Evochron Mercenary – RePlay Review

Evochron Mercenary – RePlay Review

În ultima vreme mi-am facut prostul obicei să amintesc de bătrânul Elite de fiecare dată când puna mâna pe vreun joc care aspiră la notorietatea acestuia (cea mai recentă victimă fiind Starpoint: Gemini). Însă numai acum, când am trecut şi prin Evochron Mercenary, mi-am dat seama ca am abuzat de comparație şi promit să repar această nedreptate. Comparând titlurile ulterioare cu contemporanul Evochron.

Spun asta pentru că am găsit în sfârşit un joc unde putem găsi libertatea oferită pe vremuri de Elite şi care reuşeşte să ofere acest lucru fără să încerce să-şi copieze mult mai celebrul înaintaş. De altfel, producătorul (a se observa singularul, fiindcă e vorba doar de Shawn Bower) este responsabil pentru o întreagă saga de simulatoare spaţiale, care datează din anii ’80. Timp în care universul Evochron s-a putut maturiza pentru a ajunge azi să ne ofere aproape de toate.

Odată câmp de luptă pentru războiul Federație-Alianță, Evochron este acum o regiune de spațiu cvasi-independentă în care bântuie deopotrivă comercianți în căutare de oportunități şi piloţi însetați de glorie. Mergând pe acest model, căile pe care le avem la dispoziție devin clare chiar de la început, unde suntem puşi să ne alegem tipul de „personalitate”: Negustor, Mercenar, Pilot de curse sau de Luptă. E drept că aceste alegeri nu influențează decât suma de bani şi nava pe care o avem la dispoziție la început, dar e bine de ştiut ce oportunități avem.

În single-player nu se poate vorbi neapărat de o campanie, întrucât linia oficială de misiuni – deşi bine construită – este scurtă şi facultativă. Oricum ne vom da seama destul de rapid că nu „terminarea” jocului este obiectivul final, ci explorarea a tot ce are de oferit, precum şi alergătura după credite. Putem face bani din negoțul cu diverse bunuri de larg consum, sau subansamble pentru nave (inclusiv arme), după modelul cumpără ieftin şi vinde scump. Cu mențiunea că de obicei sistemele unde diferențele de preț sunt atrăgătoare sunt şi cele mai violente, astfel încât nu poți să te aventurezi p-acolo fără o navă bine echipată.

Sau, putem să îndeplinim diverse misiuni, cum ar fi curățărea sateliților, livrarea unor pachete şi bineînțeles, misiuni de escortă sau luptă. Dincolo de recompensele băneşti, acestea au şi rolul de a-ți îmbunătăţi interacţiunile cu facțiunile din joc, relația cu ele fiind destul de importantă în economia întregului univers. Fiindcă pe lângă Alianță sau Federație avem şi companiile energetice, ghilda minerilor şi militarii, adică forța polițienească specifică fiecărui sistem în parte.

Dacă o relație bună cu Energia sau Minerii îți va facilita accesul la punctele lor de negoț sau tarife mai bune la bunurile de larg consum, poate fi destul de dureros să nu te ai bine cu Armata. În plus, accesul la o bună parte din echipamentul militar nu poate fi obţinut decât dacă atingi un anume rang în rândurile lor. Şi vorbim aici de nave cu alt specific decât cele civile (mult mai rapide şi mai agile, dar fără posibilitatea de a transporta cargo sau echipaj).

Misiunile din cadrul Armatei au de asemenea o altă natură, întrucât nu te mai iei la trântă cu vecinii ci cu extratereştrii, respectiv nişte lighioane misterioase cu aspect de lupi, cunoscuți sub numele de Voinari. Aceştia au propriile lor sisteme de unde lansează atacuri, dețin nave şi arme avansate şi pot pune la încercare măiestria oricărui pilot.

O altă opțiune pentru adunarea unor bănuți îl reprezintă mineritul. Aproape în fiecare sistem există o centură de asteroizi care de abia aşteaptă să fie mulsă de fier, aur, diamante sau platină, profitul pentru o cală plină cu astfel de minereuri fiind de obicei substanțial. Ce vine să mai îndulcească puțin grinding-ul este gama variată de opțiuni în acest sens. Astfel, ne putem echipa nava cu un laser care extrage numai cele mai scumpe minereuri, putem căuta sistemele unde obținem cele mai bune prețuri sau putem coborî pe planete dacă ne-am plictisit de asteroizi.

Asta pentru că avem posibilitatea de a descinde pe planeta pe care mai adineaori am orbitat-o, fără a trece prin ecrane de încărcare sau alte tertipuri tehnice care ne privează de senzația de astronaut. Ba chiar putem andoca la stații planetare pentru a realimenta, căuta misiuni, consumabile sau comercializa bunuri.

Odată punguța umplută cu mai mult de doi bani, avem posibilitatea de a ne căuta o navă mai răsărită şi de a o echipa cu subansamble ceva mai potente. Oferta nu este teribil de abundentă nici în materie de nave, nici de componente şi nu m-ar fi deranjat încă pe atâtea jucării din care să-mi aleg. Navele au diferite statistici de agilitate, viteză, armură şi capacitate de a transporta bunuri, însă mai mult de atât, aproape toate statisticile pot fi influențate prin sistemul de construcție foarte bine pus la punct.

Astfel, oricărei nave îi poți alege cu ce tip de motor o poți echipa, ce scuturi să-i înfigi sub şasiu, câte cale vrei să aibă sau cu ce aripi o să se laude. Elemente care determină viteza, agilitatea sau putere a scuturilor şi e bine de ştiut că numai la cele cu capacitate mare poți să le alegi cele mai eficiente modele, deşi chiar şi acolo vei fi nevoit să faci concesii.

În plus, personalizarea navelor poate fi şi vizuală, în sensul că fiecare componentă poate fi alungită, îngrăşată sau plasată unde doreşte inima fiecăruia, astfel încât putem avea mai multe modele vizuale pentru aceeaşi navă. Inclusiv unele oribile care nu seamănă cu nimic, dacă n-avem inspirație în ziua aia.

În afară de aceste componente, mai există şi sub-sisteme, cum ar fi un Fulcrum Drive (permite salturi pe o distanţă de câteva sectoare), Shield Boost sau Laser Minier. Acestea sunt uneori vitale pentru îndeplinirea unor misiuni, alteori doar ajută în luptă, însă mai tot timpul sunt binevenite şi ideal ar fi să ai cât mai multe.