Broken Sword: The Angel of Death Review

Broken Sword: The Angel of Death Review

  Jocurile adventure. Binecuvântarea şi totodată blestemul modului single-player. Dacă stăm să ne gândim un pic, este amuzant că unul dintre cele mai vechi genuri de jocuri este încă în viaţă, chiar dând unele semne de revenire. De data aceasta ne vom îndrepta atenţia asupra lui Broken Sword 4: The Angel of Death. Titlul sună promiţător, cu toate că moartea asociată cu aventura nu prea crează hype-ul necesar unui astfel de titlu. Sunt un fan al jocurilor adventure de foarte mult timp şi mă bucur să văd că mulţi producători au început să adopte engine-uri 3D în detrimentul fundalurilor prerenderizate, la aceasta adăugând şi un voice acting de calitate care să întreţină atmosfera şi să completeze experienţa single-player. Broken Sword 4: The Angel of Death continuă acest trend şi cu toate că nu vă va omorî placa video, reuşeşte să creeze unele dintre cele mai impresionante locaţii văzute de mine până acum într-un adventure. Va trebui să vedem însă cât de bun este jocul în sine, deoarece grafica este ultimul lucru care ne interesează într-un astfel de titlu.

        Faceţi cunoştinţă cu George Stobbart, cu doi b. După ce cariera sa de avocat se duce de râpă, îl regăsim lucrând ca funcţionar pentru cauţiuni în New York. Faceţi cunoştinţă cu Anna Maria, o blondă superbă care-l aşteaptă pe George în biroul său şi, câteva niveluri mai târziu, în patul personal. Faceţi cunoştinţă cu "gorilele", câţiva italieni proşti ca noaptea ce o urmăresc pe Anna Maria pentru a-i lua un manuscris care ea susţine că i-ar aparţine de drept. George o ajută pe Anna şi o salvează de "gorile", cu toate că ea venise pentru cu totul alte motive. Ea doreşte să descifreze manuscrisul şi pentru asta are nevoie de ajutorul lui George. Premisa este chiar interesantă şi vă poate stimula curiozitatea să aflaţi ce se întâmplă mai departe, dar după ce veţi trece de prima parte a jocului veţi descoperi că întorsăturile de situaţie nu sunt chiar atât de interesante pe cât şi-au dorit scenariştii. Vă veţi da seama întotdeauna ce urmează să facă personajul vostru iar acest lucru vă va lăsa un gust amar în ceea ce priveşte povestea. Momentul în care presupuneţi că Nico este moartă este atât de prost realizat încât nu vă veţi face niciodată probleme că nu ar fi în viaţă. Consider că majoritatea problemelor sunt un rezultat direct al acţiunilor personajelor şi a modului în care acestea sunt incluse în poveste. Dacă aţi jucat şi titlurile precedente ale seriei, vă veţi aştepta deja ca anumite lucruri să se întâmple, aşa că multe schimbari de situaţie nu vor fi cu adevărat surprinzătoare.

    Pentru un începător, Broken Sword 4 se poate dovedi interesant, dar este uneori mult prea dificil pentru a-l putea recomanda ca un prim titlu pentru cineva care nu a mai jucat adventure-uri până acum. Unele puzzle-uri sunt mult prea complexe iar numărul de obiecte pe care-l veţi avea în inventar spre sfârşitul jocului poate descuraja orice novice. Cu alte cuvinte, Broken Sword 4 este un joc serios pentru oameni serioşi, care ştiu ce vor de la un adventure. Dacă vreţi să-l jucaţi, asiguraţi-vă că nu trebuie să ajungeţi la şcoală, muncă sau alte întâlniri importante, închideţi ferestrele şi uşile, măriţi volumul şi porniţi aventura. N-o să fiţi dezamăgiţi. Sunt atât de multe puzzle-uri în joc încât este foarte greu să le analizezi pe toate, dar ca o regulă generală, încercaţi întotdeauna să folosiţi obiectele pe care le aveţi în inventar şi exploraţi cu atenţie împrejurimile pentru a găsi obiecte pe care să le puteţi folosi. Restul ţine de imaginaţie şi din acest motiv sunt un împătimit al adventure-urilor.

