Fallen Earth Review

Fallen Earth Review

Oare de la ce ni se va trage sfârşitul lumii, dacǎ acesta va veni curând aşa cum ne tot anunţǎ ziarele de scandal şi televiziunile panicate? De la vreo gripǎ porcinǎ mutantǎ, imunǎ la aspirinǎ şi care-i va decima pe toţi cei care nu poartǎ şapcǎ? Sau vreun dictator îmbǎtat de propria mǎreţie ne va arunca pe toţi în iarna nuclearǎ? Se pare cǎ nici designerii de la Icarus Studios nu au fost foarte hotǎrâţi atunci când s-au decis asupra poveştii din spatele Fallen Earth, unul dintre puţinele MMO post-apocaliptice lansate până acum, a cǎrui acţiune are loc într-o Americǎ devastatǎ atât de virusul Shiva, cât şi de câteva focoase nucleare.

Şi pentru ca peisajul SF sǎ fie complet, tu eşti o clonǎ ce tocmai şi-a dobândit libertatea dupǎ ce haosul a cuprins întreaga omenire, corporaţia ce te-a creat – Global Tech – a ajuns o ruinǎ, iar supravieţuitorii Apocalipsei s-au refugiat în zona Marelui Canion, unde singurul strop de civilizaţie rǎmas se luptǎ din greu cu marmote iradiate şi zombie strǎlucitori.

Fallen Earth doreşte chiar de la definirea personajului sǎ rupǎ nişte tipare împǎmântenite de la Everquest încoace, cum ar fi sistemul de clase. Nu existǎ aşa ceva aici, iar primul şi singurul pas pe care îl ai de fǎcut la început este sǎ stabileşti modul în care o să arate personajul tǎu. Existǎ o largǎ selecţie de tatuaje, cercei sau sprâncene din care poţi sǎ-ţi creezi un avatar cât mai fioros, dar din cauza faptului cǎ fiecare piesǎ de îmbrǎcǎminte este redatǎ fidel pe modelul din joc, nu avem la dispoziţie nici obezi, nici anorexici, ci doar clone mai înalte sau mai scunde.

Unii dintre noi se vor bosumfla fiindcă nu au ocazia sǎ-şi împartǎ cele 10 puncte de început în Strength sau Dexterity, sau sǎ-şi aleagǎ un Warrior sau Mage, însǎ producǎtorii sunt deosebit de fermi: dacǎ întâlneşti pe cineva care se joacǎ de-a Paladinul, nu-l bǎga în seamă.

Să-mi fac un tank sau un rogue?

Asta pentru cǎ nu existǎ nici mǎcar obişnuitele clase de healer sau tank, în schimb toată lumea are libertatea de a-şi modela personajul aşa cum crede de cuviinţǎ şi e bine de ştiut cǎ poţi sǎ dai greş şi sǎ te trezeşti cu un tont de nivel 45 care nu e bun la nimic. Atribute de bazǎ sunt cunoscute – Strengh, Dexterity şi Perception – care dincolo de a oferi mai multe puncte de viaţǎ, stamina sau diverse rezistenţe, reprezintǎ de fapt baza de calcul pentru skill-uri. Cu alte cuvinte, nivelul maxim al unui skill, de pildǎ Pistol, este un algoritm bazat pe Dexterity şi Perception, adicǎ atributele de care trebuie sǎ ai grijǎ dacǎ vrei sǎ mânuieşti pistoale capabile.

Existǎ doar trei skill-uri ofensive, respectiv doar trei stiluri de luptǎ – Melee, Pistoale şi Puşti – cărora li se adaugă şi câteva skill-uri de suport, cum ar fi Primul Ajutor sau Armurǎ. La prima vedere oferta pare limitatǎ, însǎ varietatea de strategii şi abilitǎţi speciale vine sǎ compenseze acest lucru, mai ales cǎ nu existǎ nici o restricţie în a folosi câte o armǎ în fiecare mânǎ. Poţi, de altfel, sǎ ai o bâtǎ de baseball într-o mânǎ şi un Desert Eagle în cealaltǎ, o combinaţie cel puţin interesantǎ, chiar dacǎ ceilalţi supravieţuitori vor crede cǎ eşti puţin confuz.

Lupta efectivǎ depinde destul de mult de skill-ul pe care ai ales sǎ te concentrezi, respectiv faţǎ-în-faţǎ pentru Melee, sau de la distanţǎ pentru puşti şi pistoale. Spun „destul de mult” pentru cǎ acţiunea este o combinaţie interesantǎ între un FPS şi un RPG. Astfel, fiecare skill beneficiazǎ de o serie de abilitǎţi speciale, cum ar fi sǎ-i arzi una inamicului cu patul puştii sau sǎ-i pui o piedicǎ, dar rezultatul luptei depinde în mare mǎsurǎ şi de abilitatea de a împuşca cum se cuvine o ţintǎ în mişcare sau de a lovi adversarul în pǎrţile moi.

Totuşi, elementele de FPS sunt limitate, în sensul cǎ deşi acurateţea depinde de poziţia în care te afli, dacǎ fugi sau stai pe loc, mediul nu are aproape nici o însemnǎtate. Şi o vei afla la modul dureros cǎ inamicii pot sǎ tragǎ prin ziduri sau alte obstacole, lucru ce nu ar fi neapǎrat dramatic dacǎ nu ar alege sǎ se şi piteascǎ dupǎ vreun bolovan, caz în care nu mai vezi în ce sǎ tragi. Însă exceptând acest mic inconvenient, luptele sunt destul de dinamice, iar rezultatul depinde într-un mod echilibrat atât de dibǎcia jucǎtorului, cât şi de echipamentul acestuia.

O a treia categorie de skill-uri o reprezintǎ Mutagenii, o specie de abilitǎţi speciale dobândite în urma radiaţiilor. Nu mai puţin de nouǎ categorii de mutaţii sunt disponibile, cum ar fi Nano-manipularea sau Empatia, însǎ acestea nu au rolul magiei din alte MMO-uri, cum s-ar crede, având mai degrabǎ rol de suport. Acestea deschid accesul cǎtre abilitǎţi de vindecare, de îmbunătăţire a armurii sau de atac direct, fiind utile, dar nu vitale.

De altfel, vǎ puteţi lipsi cu totul de ele, pentru cǎ aşa cum spuneam la început, fiecare este liber sǎ-şi croiascǎ personajul aşa cum crede de cuvinţǎ. Atât atributele, cât şi skill-urile şi mutagenii pot fi dezvoltate folosind AP-urile (Advancement Points), care sunt acordate pe parcursul unui nivel sau ca recompensǎ pentru anumite misiuni. Vei descoperi rapid cǎ nu sunt acordate suficiente AP-uri pentru a creşte toate skill-urile pe care le doreşti şi va trebui sǎ alegi, de unde şi varietatea de personaje.

Creşterea în nivel se face fie prin lupta cu diverşi inamici (varianta plictisitoare) sau prin îndeplinirea misiunilor ce se gǎsesc din abundenţǎ. Aceste misiuni, fǎrǎ sǎ iasǎ din tiparul adunǎrii cozilor de şobolan sau asasinarea lui cutǎricǎ, reuşesc sǎ fie interesante prin descrierea şi titlul lor, dovadǎ cǎ producǎtorii au fǎcut ceva eforturi la acest capitol. Majoritatea chiar se ramificǎ, având continuǎri, iar recompensele sunt bine dozate pentru fiecare nivel.