În faţa gării din Prato, mă aştepta Roberto Benigni. Îmi zambea complice, de pe un afiş imens, albastru ca marea. Abia dacă l-am mai recunoscut - e drept, au trecut ani buni de cand m-am indrăgostit nebuneşte de el, văzandu-l in filmul „La vita è bella”. Acum era in turneu, la Firenze, la o aruncătură de băţ – vreo 30 de kilometri, intr-o serie de spectacole cu... lecturi din „Divina Commedia”. Am obiceiul de a fotografia afişe pe care să le citesc pe indelete acasă, pentru că in goana de a vedea un oraş sau altul, rareori m ...

Mănăstiri, bucate tradiţionale, obiceiuri frumoase, ospitalitate şi oameni buni. Cam aşa ar putea fi caracterizată Bucovina, in cateva cuvinte. La mulţimea de atracţii turistice se adaugă şi un trenuleţ de munte care i-a cucerit pe oaspeţi. Este vorba despre Mocăniţa de la Moldoviţa, un tren cu abur care străbate zone foarte pitoreşti. Vagoanele circulă pe singura linie de cale ferată ingustă din nordul Romaniei şi sunt pline in fiecare vară. Astăzi, Mocăniţa aparţine unei firme private, dar nu a fost mereu aşa. Istoria unui tren de munte Calea ferată cu ecartamen ...

De multe ori, alergăm cuprinşi de valtoarea vieţii şi uităm să ne mai oprim, cate o clipă, pentru a privi in jur. Nu-i mai vedem pe cei care se impiedică şi cad, nu ne mai interesează viaţa celor care au rămas in urmă. Nici nu ne gandim că noi inşine am putea să clacăm, candva, iremediabil. Trăim clipa cea bună şi ne permitem să ne plangem de ea – in timp ce clipele multora dintre semenii noştri sunt pline de durere, de lacrimi şi de neputinţă. În 2010, in preajma Crăciunului, in Iaşi avea să se intample un accident de tren. Un altul, dintre atatea... T ...

Cartea de vizită a „transportatorului” are pe fundal imaginea unul cal in galop. Dincolo de toate recomandările, ar fi trebuit să-mi dau seama că vom merge „ca vantul” pană la destinaţie. După un drum de aproape 24 de ore, am ajuns la Pistoia, oraş despre care nu scria nimic in ghidul de călătorie, greu ca o cărămidă, pe care l-am indesat in rucsac, sperand că voi revedea Florenţa... Instrucţiuni pentru bagaj Bagajul pentru Italia nu seamănă cu niciun altul, oriunde ai mai putea călători in lume. Genţile voluminoase conţin, invariabil, carne, b ...

Trăieşte de două vieţi. Implicit, a fost fericit şi a pătimit cat pentru două vieţi. Se apropie de 100 de ani. Este senin şi are mintea limpede. Privind in urmă, a adunat atatea amintiri – de te miri că le mai poate duce pe umeri! Le duce, insă, cu demnitate şi cu smerenia omului cuminte. Căci, aşa işi caracterizează traiul. Prin cuminţenie şi cumpătare. Prin drag de Dumnezeu şi drag de familie. Prin muncă multă şi linişte. Deşi pare incredibil, Aurelian Albert locuieşte in aceeaşi casă in care s-a născut. Pe Moara de Vant, in apropierea Bisericii „S ...

Doi medici ieşeni impacă zi de zi pasiunea pentru medicină cu cea pentru offroad. Deşi au specialităţii total diferite, medicul stomatolog Andrei Postolache şi medicul veterinar Raimond Chelban sunt impătimiţi cand vine vorba de motoare cu mulţi cai putere. Medicul Andrei Postolache, in varstă de 27 ani, din Iaşi, este pasionat de raliuri de la varsta de 12 ani şi a descoperit offroad-ul la 19 ani. Dr. Raimond Chelban, in varstă de 35 de ani, tot din Iaşi, şi-a descoperit pasiunea pentru raliuri odată cu infiinţarea Offroad Club Iaşi, in septembrie 2003. Offroad - depăş ...