        Mai târziu o sa aveti ocazia sa o intalniti si pe Nico şi să jucaţi cu ea pentru o vreme. Ştiu cum sună ce am scris mai devreme, dar este adevărat, fiindcă Nico este cel de-al doilea personaj din The Angel of Death pe care-l puteţi controla, având însă o importanţă mai scazută faţă de titlurile precedente ale seriei. Mi-a plăcut întotdeauna să joc cu Nico, mai ales datorită accentului său francez, însă de data aceasta producătorii au considerat de cuviinţă să o retrogradeze la rangul de personaj secundar şi s-o înlocuiască cu Anna Maria. Ceea ce este şi bine şi rău. Bine deoarece întâlnim noi personaje care au legătură cu cele deja existente, oferind producătorilor posibilitatea să realizeze scene noi, chiar dacă nu neapărat memorabile. Rău fiindcă Anna Maria nu este un personaj pe care-l puteţi controla, aşa că ea a fost inclusă doar de fun şi nu de dragul poveştii. Şi mai este o problemă cu personajele. Nu există nici un fel de luptă între personaje, şi unde nu-i luptă nu-i nici distracţie. Bineînţeles, Nico tot susţine că Anna Maria e vinovată, în timp ce George îi ia acesteia apărarea, însă aceste remarci nu oferă rezultatele aşteptate.

Este evident că seria are nevoie de o poveste nouă, în care ambele personaje să se afle în situaţii diferite şi, de ce nu, de ambele părţi ale baricadelor. Regândirea poveştii şi crearea unei experienţe de joc plăcute şi antrenante va fi probabil cel mai mare coşmar al producătorilor deoarece dacă nu reuşesc, s-ar putea ca şi ei să înfrunte un înger al morţii. Nu este o avertizare dar acestea sunt elemente ce ar trebui luate în calcul pentru viitorul seriei. Pentru unii dintre noi George şi Nico nu mai au nevoie de nici o prezentare, dar pentru un nou venit, ele par a fi lipsite de personalitate, deoarece personajele nu sunt dezvoltate pe parcursul jocului. Totul se rezumă la poveste. Personajele se află în locul respectiv în acel moment doar de dragul de a fi acolo. Un pic de gelozie, agonie, iubire sau pasiune dacă s-ar fi regăsit măcar într-unul dintre personaje ar fi fost extrem de benefic pentru joc şi ar fi îmbunătăţit nota primită.

        În privinţa aspectului tehnic trebuie să menţionez că Broken Sword 4 este primul joc care suport tehnologia amBX, deşi nu am auzit pe cineva să cumpere echipamentul necesar pentru aşa ceva. Dacă nu ştiţi despre ce e vorba, o scurtă vizită pe ambx.com vă va lămuri în această privinţă, însă pe scurt, e vorba de efecte de lumină, sunet şi vânt care să îmbunătăţească experienţa voastră în timp ce vizionaţi un film, vă jucaţi sau ascultaţi muzică. Personal nu consider aceasta ca fiind o necesitate pentru jucătorii casual, dar pentru fanii împătimiţi de adventure-uri poate reprezenta o investiţie interesantă. Pe de altă parte, jocul nu duce lipsă de bug-uri. Spre sfârşitul jocului, în ciuda eforturilor mele şi a reîncărcărilor repetate, George rămânea lipit de o dala de piatra din subsolul Vaticanului, soluţia fiind folosirea unui save mai vechi, care m-a forţat să rezolv din nou o serie de puzzle-uri, lucru nu foarte plăcut. Asta spune multe şi despre rejucabilitatea din Broken Sword 4, care este egală cu 0. Producătorii ar fi putut măcar să ne dea posibilitatea să schimbăm la sfârşitul jocului personajele şi să reluăm povestea însă trecând prin alte locaţii, dialoguri şi evenimente.