Ce este vitamina B 17? Vindecă tumorile canceroase

În anii 1940 doctorul Ernst T. Krebs împreună cu fiul său, doctorul E.T. Krebs, Jr au început să efectueze cercetări asupra enzimelor şi a posibilităţii apariţiei cancerului ca rezultat al carenţei în vitamine. În urma acestor cercetări, doctorii Krebs au ajuns la concluzia că boala canceroasă ar fi cauzată de lipsa în organism a unei substanţe alimentare esenţiale din grupul “nitrilozide” care se regăseşte în peste 1000 de plante, respectiv fructe comestibile. Carenţa în substanţa respectivă se datoreşte unei alimentaţii greşite bazate pe consumul crescut de alimente procesate în detrimentul plantelor, seminţelor şi fructelor proaspete.

Doctorii Krebs au aflat de existenţa unei populaţii (Hunzas) trăind în munţii din nordul Pakistanului care consuma cantităţi importante de caise. Aceşti oameni nu se confruntau cu probleme de sănătate importante şi nu cunoşteau cancerul.

Doctorii Krebs nu credeau că boala canceroasă poate fi prevenită mâncând caise. Însă ulterior, au aflat că oamenii din Hunzas mâncau caisele cu sâmburi cu tot, care conţin nitrilozide (vitamina B17). Aceste substanţe se regăsesc în concentraţia cea mai importantă (3%) în sâmburii amari de caise şi în concentraţii mai reduse în sâmburii de piersici, seminţele de măr, migdale amare, nuci, mei etc.

Populaţiile Hunzas consumă de 100-200 de ori mai multă vitamina B17 decât omul occidental, aportul de amigdalina provenind din sâmburii de caise şi din mei.

Fapt interesant, la aceste populaţii nu există banii, iar bogăţia unui om se măsoară în numărul de caişi pe care îi are în grădină. Deasemenea, alimentul cel mai important îl constituie sâmburii de caise, aceştia fiind sursa cea mai importantă de amigdalina care există şi se cunoaşte la ora actuală.

Medicii occidentali care au întâlnit populaţiile Hunza au constatat că aceşti oameni nu se îmbolnăvesc de cancer. Una din primele echipe de medici care i-a vizitat a fost condusă de renumitul chirurg britanic Robert McCarrison. Acesta spunea în 1922 :

Doctorii Krebs au extras componentele din plante care conţin nitrilozide obţinând un brevet pentru producerea unei substanţe pe bază de nitrilozide pe care au numit-o Laetrile.

Care este deosebirea intre vitamina B17, amigdalină şi laetrile ?

Amigdalina este substanţa naturală conţinuta in sămburii de caise din care se obţine Laetrile. Deoarece Food and Drug Administration nu a aprobat utilizarea medicamentului Laetrile in tratamentul cancerului, fabricanţii acestui medicament l-au numit vitamina B17, cu toate că nu are nimic in comun cu cele 13 vitamine care se cunosc păna la ora actuală.

De ce nu s-a auzit până acum despre vitamina B17?

Deoarece companiile farmaceutice au dus o campanie agresivă de ascundere a adevărului cu privire la aceasta substanţă naturală şi beneficiile ei împotriva cancerului. Dimpotrivă, industria farmaceutică şi mafia medicală promovează cu succes teoria conform căreia vitamina b17 este toxică, ba chiar mortală, ceea ce este fals. Amigdalina sau vitamina B17 este toxică doar pentru celulele canceroase, nu şi pentru ţesuturile sănătoase.

Este din ce in ce mai evident că, in ultimii ani, au inceput să fie cunoscute alternative naturale in tratamentul cancerului, care pot eradica celulele canceroase fie prin ele insele, fie prin asociere cu tratamentele alopate (radioterapie si chimioterapie). Din păcate, cu toate că ar merita, aceste terapii nu sunt recunoscute nici de către medicina alopată nici de către publicatiile importante.

Ce conţine substanţa numită impropriu vitamina b17 (amigdalină sau laetril) şi cum acţionează asupra tumorilor?

Fiecare moleculă de vitamina b17 conţine o unitate de cianură de hidrogen, o unitate de benzaldehidă şi două unităţi de glucoză, toate acestea fiind legate strâns împreună.

Pentru ca cianura de hidrogen să devină periculoasă trebuie ca această legătură să fie ruptă. Ruperea acestei legături poate avea loc doar în prezenţa unei enzime numită betaglucosidază, enzimă care se regăseşte în cantităţi semnificative doar în celulele canceroase. Deci cianura de hidrogen este eliberată doar în ţesuturile care conţin tumori. În acelaşi timp cu cianura de hidrogen este eliberată şi benzaldehidă, deci celulele canceroase sunt atacate pe două planuri, efectele destructive asupra acestora fiind semnificative.

