Câştigurile importante după victoria cu Chiajna: oportunistul Harrison şi mentalul echipei

 Politehnica Iaşi a obţinut, sâmbătă, a treia victorie consecutivă, 2-1 în Copou cu Concordia Chiajna, a ajuns pe podium, e în grafic cu obiectivul, dar jocul echipei e departe de a fi unul mulţumitor. Izbânda a fost obţinută chinuit, cu mult noroc, în minutele de prelungire. Se comit încă foarte multe erori de poziţionare, persistă nesincronizările dintre echipieri, jucătorii nu au controlul asupra zonei încredinţate de antrenor, fazele de tranziţie sunt gestionate haotic, la nimereală, se aleg soluţii la întâmplare. Se vede din avion lipsa de omogenitate.

Pe acest subiect, părerile sunt împărţite. Deja au apărut voci critice la adresa lui Claudiu Niculescu. Acestea invocă faptul că fostul golgeter dinamovist a beneficiat de o conjunctură mult mai favorabilă decât predecesorii Enache şi Pancu.

A avut parte de două stagii de cantonament, aproape două luni de lucrat în tihnă, bani la dispoziţie, lot consistent, atât cantitativ, cât şi calitativ. Spre comparaţie, Pancu a început pregătirile cu zece jucători şi a avut la dispoziţie doar o săptămână. Enache, ceva mai mult timp la dispoziţie, dar a pornit la drum cu doar doi portari şi trei jucători de câmp...

Din acest punct de vedere, da, Niculescu e un răsfăţat. Plus partea financiară. Pancu a avut fotbaliştii neplătiţi cu lunile, acum salariile sunt la zi şi deloc mici pentru Liga 2. Dar asta nu înseamnă deloc că Clau-gol şi-a început activitatea la Iaşi în premize mult mai favorabilă. Dimpotrivă, mult mai complicate.

Atât Enache, cât şi Pancu şi-au început mandatele cu un nucleu omogen de jucători. Mai mic sau mai mare, nu contează. Completările au venit pe parcurs, unul câte unul, nu toţi o dată! Orice antrenor ştie că e mult mai uşor de integrat un singur nou-venit, decât 23 sau câţi or fi fost la venirea lui Niculescu. Asta a fost marea problemă şi marea provocare a actualului A1 din Copou...

 

O primă repriză, nici de Liga IV

Da, a avut parte de timp, de condiţii de pregătire, de finanţare, însă nu poţi aduce la numitor comun, peste noapte, jucători veniţi de prin toate colţurile lumii, din culturi diferite, cu moduri de viaţă diferite, credinţe diferite, instruiri diferite.

Întrebat, la conferinţa de presă de dinaintea partidei cu Chiajna cam la ce procent din potenţialul maxim de joc a ajuns cu Poli, Niculescu a ridicat din umeri. N-a isprăvit capitolul „evaluarea lotului”, n-a avut când şi asta s-a văzut din plin la meciul de sâmbătă...

Unul cu pretenţii de derby, Chiajna doreşte şi ea să promoveze, dar situaţia lui Zicu nu diferă prea mult de cea a lui Niculescu. Cierpka, marcatorul golului egalizator, n-are niciun antrenament împreună cu noii săi colegi. Raul Rusescu, jucător cu pedigree, fost internaţional, venit de nici două săptămâni. Din Liga IV italiană.

Aşa cum a prevăzut foarte bine Niculescu, a fost un meci de luptă surdă, de încrâncenare, registrul tactic folosit nefiind nici de nivelul Ligii 4!

Meciul n-a fost televizat, dar se poate vedea pe net. În prima repriză, ambele combatante s-au îngrămădit, ca în curtea şcolii, pe flancul dinspre tribuna B. Nimeni, absolut nimeni, în cel dinspre tribunele A şi oficială. Înghesuiala respectivă a fost în folosul oaspeţilor, singura ocazie mai acătării a primei runde fiind lovitura de cap a lui Roman din minutul 37, gol anulat pe motiv de ofsaid. Cam prea uşor. În plus, distanţa mult prea mare dintre vârful Tomczyk şi mijlocaşii centrali, uneori şi de 35 metri.

Mitanul secund a fost cu totul altul. Niculescu a sesizat, la pauză,  deficienţele de plasament, erorile de concepţie în dezvoltarea jocului, a transmis mesajele de rigoare şi a dat credit primului unsprezece. S-au rezolvat problemele de poziţionare, dar cam atât. În continuare, ocazii cu ţârâita şi nimic la nimic pe tabela de marcaj.

 

 

Inspiraţia din minutul 69

Meciul se îndrepta spre o remiză albă. Cu ceva ghinion, poate chiar şi o înfrângere. Antrenorul ieşenilor l-a schimbat pe ineficientul vârf de atac Tomczyk, dar nu cu deja consacratul Plokhotniuk, ci cu încă neintegratul Shayon Harrison, atacant venit din liga a patra engleză.

Deşi fizic nu e încă pus la punct, nu-şi cunoaşte foarte bine colegii, Harrison a dat un recital de oportunism. Nu i-au trebuit decât trei minute şi două atingeri de balon pentru a marca. Simplu. A fost în locul potrivit, la momentul potrivit, şi-a păstrat luciditatea. A anticipat perfect că portarul Concordiei, Chudy, nu va reţine „ghinda” lui Marchioni, o teleghidată de la cca 22 metri, a ţâşnit, a pus latul şi gol.

Mai era ceva mai mult de un sfert de oră din joc, trupa lui Zicu părea resemnată, meciul se îndrepta spre un chinuit 1-0. N-a fost să fie! O nouă poziţionare de-a dreptul prostească a întregului dispozitiv defensiv ieşean a dus scorul la 1-1. Nu-i deloc normal ca la un atac advers din flancul stâng, urmat de o centrare plouată, Cierpka să n-aibă adversar pe o rază de trei metri în jurul punctului cu var! Cu toate astea, lovitura lui de cap a fost rudimentară, a şters mingea, care a ricoşat în banda dreaptă, după sensul lor de atac. Balon sărit, au trebuit câteva secunde pentru recentrare. Nici de data asta defensiva alb-albastră n-a luat măsuri, Cierpka a înscris. Tot printr-o lovitură de cap. Era minutul 87, puţini ieşeni mai sperau la victorie, destui se rugau să nu ţină prea mult, să nu mai luăm unul...

Nu s-a întâmplat aşa. Băieţii lui Niculescu n-au arătat că acuză şocul egalării, dimpotrivă, au dovedit o neaşteptată forţă mentală şi au continuat să preseze cu sârguinţă. Iar Harrison a mai ieşit o dată la rampă, în minutele de prelungire. A profitat de faptul că stoperul lor a preluat mingea un pic cam larg, i-a suflat-o şi, de la 11-12 metri uşor lateral stânga, a plasat imparabil balonul la colţul lung. Victorie!

Recapitulând, da, jocul echipei lasă de dorit şi va mai lăsa o bună perioadă, e normal, suporterii ar trebui să înţeleagă. Foarte importante, după succesul de sâmbătă, sunt nu punctele, ci cele două câştiguri mari de tot: oportunistul Harrison şi mentalul echipei. Marcel FLUERARU