Îngrijorări și în alte țări, după ce sute de mii de pisici au murit în Cipru - Coronavirusul felin pune în pericol animalele de companie din Europa

 

Experții i-au avertizat pe proprietarii de animale de companie din Marea Britanie cu privire la potențialele consecințe ale unei epidemii mortale de coronavirus din Cipru, care a ucis 300.000 de pisici.

Este vorba de virusul peritonitei infecțioase feline (FIP), care a fost detectat pe insulă începând cu luna ianuarie, potrivit lui Dinos Ayiomamitis, șeful Cats PAWS Cipru. 

Principala îngrijorare pentru proprietarii britanici este "lunga istorie" dintre Cipru și expații care călătoresc spre și dinspre insulă, multe persoane relocând pisici în Marea Britanie. 

 

Dar ce este FIP și de ce au murit atât de multe pisici?

FIP este o boală cauzată de coronavirusul felin (FCoV).

FCoV este un virus comun și contagios la pisici, care se răspândește prin fecalele acestora. Majoritatea pisicilor nu prezintă simptome, iar dacă acestea apar, se limitează la diaree ușoară.

Dar, în unele cazuri, virusul se transformă în FIP, care este aproape întotdeauna mortal.

Dr. Jo Lewis, medic veterinar specializat în pisici, a declarat pentru Sky News: "Ratele de infecție tind să fie cele mai ridicate la pisicile care trăiesc în spații apropiate și care împart toaleta", cum ar fi, de exemplu, crescătoriile de pisici și centrele de salvare.

"De asemenea, este important de reținut că virusul poate fi transmis mecanic pe perii de toaletare, pe cupele pentru nisipul pisicii și chiar pe picioarele și mâinile oamenilor.

"Această teorie ar putea explica de ce sunt afectate multe pisici care trăiesc doar în interior în Cipru."

Dr. Nathalie Dowgray, șefa Societății Internaționale de Medicină Felină, a declarat că epidemia este "foarte îngrijorătoare" pentru pisici, proprietarii de pisici și veterinarii din Cipru.

"Pentru mulți, inclusiv pentru pisicile vagaboande, tratamentul nu va fi probabil posibil și, din păcate, acest lucru va duce probabil la o mortalitate semnificativă."

Dacă o pisică face sau nu FIP depinde de "tipurile de mutații, de încărcătura de virus și de sistemul imunitar individual al pisicii", a declarat Dr. Dowgray.

Riscul pentru pisicile din Marea Britanie

Se spune că un focar de o asemenea amploare nu a mai fost văzut nicăieri înainte, așa că, dacă ajunge în Marea Britanie, ar putea fi destul de grav și va cântări greu în mintea proprietarilor de pisici și a veterinarilor.

Dr. Lewis a declarat pentru Sky News: "Există un risc real că, dacă acest lucru ajunge în Marea Britanie, ar putea avea consecințe catastrofale asupra animalelor noastre de companie preferate."

"Oricine a fost martor direct la durerile cauzate de FIP va înțelege impactul potențial."

Cel mai mare risc pentru pisicile din Marea Britanie este reprezentat de importul animalelor.

"Avem o lungă istorie cu Cipru și o mulțime de britanici expatriați trăiesc și călătoresc încoace și încolo, astfel încât riscul pentru pisicile din Marea Britanie este semnificativ", a adăugat Dr. Lewis.

"Trebuie să limităm acest risc prin depistarea tuturor pisicilor care părăsesc Cipru și orice altă țară afectată din apropiere".

Ea a spus că pisicile care părăsesc insula ar trebui să fie examinate și testate pentru a se verifica nivelul de anticorpi FCoV, iar orice pisică cu simptome nu ar trebui să călătorească.

Care sunt simptomele FIP?

FIP este greu de diagnosticat, dar majoritatea pisicilor cu virusul vor avea febră, vor părea letargice și vor renunța la hrană.

Există două tipuri de virus - FIP umedă și FIP uscată.

La pisicile cu primul tip, se acumulează lichid în abdomen sau în piept, provocând umflături.

"Avem tendința de a vedea pisici care se prezintă cu o burtă mare plină de lichid și dificultăți de respirație, care sunt din ce în ce mai letargice și pretențioase cu mâncarea lor", a declarat Dr. Lewis.

Pisicile cu FIP uscată au o acumulare mai mică de lichid, dar pot avea un apetit scăzut, temperatură ridicată și probleme de vedere.

FIP este mai probabil să se dezvolte la pisicile tinere, cu vârsta cuprinsă între trei luni și doi ani.