Ce se întâmplă cu ţesuturile sănătoase în prezenţa amigdalinei?

În ţesuturile sănătoase găsim în cantităţi importante o altă enzimă numită rodaneză, care are capacitatea de a dezintegra complet atât cianura de hidrogen cât şi benzaldehida. Fapt interesant, celulele maligne nu conţin rodaneză deloc, nici măcar în cantităţi nesemnificative, ceea ce înseamnă că aceste celule rămân în totalitate prada celor două substanţe destructive. Acest proces se numeşte “toxicitate selectivă” deoarece doar celulele bolnave de cancer sunt ţintite şi distruse, nu şi cele sănătoase. În urma reacţiei de dezintegrare iniţiată de enzima rodenază asupra cianurii de hidrogen şi benzaldehidei rezultă două substanţe: tiocianat şi salicilat. Tiocianatul este inofensiv pentru organism, iar salicilatul este o aspirină care are efect antidurere, deci benefică pentru bolnav.

Alte beneficii ale vitaminei B17 (amigdalinei)

Amigdalina ajuta la reglarea tensiunii arteriale. Astfel, hipertensivii pot beneficia de această substanţă naturală pentru a reduce tensiunea.

Amigdalina este foarte utilă pentru intărirea imunitaţii. Ea stimuleaza producţia celulelor sistemului imunitar, ceea ce este de mare folos in special in cancer, ajutand astfel organismul să lupte cu boala.

Amigdalina are si proprietati antioxidante, care sunt mult sporite cand este asociată cu alţi antioxidanţi importanţi. Antioxidanţii contribuie la descompunerea si eliminarea celulelor bolnave, detoxificănd organismul.

De ce trebuie asociată vitamina B17 cu pancreatina (enzime pancreatice) ?

In organismul nostru există miliarde de globule albe (leucocite), ca parte a sistemului imunitar. Ele au ca misiune principală să descompună si să distrugă tot ce ne este dăunator: bacterii, virusi, celule bolnave etc.

Insă celulele canceroase sunt protejate intr-un invelis a cărui sarcina electrostatică este negativă. Deoarece leucocitele sunt si ele incărcate cu o sarcină negativă, celulele canceroase le resping. Deci leucocitele nu sunt capabile să distrugă tumorile, deoarece acestea, datorita membranei care le protejează sunt infailibile. Astfel se explică de ce sistemul nostru imunitar este, in majoritatea cazurilor, neputincios in fata bolii canceroase.

In conditii normale, la omul sănătos, pancreasul functionănd normal, produce enzime pancreatice in cantitate suficientă, care pe langă că transformă alimentele (rol digestiv), au capacitatea de a curăta organismul de celule bolnave sau alte elemente dăunatoare.

Enzimele pancreatice sunt capabile să « devoreze » invelisul protector al tumorilor, permitănd vitaminei B17 si leucocitelor să le patrundă si sa le distrugă.

In caz de boală si la persoane in varstă, pancreasul nu poate fabrica aceste enzime in cantitătile necesare pentru ca organismul să lupte cu bolile. De aceea, suplimentarea cu enzime pancreatice in doze mari este absolut necesară pentru cei bolnavi de cancer.

Efecte secundare

In general, vitamina b17, atât capsule cât si injectabilă, sunt bine tolerate. Anumite efecte secundare (stări de greată, vomă) pot apărea la doze foarte mari luată sub formă de capsule. Terapeutii naturisti explică aceasta prin faptul că, in urma descompunerii tumorilor, rezultă toxine care provoacă aceste stări.

Pentru a evita efectele secundare, este bine să se inceapă cu doze mici care vor fi mărite gradual si ajustate dupa gravitatea bolii. In cazurile când starea bolnavului este gravă, deci ar necesita doze foarte mari de vitamina B17, ar fi recomandată vitamina B17 injectabilă. In prima etapă a tratamentului, se va administra amigdalină injectabilă urmată de cea in capsule.

Pentru a evita efectele secundare, unii terapeuti nu recomandă consumul de samburi amari de caise impreună cu vitamina B17 injectabilă sau capsule. Consumul de citrice (portocale, mandarine etc) reduce efectele secundare.

Detoxifierea este absolut necesară pentru eliminarea celulelor bolnave si curătarea organismului de toxinele care il invadează in urma descompunerii tumorilor. Pentru accelerarea procesului de eliminare a toxinelor trebuie să se bea apa de izvor in cantitate adecvată. Se poate lua deasemenea pulbere de pelin dulce sub formă crudă amestecată cu apă la temperatura camerei. Pelinul dulce este un puternic anticancerigen, detoxifiant, alcalinizant si bogat in substante nutritive. Pelinul dulce neutralizează aciditatea sangelui (un organism acid constitue un mediu prilenic pentru dezvoltarea cancerului) si intăreste imunitatea pentru ca organismul să poată lupta cu boala.