Controversele Campionatului Mondial de Fotbal din Qatar: corupție, jocuri geopolitice, bani și revelația unui stat autocrat

 

Situația în care Qatarul găzduiește Campionatul Mondial de fotbal este ”cea mai mare absurditate din istoria sportului”, scrie The Atlantic, într-o analiză acidă a competiției de fotbal organizată, în premieră, în sezonul de toamnă-iarnă.

De altfel, criticile legate de organizarea evenimentului în Qatar sunt dezvoltate pe larg în presa occidentală, care vorbește inclusiv, sau mai ales, despre corupție la nivelul FIFA. Nu lipsește nici paralela cu modul în care rușii (2018), brazilienii (2014), sud-africanii (2010) și chiar germanii (2006) par să fi făcut în trecut.

Două anchete distincte au început: una a procurorilor elvețieni și una a Departamentului de Justiție din SUA. Statele Unite, principala contracandidată a Qatarului la organizarea Cupei Mondiale (în competiția directă mai erau Japonia, Coreea de Sud și Australia), au resimțit o frustrare profundă în condițiile în care păreau a avea toate atuurile pentru a bate Qatarul: de la infrastructura hotelieră, stadioane și până la transport.

La momentul respectiv, în 2010, statul era departe de logistica necesară unui asemenea eveniment. Ziarele titrau mare ”Qatar și-a cumpărat Cupa Mondială”.

Între timp, țara a compensat o parte din aceste lucruri: a ridicat un oraș nou, Lusail, în jurul arenei pe care se va desfășura finala, s-au construit stadioane, infrastructură rutieră, spitale, aeroporturi și hoteluri.

Investigațiile pornite în urma desemnării Qatarului, au vizat infracțiuni de spălare de bani, mită, fraudă electronică și multe altele.

Ancheta, potrivit The New York Times, a depășit nivelul votului pentru Qatar și a dezvăluit acte de corupție care datează de zeci de ani.

Departamentul de Justiție a urmărit penal peste 50 de inculpați. 27 de persoane (și patru corporații) au pledat vinovate pentru diverse acuzații de luare de mită și spălare de bani, dar multe dintre investigații sunt în desfășurare.

FIFA a susținut că a fost un spectator inocent, pe care l-au folosit o serie de indivizi și entități pentru a-și atinge propriile obiective.

În final, procurorii americani au confiscat peste 200 de milioane de dolari de la foști oficiali FIFA, pe care SUA i-au dat ulterior federației, drept despăgubire.

FIFA a investit acești bani într-un fond creat cu scopul de a stimula activitatea mai largă a organizației în comunitate și de a ajuta la promovarea fotbalului feminin. Au rămas însă multe întrebări legate de subiect.

Fostul director executiv al federației americane, Kevin Payne, a vorbit despre înțelegeri politice cu diferite țări, la nivel înalt, care transced suspiciunile de mită în nume personal. „Prima mea reacție a fost că și-au cumpărat organizarea”, a declarat acesta.

Într-un documentar realizat de Netflix, aceste lucruri sunt detaliate: țin de afaceri cu gaz, achiziții supra evaluate și investiții, cum ar fi cele în clubul Paris Saint-Germain, cumpărat de Autoritatea Qatarului de Investiții în Sport sau de achiziția unor avioane de luptă franțuzești, o afacere de multe miliarde de euro.

”FIFA, a acordat dreptul de a găzdui cel mai popular și prestigios eveniment sportiv din lume unei mici autocrații din Orientul Mijlociu, cu o populație de abia 3 milioane de locuitori.

Qatarul nu mai jucase niciodată vreun campionat mondial, cu atât mai puțin să fi găzduit unul, și a făcut o schimbare (…): vara, când turneul era organizat dintotdeauna, temperaturile sunt atât de ridicate, încât fotbalul nu se poate juca deloc în siguranță. A ține meciuri de 90 de minute în deșert la apogeul unei veri arabe este evident ridicol.

Acesta este motivul pentru care, pentru prima dată, turneul are loc în noiembrie și decembrie, la jumătatea sezonului european de fotbal.

Atunci când Qatar a câștigat turneul, nu avea infrastructura, vremea sau baza de fani care să justifice acordarea Cupei Mondiale. Dar era foarte, foarte bogat” mai scriu jurnaliștii de la The Atlantic.

Open Access Government, o publicație digitală care oferă analize asupra domeniilor cheie de politici publice din întreaga lume, a publicat recent un articol în care analizează și alte aspecte, cum ar fi exploatarea migranților care au lucrat la pregătirea evenimentului și sensibilitățile religioase ale țării.

Publicația reamintește criticile internaționale care țin de drepturile omului, de legile sale privind femeile și membrii comunității LBGTQ, care sunt considerați infractori.

Qatarul nu stă bine nici la libertatea de exprimare, în condițiile în care codul penal al țării incriminează criticarea emirului, blasefemia împotriva islamului și răspândirea știrilor care nu sunt pe placul conducerii statului.

Publicația amintită citează un profesor asociat la Universitatea Georgetown din Qatar, Daniel Reiche, care spune că beneficiile găzduirii Cupei Mondiale țin de influență și vizibilitate.

„Qatarul este un stat mic, iar pentru statele mici, obiectivul principal în afacerile internaționale este vizibilitatea”, spune acesta.

Dar această intenție de a obține vizibilitate atrage atenția și asupra multor aspecte negative, o imagine pe care țara nu o mai poate controla, cum ar fi autocrația, la nivel general, dar și incidentele care țin de organizarea evenimentului, în particular.

Scandalul fanilor plătiți, al interdicției la alcool, al banderolelor ”One love” pe care unii jucători au vrut să le poarte (au renunțat), reprezintă doar câteva controverse pentru Cupa Mondială, care abia a început.