De cateva ori pe săptămană, seara, de la ora 19.00, Primăria Ciurea răsună de cantecele interpretate cu talent şi pasiune de 30 de bărbaţi, ce se pregătesc să incante publicul local ori pe cel din alte localităţi cu un spectacol de excepţie. Primar, consilieri locali, funcţionari publici, elevi, pensionari, cu toţii uită de grijile zilnice şi devin Corul Bărbătesc „AD HOC” Ciurea, grup de amatori, după cum spun ei inşişi, insă cu reuşite importante la nici un an de la infiinţare. Formaţia este inedită, prin paleta diversă a membrilor, dar şi prin faptu ...

 Fiind crescut intr-un sat din judeţul Bacău, artistul naiv Ioan Măric a rămas fidel originii sale şi incă de la inceputul carierei de pictor a fructificat „lada sa de zestre”- satul cu vorbele „din popor”, tradiţiile, proverbele, povestirile sau miturile. „Mereu mă reintorc in satul meu şi pictez locurile mele natale. Cand merg pe drum şi văd ceva care imi place, incerc să reţin. Apoi, in compoziţie adun tot ce mi-a plăcut: o poartă, o casă şi aşa imi creez propria compoziţie. Îmi fac satul meu, apoi dau viaţă personajelor. &Ic ...

 Umblaţi prin lume, cu vitrinele şcolii inţesate de trofee, diplome şi medalii, elevii de la Şcoala Gimnazială Ruşi-Belceşti nu trec neobservaţi, fie că vorbim de concursuri de matematică, literatură sau geografie, de admiterea la licee de prestigiu din Iaşi, fie că ne indreptăm atenţia spre artă şi lucruri dintre cele care bucură sufletul. Elevii şi profesorii de la Şcoala Ruşi – Belceşti (Iaşi) nu refuză nicio provocare de a ieşi din satul lor, de a participa la concursuri şi... de a caştiga! De altfel, aşa am ajuns şi noi la ei, după ce au intr ...

Recent nominalizată intr-un top mondial, Biblioteca Universităţii „Gh. Asachi” Iaşi a fost desemnată cea mai frumoasă bibliotecă, loc pe care şi-l păstrează, in continuare, chiar dacă incă nu a fost incheiată competiţia. Stilul deosebit şi impunător al construcţiei situate in cadrul corpului A al Universităţii „Al.I. Cuza” a caştigat admiraţia şi respectul studenţilor, dar şi al internauţilor care i-au oferit votul. „Atat eu, cat şi colegii mei ne-am votat Biblioteca incă de cand am aflat că a intrat in această competiţie. Nu pot spun ...

 Cand incep să se audă tobele prin sat, e semn că nu mai e mult pană ce va veni Anul Nou. De obicei, pe la mijlocul lunii noiembrie, in fiecare sat se formează cate un alai, cu tineri şi bătrani dornici să ducă tradiţiile strămoşilor mai departe. Totul pleacă de un lider (un „căpitan”, cum i se spune in alai), care a adunat destul de multe secrete de la bătranii satului, dar şi ani pe umeri, cat să-şi dea seama că nu mai poate juca aşa, ca altădată: cu patimă şi foc! Atunci, adună in jurul lui caţiva băieţi şi fac un alai cu măşti: căiuţi, capr ...

Se spune că vederea este una din cele mai de preţ comori ale omului. Însă, atunci cand o persoană rămane pentru totdeauna in intuneric, aceasta trebuie să găsească un mod de a compensa simţul văzului. Liceul Special „Moldova” din Targu Frumos este una din instituţiile de invăţămant cu regim special care invaţă copiii cu deficienţe de vedere cum să se adapteze cerinţelor sociale, chiar şi in situaţia in care, de jur imprejurul lor, nu este decat o „lungă noapte”. „Copiii cu astfel de probleme invaţă să se descurce mult mai bine intr-o ...

