asociate cu tunelurile misterioase.

Intrare într-un Erdstall din Perg, Austria – pasajele sale sunt suficient de largi pentru a permite accesul turiștilor (tunelul este prevăzut că becuri electrice din 2002). Foto: Wikimedia
Un tunel Erdstall tipic este foarte puțin înalt, necesitând ca un adult să îl străbată în poziție ghemuită. Unele sunt atât de mici, încât exploratorii trebuie să umble prin ele „în patru labe”.

De asemenea, tunelurile sunt foarte înguste, cu o medie de aproximativ 60 de centimetri. Majoritatea au mai mult de 20 de metri, dar foarte puține trec de 50 de metri, potrivit publicației germane Spiegel.

Unele tuneluri au mai multe niveluri, conectate printr-un pasaj strâns, cunoscut sub numele de „schlupfe” sau „pantă”, de obicei o trecere de nivel între tuneluri.

Pasajele sunt atât de strâmte, încât o persoană trebuie să se târască pe panta de alunecare, apoi să se ridice, strecurându-și cu greu umerii prin gaură și să se strecoare, în cele din urmă, în tunelul superior.

 

Un schlupfe poate apărea și pe orizontală, conectând două tuneluri pe același nivel. Se cunoaște, de asemenea, că tunelurile Erdstall au un singur punct de intrare îngust, fără ieșiri separate, conform Amusing Planet.

Intrările în tuneluri sunt uneori amplasate pe teritoriile unor vechi ferme, lângă biserici și cimitire sau în câte o pădure. Atmosfera din tuneluri este apăsătoare.

Galeriile se termină de obicei într-o cameră mult mai mare, cunoscută sub numele de Schlusskammer sau „camera finală”. Cercetătorii s-au întrebat ce scop ar fi putut avea o cameră finală.

Era folosită pentru depozitarea alimentelor? Era locul de ascunzătoare folosit de săteni atunci când casele le erau atacate? Nu s-au putut aduna prea multe dovezi din tuneluri.

Un pasaj de trecere între tuneluri dispus orizontal. Foto: Wikimedia
Cele mai multe dintre ele sunt aproape complet goale și par să fi fost curățate intenționat. Câteva conțineau anumite unelte medievale, cum ar fi pluguri de fier și pietre de moară grele.

Analiza de datare cu carbon a artefactelor de natură organică prelevate din interiorul tunelurilor indică faptul că datează din secolele X-XIII.

Însă Heinrich Kusch, un cercetător austriac, suspectează că unele dintre sistemele subterane ar putea avea chiar și 5.000 de ani.

Tunelurile nu prezintă niciun semn că ar fi fost galerii miniere. Sunt prea mici pentru a fi folosite ca pivnițe și total inconfortabile pentru a fi utilizate ca locuințe.

 
Cu siguranță nu sunt morminte, deoarece nu au fost găsite resturi umane. Singura teorie care se susține într-o oarecare măsură este că erau ascunzători.

Dar și dacă ar fi fost ascunzători, cei din galerii nu ar fi avut prea multe șanse de scăpare, deoarece tunelurile nu au ieșiri secundare. Pentru eventualii urmăritori ar fi fost foarte simplu să taie fluxul de aer și să-i ucidă pe toți cei ascunși într-un astfel de tunel.

Tunelurile Erdstall se găsesc cu preponderență în Europa centrală. Numai în Bavaria există aproximativ 700 de astfel de tuneluri. În Austria se găsesc circa 300.

Astfel de tuneluri de mai găsesc în Franța, Spania și Marea Britanie. În total, în Europa sunt cunoscute aproximativ 2.000 de tuneluri.