Aventura infiinţării la Iaşi a unei baze sportive de echitaţie a pornit de la dorinţa unei fete, Raluca Bran, fiica avocatului Liviu Bran, de a avea un cal. Apoi, intalnirea cu instructoarea Simona Măgureanu şi alţi proprietari de cai a dus la concluzia că, şi in Iaşi, acest sport trebuie promovat intr-un alt mod. Astfel, la sfarşitul anului 2012 ia fiinţă „Clubul Sportiv Ecvestru Elixir-Zar”, iar din luna aprilie 2013 acesta se mută in „casă nouă”, la intrarea in localitatea Voineşti. „Peste popularizarea acestui sport in randul copiilor, baza h ...

Candva, portarul ii deschidea, „ca ministrului”, uşa Ministerului Industriei Alimentare, unde lucra ca (foarte tanăr) economist. Se ocupa de planurile cincinale, la direcţia Generală a Panificaţiei. Programul său, de la 7 dimineaţa, pană spre miezul nopţii, este acum o amintire. De aproape 23 de ani, Ioan D. Matei a ieşit la pensie şi are o altă mare preocupare: longevitatea. A scris cateva texte pe tema aceasta, in „Flacăra Iaşului”, dar după ce adunat un vraf de ziare, s-a gandit că şi mai spre folos ar fi lumii cărţile. A publicat mai intai o ...

  A fi poliţist in ziua de azi nu e chiar atat de uşor, mai ales atunci cand iţi desfăşori activitatea in cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale (SAS) din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Iaşi. Cand mai eşti şi singura femeie din acest departament, atunci lucrurile se complică rău de tot. Este cazul Andreei, o tanără ieşeancă de 27 de ani, care luptă cot la cot cu ceilalţi colegi „mascaţi” din cadrul SAS. Şi-a inceput cariera in Poliţie incă de la 19 ani, iar de 6 ani activează in SAS. Prima dată a lucrat la ordine publică. Pentr ...

Am ajuns in faţa porţii. Mai incolo, langă gard, tronează un bolovan uriaş. Curiozitatea mă impinge să mă caţăr pe el şi să privesc in grădină. O grădină mare şi muncită, in care fiecare răsad este aliniat, parcă, la milimetru. Sprancenele mi se arcuiesc intr-o uimire totală, cand o zăresc pe ea – aplecată, in unghi perfect, cu spatele sănătos şi cu capul pană in pămant. Culege fir cu fir, iar legăturile de verdeaţă pe care le prinde in aţă de papiotă devin adevărate bijuterii. Mă crucesc, vorbesc tare şi pozez, dar ea e acolo, in lumea ei. Nimic nu p ...

Pentru unii ieşeni, necazurile, bucuriile şi aspiraţiile Epocii de aur sunt doar istorii de-ale părinţilor sau momente cinematografice, iar viaţa se rezumă la realitatea postdecembristă. Există insă şi destui locuitori ai oraşului celor şapte coline care-şi amintesc perfect de acei ani, fie că erau incă şcolari, fie că trecuseră de prima tinereţe. Ei ne-au povestit despre visurile lor din vremea cand Nicolae Ceauşescu părea veşnic, iar Bulă devenise erou naţional. Am cravata mea, sunt pionier! Ieşenii care nu depăşiră varsta copilăriei inainte de 1989 nu aveau ...

„Nu vreau cuvinte mari, nu vreau să-mi ridicaţi statuie!”, a spus Octavian Jalaboi la finalul unei intalniri de cinci ore in care mi-a vorbit despre meseria pe care o practică de mai bine de 38 de ani. E controlor de trafic aerian. E unul din cei zece care urcă in turnul de control al Aeroportului Iaşi şi a cărui decizie trasează linia intre siguranţă şi hazard. Nu sunt cuvinte mari, e ceea ce face, in tandem, cu un coleg, in fiecare tură de 12 ore. Echipa din turn dirijează avioane cu zeci sau sute de suflete la bord, astfel incat să treacă fără incidente prin spa ...