L-am intalnit pe carismaticul Mihai Ciuc in tabăra „Meşteri in vacanţă”, din Parcul „Arca lui Noe” – Barnova, unde a animat, timp de o săptămană, atelierul de decoraţiuni cu inserţie metalică pe lemn. După festivitatea de premiere, ucenicii i-au strans mana şi s-au despărţit cu promisiunea unei revederi. Ce le-o fi spunand meşterul care ciopleşte in lemn, in plină eră a internetului şi a gadget-urilor, de i-a cucerit? „Le arăt cum se face acest meşteşug, nu incerc să-i invăţ o meserie. Sunt incantat să văd cum unii dintre ei descop ...

Casele in care şi-au petrecut cei mai frumoşi şi prolifici ani mare parte dintre personalităţile culturale ale Iaşului se află in prezent inchise in spatele lacătelor, a porţilor care, din lipsa unei maini de om, sunt năpădite de vegetaţie sălbatică. Multe dintre aceste proprietăţi care nu au mai apucat să devină case memoriale - şi poate e mai bine aşa, pentru că exemplele stau mărturie că statul este cel mai prost administrator - au făcut in decursul anilor obiectul multor dispute in instanţe, au fost instrăinate de urmaşii celebrilor ieşeni sau, pur şi simplu, s ...

 În locul acesta, unde hrana e deopotrivă pentru suflet şi trup, ingredientele au poveste, iar mancărurile sunt „inrămate” in „gustul de la bunica”. Muşterii de rand sau vedete, trebuie să recunoaştem insă că adesea suntem prea grăbiţi ca să ne mai intrebăm ce mancăm. „Vin oameni care ne cer mancarea in 10 minute şi le explic: noi aici chiar gătim! Nu folosim nici microunde, nici friteuză, dar avem doi bucătari şi o gospodină. Merg prin bucătărie, degust, imi dau cu părerea. Sunt blocat undeva in timp, in gusturile cum le fă ...

 Locurile in care se intalnesc spiritele cele bune se cuibăresc in minte. Va fi unul dintre ele „Conacul” de la Iaşi, „Loc de tradiţie romanească”, şi veţi şti asta, chiar inainte să vă infruptaţi din fabuloasele bucate, după cele dintai schimburi de priviri cu oamenii de aici. La intrare, o oglindă reflectă, de mai bine de un veac, prezentul. Rama din lemn masiv poartă prin vreme cicatricea unui glonte, dintr-o zi de război, şi oricate alte chipuri s-ar oglindi aici in vreme de pace nu pot atenua rana. „Au fost generaţii care au murit, gene ...

 La Iaşi, pe strada „Nicolae Gane” nr. 27, in vecinătatea „Pogorului” şi a Televiziunii, „La Conac. Loc de tradiţie romanească” a apărut „ca o stare de revoltă la adresa «inerţiei» vieţii contemporane”. „Am fost odată tanăr. Şi atunci mi se părea că tot laptele şi toată mierea sunt in Vest. Mi-am păstrat starea asta pană intr-o zi. Eram cu familia pe undeva prin Austria şi eu ii tot arătam fiului meu: «Uite tată ce organizaţi sunt ăştia, uite autostrăzi, uite eoliene, uite oameni cu biciclete ...

A fost odată ca niciodată o bicicletă roşie, care se asorta de minune cu orice rochie de poveste, şi-o domniţă ce-şi purta feminitatea pe două roţi, mai ceva ca pe-o floare gingaşă, in plete. A fost odată ca niciodată un coş de bicicletă, in care tronau, uneori, gutui şi nuci şi ceşti de ceai dar, in care, cel mai adesea se plimba un caine. Tot odată ca niciodată a fost şi-un prinţ, călare pe o altă bicicletă şi mereu cu aparatul de fotografiat la gat – capabil să aşeze intre patru colţuri orice moment semnificativ dintr-o viaţă de basm. Şi, pentru că to ...