UE recomandă carne artificială, carne vegetală sau chiar insecte în locul cărnii de porc sau de vită

European Environment Agency transmite că termenul de „carne artificială ” a apărut la începutul anilor 2000 şi se referea iniţial la alimentele produse din anumite plante care, după transformare, ar avea un gust foarte asemănător cu carnea tradiţională .

Primul val de „carne artificială” a fost produs din boabe de soia, grâu sau alte tipuri de leguminoase, cereale sau ciuperci.

În Europa, această tendinţă a fost în mare măsură popularizată odată cu creşterea vegetarianismului şi a veganismului (Hancox, 2018). Astăzi, „carnea artificială” se referă tot mai mult la carnea produsă printr-un nou proces, fiind preparată din celulele stem ale cărnii reale, colectate de la animale vii .

Alte denumiri frecvent utilizate sunt „carne in vitro”, „carne de cultură”, „carne cultivată în laborator”, „carne sintetică” sau „carne curată”:

Carnea in vitro implică injectarea de ţesut muscular de la un animal într-o cultură celulară, permiţând celulelor să „crească” în afara corpului animalului (Lee, 2017).

Celulele stem, selectate în funcţie de rata lor de reproducere, sunt introduse într-un ser în care încep să crească şi să se înmulţească.

Astăzi, carnea artificială este în general percepută ca o alternativă ecologică la creşterea animalelor. Un studiu citat pe larg de Tuomisto şi de Mattos (2011) a fost deosebit de influent în apariţia acestui punct de vedere (Mattick şi colab., 2015).

Carnea de cultură implică un consum de energie cu aproximativ 7-45 % mai mic.

Cu toate acestea, aceste rezultate rămân supuse unei incertitudini uriaşe, deoarece ipotezele despre această tehnologie emergentă, procesele sale de producţie asociate şi efectele sistemice aferente sunt mai degrabă „scenarii plauzibile” decât proiecţii.

Mai multe companii produc carne cultivată în laborator. Susţinătorii cărnii cultivate în laborator evidenţiază trei probleme cheie în jurul agriculturii animale, aşa cum este ea, care trebuie rezolvate.

În primul rând, impactul asupra mediului este masiv, reprezentând aproximativ 14,5% din toate emisiile de carbon, potrivit Organizaţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Există, de asemenea, o presiune asupra resurselor necesare pentru a produce carne de vită.

De exemplu, este nevoie de aproximativ 25 kg de furaj uscat pentru un kilogram de carne de la o vacă, iar acelaşi kilogram necesită aproximativ 15.000 de litri de apă, potrivit Water Footprint Network.

Unele studii au sugerat că înlocuirea cărnii de animale crescute în mod tradiţional cu carne crescută în laborator ar putea duce la emisii de gaze cu efect de seră mai mici cu până la 96%.

Apoi mai este şi consideraţia etică. Aproximativ 80 de miliarde de animale sunt ucise anual, raportează Euronews.

Veggl susţine că şi în marile lanţuri de restaurante fast-food de provenienţă americană se încearcă limitarea cărnii animale şi promovarea consumului de carne pe bază de plante.

Primul său efort este o încercare de a bloca companiile de creştere a animalelor din UE să nu primească subvenţii guvernamentale. Şi, în schimb, trebuie stimulate sectoarele alternative de proteine.