Halcyon Sun Review

Halcyon Sun Review

Pentru mine, perioada jocurilor Spectrum a fost reprezentata mai ales de seria Dizzy si de Elite. Daca jocurile Dizzy m-au atras prin grafica excelenta pentru acele timpuri, prin poveste si modul de joc, Elite a exercitat asupra mea o fascinatie a necunoscutului, a viitorului in care omenirea va putea (cel putin teoretic) sa exploreze si sa calatoreasca in Univers. Aparut in 1984, Elite avea o grafica saraca, sa nu ii spunem rudimentara, insa a fost primul joc Spectrum tridimensional si a cucerit jucatorii prin libertatea imensa de joc data si de cele 9 galaxii formate din 2048 de stele. Desi partea a patra se lasa asteptata de cativa ani buni, preferintele jucatorilor privind acest gen s-au indreptat in ultimii ani asupra unor jocuri ca Wing Commander, Privateer, X: Beyond the Frontier, I-War, Starlancer sau Descent Freespace.
Asteptarea lansarii lui Freelancer (2003) a fost oarecum indulcita de aparitia in acest an a lui Halcyon Sun, un joc cunoscut anterior sub numele de Jump Runner ce a fost distribuit gratuit pe Internet in toamna lui 2000 sub forma a doua episoade. Anii au trecut si in aceasta vara jocul a fost lansat de sine statator sub forma a 40 de misiuni grupate in 12 episoade.

Aceasta impartire in episoade se reflecta si asupra povestii jocului ce se desfasoara in alternanta cu misiunile prin intermediul unor cut-scenes care alcatuiesc o poveste destul de interesanta, mult peste media celor intalnite in celalalte jocuri ale genului. Jucatorul interpreteaza rolul lui Dru Avery, locotenent in cadrul fortelor armate Carolan, factiune care, in alianta cu Eridan, se afla in conflict cu teroristii cunoscuti sub numele de Nolledah Revolutionary Republic. Motivele acestui conflict raman aproape in totalitate ascunse jucatorului, de vreme ce Halcyon Sun nu are un tutorial, dar nici misiuni introductive din punct de vedere al contextului politic in care se desfasoara jocul. Respectiva alianta nu este una solida, cum ar putea parea la prima vedere, rivalitatatea Carolan-Erdian izbucnand sporadic sub forma unor conflicte intre pilotii celor doua factiuni, singurul liant ce mentine aceasta alianta fiind amenintarea reprezentata de Nolledah Revolutionary Republic.
Aceste neintelegeri se manifesta sub forma unor actiuni ale Eridanilor ce urmeaza ordine venite din partea conducerii Eridani, ordine care de multe ori nu se incadreaza in planul comun al celor doua factiuni. Aceste disensiuni politice sunt intarite si de aspectul social ce guverneaza simpatiile si antipatiile pilotilor ambelor tabere. Intre Dru Avery si Rae Sheridan exista o mai veche poveste de iubire umbrita insa de faptul ca Rae este o Eridani. Tensiunea intre cei doi creste odata cu aparitia comisarului politic Eridani Thera Jaruzelska, astfel ca din momentul in care interesele politice Eridani incep sa difere de cele ale Aliantei, Rae este sfasiata de datoria fata de poporul sau si de iubirea fata de Dru Avery. In scena mai intra Takani, o femeie aparent dura care nu se gandeste decat la integritatea navelor de care trebuie sa aiba grija, dar de fapt sufletul ei tresare mereu ingrijorat cand este vorba de viata pilotilor. Doon, prietenul lui Avery este personajul tipic care mereu se plange de cate ceva, intotdeauna are ceva de comentat si nu pregreta niciodata sa spuna lucrurilor pe nume, fapt care se reflecta intr-o izolare sociala din partea celorlalti piloti, izolare concretizata si prin insuccesul in randul reprezentantelor sexului opus din cauza comentariilor acide si misogine. Singurii care realizeaza ca Doon are totusi un suflet mare, fiind un camarad nepretuit in lupta sunt Dru Avery si comandantul Larance, un tip care, datorita unei simpatii fata de Thera Jaruzelska, nu ii intuieste planurile acesteia decat atunci cand e prea tarziu.
Incepand cu un anumit punct, povestea capata forma unui cliseu. Odata stins conflictul cu Nolledah Revolutionary Republic, la orizont apare o alta amenintare: Raleh, o rasa extraterestra a carei organizare sociala este asemanatoare cu cea din filmul Starship Troopers: una sau mai multe minti care controleaza prin intermediul telepatiei zeci de mii de nave ce ataca frontiera Eridani. Daca la inceput cei de la conducerea Carolan ii sprijina pe acestia in pofida neintelegerilor din trecut, alianta se destrama cand se descopera ca Raleh au atacat specia umana din cauza ca au fost provocati de Eridani ce le-au bombardat o planeta in timpul primului contact cu acestia. Planeta dupa planeta, sistem solar dupa sistem solar, tot ce este sub stapanirea Eridani sunt cucerite pe rand de Raleh, tehnologia usor mai avansata, dar mai ales superioritatea numerica fiind factorii decisivi. Din fericire, cliseul mai sus mentionat se atenueaza, deoarece victoria Carolan din finalul jocului nu se datoreaza unor descoperiri tehnologice ale oamenilor de ultima ora, asa cum se intampla de exemplu in Descent Freespace, ci din cauza lui Avery. Dru este un medium care poate simti prezenta Raleh cu mult timp inainte ca acestia sa fie detectati de sisteme radar. Desi este doar un receptor, neputand transmite repetatele mesaje disperate de pace ale oamenilor catre Raleh, Dru Avery inclina balanta decisiv in favoarea Carolan, victoria lor ce a constat in salvarea Terrei fiind una temporara, caci jocul se incheie cu obisnuitul mesaj ce apare de altfel intre toate episoadele: “To be continued”.

