Umblaţi prin lume, cu vitrinele şcolii inţesate de trofee, diplome şi medalii, elevii de la Şcoala Gimnazială Ruşi-Belceşti nu trec neobservaţi, fie că vorbim de concursuri de matematică, literatură sau geografie, de admiterea la licee de prestigiu din Iaşi, fie că ne indreptăm atenţia spre artă şi lucruri dintre cele care bucură sufletul. Elevii şi profesorii de la Şcoala Ruşi – Belceşti (Iaşi) nu refuză nicio provocare de a ieşi din satul lor, de a participa la concursuri şi... de a caştiga! De altfel, aşa am ajuns şi noi la ei, după ce au intr ...

 Cand incep să se audă tobele prin sat, e semn că nu mai e mult pană ce va veni Anul Nou. De obicei, pe la mijlocul lunii noiembrie, in fiecare sat se formează cate un alai, cu tineri şi bătrani dornici să ducă tradiţiile strămoşilor mai departe. Totul pleacă de un lider (un „căpitan”, cum i se spune in alai), care a adunat destul de multe secrete de la bătranii satului, dar şi ani pe umeri, cat să-şi dea seama că nu mai poate juca aşa, ca altădată: cu patimă şi foc! Atunci, adună in jurul lui caţiva băieţi şi fac un alai cu măşti: căiuţi, capr ...

Se spune că vederea este una din cele mai de preţ comori ale omului. Însă, atunci cand o persoană rămane pentru totdeauna in intuneric, aceasta trebuie să găsească un mod de a compensa simţul văzului. Liceul Special „Moldova” din Targu Frumos este una din instituţiile de invăţămant cu regim special care invaţă copiii cu deficienţe de vedere cum să se adapteze cerinţelor sociale, chiar şi in situaţia in care, de jur imprejurul lor, nu este decat o „lungă noapte”. „Copiii cu astfel de probleme invaţă să se descurce mult mai bine intr-o ...

L-am intalnit pe carismaticul Mihai Ciuc in tabăra „Meşteri in vacanţă”, din Parcul „Arca lui Noe” – Barnova, unde a animat, timp de o săptămană, atelierul de decoraţiuni cu inserţie metalică pe lemn. După festivitatea de premiere, ucenicii i-au strans mana şi s-au despărţit cu promisiunea unei revederi. Ce le-o fi spunand meşterul care ciopleşte in lemn, in plină eră a internetului şi a gadget-urilor, de i-a cucerit? „Le arăt cum se face acest meşteşug, nu incerc să-i invăţ o meserie. Sunt incantat să văd cum unii dintre ei descop ...

Casele in care şi-au petrecut cei mai frumoşi şi prolifici ani mare parte dintre personalităţile culturale ale Iaşului se află in prezent inchise in spatele lacătelor, a porţilor care, din lipsa unei maini de om, sunt năpădite de vegetaţie sălbatică. Multe dintre aceste proprietăţi care nu au mai apucat să devină case memoriale - şi poate e mai bine aşa, pentru că exemplele stau mărturie că statul este cel mai prost administrator - au făcut in decursul anilor obiectul multor dispute in instanţe, au fost instrăinate de urmaşii celebrilor ieşeni sau, pur şi simplu, s ...

 În locul acesta, unde hrana e deopotrivă pentru suflet şi trup, ingredientele au poveste, iar mancărurile sunt „inrămate” in „gustul de la bunica”. Muşterii de rand sau vedete, trebuie să recunoaştem insă că adesea suntem prea grăbiţi ca să ne mai intrebăm ce mancăm. „Vin oameni care ne cer mancarea in 10 minute şi le explic: noi aici chiar gătim! Nu folosim nici microunde, nici friteuză, dar avem doi bucătari şi o gospodină. Merg prin bucătărie, degust, imi dau cu părerea. Sunt blocat undeva in timp, in gusturile cum le fă ...

