Povestea supei de ceapă, mâncarea preferată francezilor

Supele de ceapă au fost populare cel puțin încă din epoca romană . De-a lungul istoriei au fost adesea privite ca hrană pentru oamenii modesti, din cauza abundenței de ceapă și a ușurinței de a le cultiva. Versiunea modernă a acestei supă a venit din Franța și are ca ingrediente pâinea uscată sau crutoanele , supa de carne de vită și ceapa caramelizată.

Legenda spune că supa a fost reinventată de regele Ludovic al XV-lea. Noaptea târziu, când se afla în cabana sa de vânătoare, a descoperit că avea doar ceapă, unt și șampanie pentru provizii. A gătit cele trei ingrediente și a făcut prima supă de ceapă franceză. Alte povești atribuie paternitatea acestei specialități regelui Ludovic al XIV-lea.

Nicolas Appert , inventatorul conservelor, a fost mai presus de toate bucătar și cofetar și, dacă a învățat să gătească împreună cu tatăl său la Hôtel du Palais-Royal, și-a făcut ucenicia și în cele mai bune unități ale locului său natal, Châlons-en-Champagne și, în special, hotelul La Pomme d'Or . În acest han Stanislas Leszczynski , duce de Lorena și fost rege al Poloniei, stătea în fiecare an pe drumul spre Versailles pentru a-și vizita fiica, regina Marie, soția lui Ludovic al XV-lea.

Într-o seară, i s-a servit o ciorbă de ceapă pe care a găsit-o „atât de delicată și atât de atentă, încât nu și-a dorit să-și continue călătoria fără să fi învățat să pregătească el însuși una similară”. Înfășurată în halat, Majestatea Sa a coborât la bucătărie și a dorit în mod absolut ca bucătarul să opereze sub ochii ei. Nici fumul, nici mirosul de ceapă, care atrăgeau lacrimi mari, nu-i puteau distrage atenția; ea a observat totul, a luat act de aceasta și nu s-a întors în mașină până nu a fost sigură că are arta de a face o supă excelentă de ceapă”.

Nicolas Appert i-a dedicat această supă, dându-i numele de „supă de ceapă la Stanislas” și a publicat rețeta în Cartea sa a tuturor gospodăriilor sau arta de a păstra timp de câțiva ani toate substanțele animale și vegetale, din 1831. „Scoatem crusta din vârful unei pâini, o rupem în bucăți pe care le prezentăm focului de ambele părți. Când aceste cruste sunt fierbinți, frecați-le cu unt proaspăt și reprezentați-le din nou în foc până când sunt puțin prăjite; apoi sunt așezate pe o farfurie în timp ce ceapa este prăjită în unt proaspăt, de obicei trei mari, tăiate în cuburi mici; sunt lăsați pe foc până devin o blondă frumoasă, puțin închisă, o culoare care le poate fi dată chiar și prin amestecarea lor aproape continuu; apoi adauga crustele, inca amestecand, pana ce ceapa se rumeneste. Când a luat suficientă culoare pentru a se desprinde de tigaie, udați-o cu apă clocotită, adăugați condimentul și apa necesară, apoi fierbeți cel puțin un sfert de oră înainte de servire", scria bucătarul în celebra carte.

Istoria nu spune dacă, odată ajuns la Versailles, Stanislas a pregătit această supă pentru ginerele său, regele Franței. Pe de altă parte, odată ajuns la curte, s-a făcut faima „ciorbei de ceapă” .

În timp ce preia un sens complet diferit decât cel al mâncării: capacitatea sa de a acoperi mirosurile vinurilor și băuturilor spirtoase, nu dintr-un pahar sau două, ci dintr-un consum marcat. Reputația supei de ceapă a devenit atunci cea a „supei bețivilor” . Această reputație a făcut-o parte din obiceiurile, în principal ale persoanelor mijlocii și mici, care ar putea astfel, cu ocazia băuturii, să se ofere și să consume un fel de mâncare al nobilimii, nu ca o gură, ci pentru a ascunde indicii de vin.

Societatea pentru cina cu supă de ceapă
Această societate, cu douăzeci de membri puternici, a existat în timpul Restaurării. Membrii se întâlneau la fiecare trei luni pentru o cină care începea întotdeauna cu o supă de ceapă. Juraseră să se întâlnească din nou până când fiecare dintre ei fusese ales în Academia Franceză, lucru care s-a făcut în 1845, când ultimul invitat a intrat în Institutul Franței. Supa se prepara rumenind ceapa tocată în grăsime. Se adaugă apa, se lasă să fiarbă puțin înainte de a pune supa în boluri și de a o decora cu crutoane și brânză rasă și de a o coace câteva minute. Această supă se servește fierbinte ca aperitiv.

În Auvergne, această rețetă a fost făcută în mod tradițional de ciobanii aflați în transhumanță cu animalele. Ei aveau la dispoziție puține ingrediente - ceapă, untură și brânza de la vaci sau de la oi.