Durata mica a misiunilor de lupta comparata cu lungile cut-scenes ale jocului contribuie hotarator la impresia ca de fapt urmaresti un film, un film destul de bine realizat luand in considerare vocile profesioniste ale actorilor ce sunt clare si cu intonatiile cuvenite (unele dintre cele mai bune pe care le-am auzit vreodata intr-un joc), detaliile chipurilor personajelor si ale imbracamintii lor, dar si alternanta catorva secvente care mareste tensiunea firului epic. Desi Halcyon Sun a fost realizat cu ajutorul engine-ului grafic Daedalus, Halcyon Sun arata bine din acest punct de vedere doar daca ne gandim ca intregul joc trebuia sa apara in 2000 si nu in acest an. Miscarea personajelor este teapana, iar absenta unui numar mare de poligoane se concretizeaza si sub forma design-ului slabut al navelor, unele semanand cu cele din Star Wars, iar altele prezentand similitudini evidente cu avioanele F-22.

Cu toate ca unele misiuni trebuie indeplinite intr-un anumit interval de timp (5 minute), in general ele ca scop doar distrugerea tuturor navelor inamice, escortarea de convoaie sau anihilarea totala ori partiala a unei anumite nave, desi jocul nu dispune de un sistem de afisare a diverselor sisteme ale navelor inamice ca in Descent Freespace. Interfata este simpla. Nu exista un buton secundar de fire, nu iti poti repara nava in timpul bataliei, nu poti face rost de munitie suplimentara, nu poti chema ajutoare, nu iti poti alege ce nava si armamament doresti, nu poti da ordine wingman-ilor, managementul scuturilor este absent, lipseste optiunea (atat de necesara cateodata) “Select view target” – toate acestea sunt aspecte negative pe care nu ar trebui sa le intalnim intr-un joc aparut in 2002.

Misiunile sunt complet liniare. Pentru a progresa in joc trebuie sa indeplinesti cu succes toate obiectivele fiecareia (nu exista obiective secundare). Doar in momentul cand ai murit, trebuie sa iei scenariul de la capat. Daca ai esuat de trei ori, poti trece mai departe, insa nu datorita nelinearitatii misiunilor, ci din cauza optiunii de “skip mission”. Exista doar un singur scenariu ale carui obiective nu pot fi respectate si jocul continua mai departe, insa acest fapt este scriptat. Numarul mic al wingman-ilor comparativ cu cel al inamicilor mai mereu covarsitor numerici nu iti da senzatia ca participi la lupte de o mare amploare al caror succes nu trebuie sa depinda in mare masura doar de indemanarea jucatorului, ci si de capacitatea acestuia de a lua deciziile potrivite la momentul potrivit.

Ne-ar mai fi placut sa fie o miscare mai rapida a navelor in cadrul scenelor intermediare intre misiuni, ca acestea din urma sa fie progresive din punctul de vedere al dificultatii, am fi vrut ca AI-ul sa fie mai bun, ca fonturile dialogurilor sa fie mai mari, ne-am fi dorit ca Halcyon Sun sa aiba mod multiplayer, insa…