Midnight Club II Review

Midnight Club II Review

 2 Fast, 2 Furious, 2 Hands in the Air, Midnight Club 2, 8 Ball, Rollin’ on 20’s, “We’re talking race cars nigga, this ain’t no joke”, “Pick up the phone” and “We ridin”! “Hell yeah”, cam asta se intampla daca asculti coloana sonora a filmului 2 Fast 2 Furious in timp ce te joci Midnight Club 2 pentru ca Rockstar a implementat si de aceasta data suportul pentru mp3-uri, asta in cazul in care melodiile jocului nu va mai satisfac. De luni de zile il astept, de luni de zile ma rog sa nu-l amane, de luni de zile urmaresc pagina oficiala saptamanal. Cred ca sunt bolnav. Cica s-ar fi deschis o clinica sau cel putin o sectie pe undeva prin Bucuresti pentru noi, insa tare ma indoiesc ca ne-ar putea trata pe toti, asa ca o sa cedez locul unuia care a lesinat in vreo sala de net din cauza celor 70 si ceva de ore fara apa si mancare in fata monitorului. Netul si jocurile ucid. Ucid plictiseala, monotonia, prostia, singuratatea si disperarea. Midnight Club 2 ucide si ultima picatura de testosteron, adrenalina si cofeina de care dispuneti. And you ain’t seen nothin yet!

     ”I’m 2 Fast, 2 Furious” cantam in ultimul nivel in timp ce foloseam in disperare cele cinci butelii de NOS pe care le aveam la dispozitie. Viteza nu mai era o problema de mult si in acel moment nici masinile din trafic, nici pietonii sau stalpii de pe marginea drumului nu mai contau. Cel mai important era finalul. Intotdeauna numarul 1! Locurile 2, 3 sunt pentru ratati. Pe strada numai numarul 1 e respectat, restul sunt doar maruntis intr-un buzunar plin de sute. Ai trei locatii la dispozitie ca sa arati ce poti, Los Angeles, Paris si Tokyo si de fiecare data va trebui sa-ti cauti „necazul” cu lumanarea.
     Masina pe care o ai la dispozitie nu e intotdeauna ceea ce ti-ai fi dorit, dar „life isn’t fair” sau pe romaneste, viata pute. In cazul primul si ultimului oras nu pot sa ma pronunt pentru ca nu le-am vizitat, insa Parisul imi este oarecum familiar si chiar daca nu respecta realitatea, nivelul este extrem de bine construit, intr-o maniera tipic frantuzeasca, dar adaptat totusi necesitatilor jocului. Judecand prin analogie asa ar trebui sa se intample si in cazul celorlalte doua locatii insa o comparatie valabila ar putea veni de la cineva familiarizat cu acele locuri. Fiecare nivel este impanzit cu scurtaturi si rampe asa incat surpriza sa fie maxima. De multe ori am ratat primul loc din cauza ca nu acceleram destul si nu puteam astfel sa ajung in partea cealalta a raului sau din cauza unui NOS intr-o ceata mai densa decat fumul scos de puiul pe care l-am ars acu cateva zile.

 Cine afirma ca a putut termina orice cursa din cateva incercari minte. Jocul e conceput in asa fel incat la inceput esti dezorientat si din lipsa de timp o iei aiurea pe coclauri, iar mai apoi cand ai invatat cat de cat cursa te trezesti ori ca adversarii tai te asteapta la cotitura pentru a-l ajuta pe rivalul tau principal, ori ca participantii la trafic, nu stiu cum se face, dar de fiecare data iti taie calea, in loc sa se fereasca de tine. Din punctul acesta de vedere AI-ul pare ca actioneaza intr-un mod un pic ciudat, dar din moment ce veti incepe cursele in Paris veti scapa cu siguranta de aceasta obsesie. Cand eram mic aveam impresia ca ma urmareste cineva din intuneric. Cand jucam Midnight Club 2 chiar ma urmarea Politia din doua in doua minute. Ce mi-a placut insa e ca si ceilalti trebuie sa suporte acelasi tratament din partea autoritatilor asa ca din acel moment am inceput sa privesc jocul cu alti ochi.
     Partea intitulata Career e destul de grea, mai ales daca nu dispuneti de un gamepad si mai ales spre final cand nu te mai joci cu baietii de cartier, ci cu baietii cu big cohones in lumea street racing-ului. Controlul este destul de simplu si din tastatura dar puteti avea la inceput impresia ca virajele sunt prea accentuate, avand in vedere faptul ca voi abia atingeti tastele. Deasemenea, daca va apuca durerea de cap jucati in continuare. O sa treaca de la sine.