 Locurile in care se intalnesc spiritele cele bune se cuibăresc in minte. Va fi unul dintre ele „Conacul” de la Iaşi, „Loc de tradiţie romanească”, şi veţi şti asta, chiar inainte să vă infruptaţi din fabuloasele bucate, după cele dintai schimburi de priviri cu oamenii de aici. La intrare, o oglindă reflectă, de mai bine de un veac, prezentul. Rama din lemn masiv poartă prin vreme cicatricea unui glonte, dintr-o zi de război, şi oricate alte chipuri s-ar oglindi aici in vreme de pace nu pot atenua rana. „Au fost generaţii care au murit, gene ...

 La Iaşi, pe strada „Nicolae Gane” nr. 27, in vecinătatea „Pogorului” şi a Televiziunii, „La Conac. Loc de tradiţie romanească” a apărut „ca o stare de revoltă la adresa «inerţiei» vieţii contemporane”. „Am fost odată tanăr. Şi atunci mi se părea că tot laptele şi toată mierea sunt in Vest. Mi-am păstrat starea asta pană intr-o zi. Eram cu familia pe undeva prin Austria şi eu ii tot arătam fiului meu: «Uite tată ce organizaţi sunt ăştia, uite autostrăzi, uite eoliene, uite oameni cu biciclete ...

A fost odată ca niciodată o bicicletă roşie, care se asorta de minune cu orice rochie de poveste, şi-o domniţă ce-şi purta feminitatea pe două roţi, mai ceva ca pe-o floare gingaşă, in plete. A fost odată ca niciodată un coş de bicicletă, in care tronau, uneori, gutui şi nuci şi ceşti de ceai dar, in care, cel mai adesea se plimba un caine. Tot odată ca niciodată a fost şi-un prinţ, călare pe o altă bicicletă şi mereu cu aparatul de fotografiat la gat – capabil să aşeze intre patru colţuri orice moment semnificativ dintr-o viaţă de basm. Şi, pentru că to ...

Candva, era inceputul noului an. Astăzi, 1 martie este cunoscut drept aducător de primăvară. Martie incepe senin, cu alb şi roşu in piept, cu speranţe ieşite din hibernare, cu vise renăscute, precum ghioceii... Martie vine la pachet cu un mărţişor vechi de mii de ani. Precum vinul cel vechi, mărţişorul işi are savoarea lui. În amintirile străbunilor noştri, in poveştile lor, in legendele care s-au păstrat de-a lungul vremii. În amintirile noastre, cu un dram mai noi şi, parcă, de o veşnicie ascunse intr-un sertar al sufletului. În realitatea copiilor no ...

Colindul este legat de sufletul romanilor. Deşi, generic, numim colind orice cantec din preajmă sărbătorilor de iarnă – acesta are ceva aparte. Şi, este al nostru! În timp ce alţi ortodocşi au cantece religioase de Crăciun, in care işi manifestă bucuria că Hristos S-a născut, iar occidentalii cantă despre clopoţei, brazi şi acadele, romanii utilizează amandouă genurile, dar adaugă in repertoriul lor şi colinde. Colindele sunt psalmi născuţi din suferinţa ţăranului roman. Sunt materializarea credinţei lui simple. „În acelaşi timp, prin colind ...

Spunem adesea despre copiii zilelor noastre că şi-au pierdut entuziasmul. Că le lipseşte energia, că au uitat să fie fericiţi, că au atat de multe, incat nimic nu-i mai impresionează. Captivi intre calculator şi televizor, aflaţi prea puţin in preajma părinţilor, grăbiţi in a-şi depăşi varsta, copiii zilelor noastre parcă se pierd... Mirare şi bucurie se naşte insă, atunci cand intalneşti copii speciali. Copii cu pasiuni, cu dorinţe nesfarşite de autodepăşire, cu vise de care nu se tem – in ciuda realităţii care, de multe ori, le frange aripile. Fraţii ...