Maestrul Petru Ciubotaru a plecat în lumea îngerilor

 

 

 

„Ce aș fi fost eu fără teatru?”, se întreba Petru Ciubotaru acum treizeci de ani. Căutând răspunsul la întrebare, continua: „Și dacă stai să te gândești la asta, parcă te bântuie o sumedenie de neliniști, de îndoieli, de regrete, de bucurii; te gândești la succese și la neîmpliniri - toate legate de acest drag Teatru – și-ți dai seama atunci că, de fapt, tu ești El”. Maestrul şi-a salutat publicul pentru ultima oară ieri şi a plecat să joace printre îngeri.

„S-a pus mereu de-a curmezişul vârstelor și ne-a transformat în complici fanatici ai lucrării sale din care nu au lipsit profunzimea şi iscusinţa interpretării, talentul urieşesc, disciplina unui profesionist şi desăvârşita celebrare a acestui ceremonial efemer care este teatrul. Finalul stagiunii trecute și cei 80 de ani l-au găsit pe scenă; nimic nu știrbise aura firescului său absolut cuceritor și luciditatea interioară. Dacă timpul său pământesc nu a mai avut răbdare, timpul teatrului l-a absorbit în eternitatea lui și ni-l lasă viu și aproape”, au spus, printre lacrimi, actorii de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, instituţie pe care a slujit-o cu sfinţenie timp de 55 de ani şi în foaierul căreia va reveni duminică, 17 noiembrie, la ora 9, pentru ca publicul să-şi ia rămas bun.

„A fost exemplară dragostea lui pentru teatru”

Vestea plecării maestrului Petru Ciubotaru în lumea îngerilor a adus multă durere printre cei care l-au cunoscut şi care l-au preţuit. „A fost unul dintre marii actori ai Teatrului Naţional din Iaşi. De-a lungul vieţii şi carierei sale, Petrică Ciubotaru a fost un om legat de Iaşi, oraş a cărui istorie a trăit-o şi a spus-o tuturor, de Teatrul Naţional din Iaşi. El retrăia din plin istoria de 180 de ani a teatrului. A fost exemplară dragostea lui pentru teatru. De exemplu, când s-a hotărât că pensionarii trebuie să aleagă între salariu şi pensie, Petrică Ciubotaru a ales să rămână în teatru, cu toate că pensia lui era puţin mai mare. Pentru el, a fi actorul Teatrului Naţional din Iaşi era un lucru esenţial şi asta a fost până în ultima secundă. A iubit teatrul şi teatrul l-a iubit pe el. Această veste tristă m-a surprins. Ştiam că nu se simte bine, ştiam problemele lui, dar de surprins, m-a surprins”, a spus Cristian Hadji-Culea, directorul Teatrului Naţional din Iaşi.

„Când am văzut ştirea despre trecerea în nefiinţă a actorului Petru Ciubotaru m-am gândit instantaneu la una dintre chestiile caracteristice care structurează teatrul şi ne structurează şi pe noi de altfel, cea a efemerităţii. Scena românească a pierdut un mare actor, unul dintre acei actori care fac parte dintr-o generaţie de artişti care se individualizau nu numai în teatru, ci şi pe stradă. Nu puteai să nu-i remarci. Din păcate, vremurile în care trăim ne-au anonimizat cumva pe toţi, însă domnul Petrică Ciubotaru era un personaj încântător, savuros, foarte deschis nu numai pe scenă, ci şi atunci când îl întâlneai fie la evenimente culturale, fie pur şi simplu pe stradă. Avea ceea ce toţi marii actori au, carisma, un soi de aură invizibilă, dar absolut cuceritoare cu care şi-a fermecat spectatorii atâtea decenii”, a spus teatrologul Oltiţa Cîntic, directorul artistic al Teatrului Luceafărul. „Am pierdut un simbol, un simbol care de azi se alătură magnificei trupe de actori pe care Dumnezeu începe să şi-o facă acolo Sus. Îi mulţumim maestrului pentru ceea ce a făcut pentru noi. Cu siguranţă de fiecare dată când se va juca Povestea Unirii, piesă de teatru în care maestrul îl interpreta pe Moş Ion Roată, ne vom gândi cu drag la nea Petrică”, a spus Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Naţional din Iaşi.

O viaţă dedicată talentului

Petru Ciubotaru s-a născut în anul 1939 în localitatea Ciurea, județul Iași. A absolvit IATC în 1963, la clasa prof. Alexandru Finți, George Rafael. Repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, a debutat cu rolul Mădălin din „Noaptea e un sfetnic bun”. Din 1964 își începe cariera la Teatrul Național din Iași cu rolul Jeff din „Jocul de-a vacanța”, iar între 1993 şi 1997 a fost director adjunct al Teatrului Naţional Iaşi.
Vreme de 55 de ani s-a lăsat în voia teatrului, care i-a găsit mereu loc de haos ori de popas, fie că s-a numit Pepelea, Iordache, Tocilă, Şoldan Viteazul, Arlechino, Chiriţa, Domenico Soriano, Pișcik, Stomil, Knurov, Sganarel, Trahanache, Bufonul ori Ştefan cel Mare...

Între 1991 şi 1997 a fost profesor universitar la Secţia Teatru a Universităţii „Mihail Kogălniceanu”, iar din 1999 a fost regizor şi actor al Companiei particulare de teatru BON-TON. În cariera sa a avut peste 250 de roluri, toate aplaudate frenetic de publicul pe care l-a slujit cu toată fiiná lui. Talentul său a fost răsplătit cu Premiul de interpretare la Decada dramaturgiei originale cu rolul Nik din „Duet”, de Andi Andrieş (1971), Premiul de interpretare pentru Iacoppo din „Săptămâna patimilor”, de Paul Anghel (1987), Premiul de interpretare la Festivalul de Teatru de la Bacău pentru „După melci” de Ion Barbu (1992), Ordinul naţional pentru merit în gradul de Cavaler (2002) şi Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2014). Petru Ciubotaru va fi condus pe ultimul drum duminică şi va odihni la Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

Maura ANGHEL, Laura RADU