     Masinile si efectul de motion blur din timpul NOS-ului sunt de departe cele mai bune realizari din punct de vedere grafic al jocului. Cum nu am putut observa nici o diferenta vizibila intre FSAA activat sau dezactivat din drivere m-am suparat si am impins rezolutia jocului pana la maximum suportat de batranul meu monitor, 1600*1200. Am admirat astfel masinile in toata frumusetea lor. Luminile reflectate in tabla lor lucioasa, urmele lasate de frana sau flama scoasa in momentul in care apesi butonul de NOS sunt doar cateva din efectele implementate. Orasele sunt destul de cuprinzatoare ca sa zic asa, iar ceea ce m-a surprins inca de la inceput a fost ca jocul nu a avut nevoie sa faca swap pe hard sau sa incarce bucati din nivel in timpul cursei. Nu stiu daca cei 512MB RAM au fost de vina aici, dar m-am jucat si pe un alt calculator cu 256MB si am avut parte tot de aceiasi experienta din acest punct de vedere.

Pe langa modul Career pentru care mi-am pierdut nopti intregi, jocul ofera si un foarte dezvoltat mod Arcade, unul Multiplayer si un Race Editor. Sa le luam pe rand. Poate cel mai popular submod arcade este Battle, practic un multiplayer cu boti in cadrul caruia sunt disponibile doua variante, CTF si Detonate. Ele se deosebesc doar prin natura obiectului pe care il ai asupra ta, un steag in primul caz si o bomba in al doilea. Odata ce l-ai dobandit trebuie sa gonesti de nebun spre locul indicat pe harta, iar cand ajungi acolo dobandesti un punct. Modul Circuit este clasicul racing intalnit in majoritatea jocurilor de acest tip, fiecare traseu fiind parcurs de mai multe ori, iar modul Cruise iti da mana libera sa faci absolut tot ce-ti trece prin minte. Acesta din urma este deosebit de folositor mai ales in cazul in care doriti sa descoperiti toate scurtaturile sau sa incercati toate rampele din nivel. Odata ce veti termina Career, traseele parcurse acolo vor fi disponibile si in modul Arcade, insa de aceasta data le veti putea incerca si cu masini care in acel moment nu erau disponibile.
     O idee interesanta pe care am mai intalnit-o si la Neverwinter Nights este posibilitatea crearii de trasee prin intermediul editorului pentru ca apoi sa le parcurgi pe Internet impreuna cu alti jucatori. Modul Race Editor va pune fata in fata cu harta orasului si cu posibilitatea desemnarii cate unui checkpoint, practic la fiecare intersectie. Aveti dreptul la cate 15 trasee pentru fiecare oras, iar daca inmultim cu trei rezulta un total de 45 de curse personalizate pe care le puteti redenumi asa cum doriti, testa, seta optiuni default in legatura cu timpul cand ea are loc sau numarul participantilor la trafic. Puteti lua ca exemplu cursele din modul Career. Dificultatea acestora se manifesta sub forma unui numar mare de checkpoints, sub forma unei distante mari intre acestea sau sub forma unui numar mare de participanti la trafic care iti fac practic imposibila parcurgerea in linie dreapta a distantei de la un checkpoint la altul chiar daca practic tu nu trebuie sa iei nici un viraj. Modul Multiplayer propune parcurgerea tuturor submodurilor din Arcade dar in LAN sau pe Internet, inclusiv a propriilor trasee personalizate cu Race Editor. Aceasta este posibil pentru ca aceste trasee sunt de fapt fisiere ce cantaresc un singur KB. Numarul maxim de jucatori este de 8, iar cel care gazduieste jocul poate seta aceleasi optiuni disponibile in single-player, precum timpul zilei, traficul sau numarul de pietoni. Nefiind vorba de boti, pot spune ca multiplayerul reprezinta un adevarat deliciu pentru cel care s-a plictisit sa incerce de zeci de ori o cursa in modul Career si de multe ori, daca v-ati impotmolit in single-player, puteti redobandi increderea in sine si sentimentul ca nimic nu e imposibil si ca va trebuie doar un strop de concentrare si de vointa pentru a termina pe primul loc.