Biserica Invierea Domnului – Suceava

Biserica “Invierea Domnului” din Suceava, cunoscuta si sub denumirile de Biserica Vascresenia sau Biserica Elena Doamna, este o biserica ortodoxa construita in anul 1551 in municipiul Suceava. Biserica “Invierea Domnului” din Suceava a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004.

Descriere Biserica Invierea Domnului

Cercetarile arheologice efectuate la acest monument in anul 1983 au relevat existenta a numeroase constructii fie din lemn, fie din caramida, care se succed fara intrerupere pe aceeasi suprafata intr-un interval de timp cuprins intre a doua jumatate a secolului al XIV-lea si mijlocul secolului al XVI-lea. Au existat doua biserici succesive cu soclul de piatra de cariera, legata cu un mortar friabil si cu elevatia din lemn. Ambele biserici de lemn au fost mistuite de un incendiu. Au fost gasite morminte ce dateaza din perioada cuprinsa intre a doua jumatate a secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea. Dupa arderea celor doua edificii din lemn, la inceputul secolului al XV-lea a fost construita o biserica din piatra, de forma dreptunghiulara si cu o absida poligonala decrosata. Pe traseul exterior al acesteia a fost construita biserica actuala.
Biserica “Invierea Domnului” din Suceava a fost construita in anul 1551, fiind ctitorita de catre Doamna Elena Rares, sotia voievodului Petru Rares. Deasupra usii de la intrare a fost asezata o pisanie in limba slavona cu urmatorul cuprins: “Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, acest lacas sfant inchinat Invierii Domnului a fost inceput si terminat de Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot Tar, pentru mantuirea sufletului Domnului ei Petru Voievod si pentru sine, in anul 7059 (1551) luna ianuarie, 15 zile”. Dupa anexarea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic in anul 1775, Biserica “Invierea Domnului” a fost cedata in 1780 de catre imparatul Iosif al II-lea comunitatii romano-catolice din Suceava ca urmare a cererii repetate a credinciosilor catolici de a li se pune la dispozitie o biserica unde sa se poata ruga. Incepand din anul 1782, biserica a fost amenajata pentru trebuintele cultului catolic. Astfel s-au efectuat urmatoarele modificari: in coltul de la altar s-a adaugat o sacristie – incapere speciala pentru pastrarea obiectelor de cult, caracteristica bisericilor catolice; in pronaos s-a construit un cafas larg sprijinit pe coloane pentru adapostirea orgii; s-au largit si inaltat in mod considerabil ferestrele de la altar si cele de la naos, indepartandu-se fostele cadre de piatra sculptata; s-a redus numarul celor patru ferestre din pronaos la cate una pe fiecare perete, celelalte doua fiind acoperite cu tencuiala; deasupra Sfintei Mese din altar s-a construit un baldachin pe patru coloane; portalul de la intrare cu linii gotice in arc frant a fost inlocuit cu o usa simpla, in cadre dreptunghiulare; a fost demolat peretele despartitor dintre pronaos si naos. Credinciosii romano-catolici si-au construit o biserica proprie in anii 1836-1837, Biserica “Invierea Domnului” trecand in folosinta comunitatii greco-catolice rutene din orasul Suceava. In anul 1936, biserica a revenit credinciosilor ortodocsi carora le-a apartinut initial, ca urmare a procesului intentat de marele istoric Nicolae Iorga si de mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost capela a Garnizoanei Militare Suceava. Apoi a fost capela a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cernauti-Suceava (1945-1948), capela pentru practica liturgica a scolii de Cantareti (1948-1952) si in cele din urma biserica misionara dependenta de Mitropolia din Iasi (1951-1956). Din anul 1957 ea a devenit biserica parohiala.
Dupa al doilea razboi mondial, s-au efectuat o serie de restaurari, cu aceasta ocazie fiind demolata sacristia. Lucrarile de restaurare si conservare din anii 1982-1989 au avut ca scop readucerea bisericii la forma initiala, fiind demolat un fronton in stil baroc amplasat pe acoperisul bisericii, deasupra intrarii. Lipsita de pictura pana atunci, biserica a fost pictata de prof. univ. Ion Grigore. S-au mai realizat o icoana in mozaic a hramului, amplasata deasupra usii de la intrare (autor fiind pictorul Gheorghe Raducanu), vitralii (executate de pictorul bucovinean Dan Broscauteanu), un iconostas si un nou mobilier de stejar (confectionate de sculptorul Petru Ungureanu). Odata terminate lucrarile de restaurare, biserica a fost resfintita la data de 8 octombrie 1989 de catre PS Pimen Suceveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. Dupa Revolutia din decembrie 1989, au fost amplasate in curtea bisericii o capela lumanarar si o troita din lemn de stejar sculptat in cinstea eroilor martiri, in fata careia se oficiaza slujbe de pomenire la 22 decembrie a fiecarui an. In anul 2000 s-a restaurat clopotnita de tip zvonita si in vara aceluiasi an au fost aduse aici din insula Creta particele din moastele a 99 sfinti cuviosi, care se pastreaza in pronaosul bisericii. In cursul anului 2002 s-au inceput lucrarile de pictare a tuturor ocnitelor de la exteriorul bisericii de catre prof. univ. Ion Grigore. Desi a suferit de-a lungul timpului mai multe modificari, Biserica “Invierea Domnului” a pastrat totusi planul initial intact, incadrandu-se tipului de biserica de targ (copiind aproape exact planul bisericii lui Stefan cel Mare de la Piatra Neamt). Biserica este construita din piatra bruta, cioplita la soclu, colturi si contraforturi. Pe langa aceasta, in anumite locuri s-a folosit si caramida (la picioarele arcadelor, la firidele alungite si la ocnite). Biserica are dimensiuni relativ reduse: 21,40m lungime si 5,80m latime – in interior, 24,40m lungime si 8,50m latime – in exterior si o inaltime de 16 metri. In dreptul naosului, absidele laterale au fost inlocuite prin rezalite vizibile la exterior (ingrosare a zidurilor), sprijinite de contraforturi cu copertine cu profile obisnuite. Pe absida altarului se afla noua firide alungite, iar sub fereastra altarului, in ax, se afla un picior de contrafort. Biserica este inconjurata sub acoperis de un brau din doua randuri de ocnite, revenind cate trei ocnite mici la doua ocnite mari. Intrarea in biserica se face printr-o singura usa situata in partea de apus incadrata intr-un chenar de factura gotica.
Biserica nu are pridvor. Pronaosul este impartit printr-un arc dublu cu pilastri si console mai pronuntate. Are doua ferestre in stil gotic pe peretele nordica si pe cel sudic, in partea dinspre naos. Naosul este acoperit cu o calota sferica si nu pare sa fi avut niciodata o turla de zid. In curtea bisericii se afla o clopotnita de tip zvonita, formata dintr-un perete din patru stalpi de zid intre care atarna trei clopote mici. Clopotnitele de tip zvonita apar destul de rar in arhitectura romaneasca, fiind intalnite numai la bisericile din nordul Moldovei: Biserica Sfanta Treime din Siret, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Itcani (Suceava), Biserica Sfantul Procopie din Badeuti (Milisauti), Biserica Sfantul Dumitru din Zaharesti si Biserica “Invierea Domnului” din Suceava. Biserica a fost inzestrata cu numeroase odoare bisericesti, dintre care mai exista doar o Evanghelie in limba slavona tiparita la Lvov in 1644 si pastrata la Biserica Sf. Dumitru din Suceava.