Lumea lui Dali. O poveste a mişcării suprarealiste

Faima şi notorietatea lui Salvador Dali, talent în lumea artei, l-au făcut rapid pe acesta o forţă în mişcarea suprarealistă, el devenind unul dintre reprezentanţii mişcării de artă din anii 1930, potrivit dalipaintings.com.

Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech s-a născut la 11 mai 1904, în Figueres, lângă Gerona, Catalonia, în apropiere de graniţa cu Franţa. Fiu al unui prosper notar, şi-a petrecut copilăria în Figueras şi la locuinţa de vară a familiei, în satul de pescari Cadaques. De la o vârstă fragedă, Salvador a creat desene complexe, ambii părinţi susţinându-i talentul artistic şi amenajându-i un studio de pictură, înainte de a intra la şcoala de artă.

 

 

Începe să ia cursuri de desen în 1916, primele sale tablouri fiind influenţate de impresionism şi de pictura spaniolă a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, până în 1920. Trece prin majoritatea curentelor şi tehnicilor artistice, iar în cele din urmă, după ce intră la Academia de Arte Frumoase "San Fernando" din Madrid, îşi găseşte propriul său stil - suprarealist. Îşi dezvoltă o tehnică aparte, caracteristică întregii sale opere, bazându-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optică şi, mult mai târziu, foloseşte tehnici stereografice.

Între 1926 şi 1929, în timpul unor călătorii la Paris, i-a întâlnit pe Pablo Picasso şi Andre Breton, liderul mişcării suprarealiste. În acest timp, Dalí a creat o serie de picturi care evidenţiau influenţa lui Picasso. L-a cunoscut pe Joan Miró, pictor şi sculptor spaniol, care alături de poetul Paul Éluard şi pictorul René Magritte, l-a iniţiat în suprarealism şi până în 1929, s-a alăturat grupului acestei mişcări de artă de care s-a simţit foarte legat.

Primul său tablou suprarealist datează din 1928 ("Le sang est plus doux que le miel"), iar Juan Miró îl determină să intre în rândul grupului suprarealist parizian. Începe să devină cunoscut în lumea întreagă când trei din pânzele sale, incluzând "The Basket of Bread" (în prezent în colecţia muzeului pe care l-a creat mai târziu), au fost expuse la a treia expoziţie anuală internaţională, la Pittsburg (1928), potrivit www.salvadordali.com/biography.

 

 

 

În 1929, Salvador Dalí şi-a extins explorarea artistică în cinematografie, prin colaborarea cu Luis Buńuel la două filme, ''Un Chien andalou'' (1929) şi ''L'Age d'or'' (1930), potrivit imdb.com. Arta lui Dalí s-a făcut remarcată şi câţiva ani mai târziu, într-o altă peliculă, ''Spellbound'' (1945), în regia lui Alfred Hitchcock.

A început să fie cunoscut la nivel internaţional, după ce trei dintre picturile sale, între care şi ''Coşul de pâine'' (acum aflată în colecţia Muzeului Dalí), au fost expuse la cea de-a treia Expoziţie anuală internaţională de la Pittsburg (1928), potrivit www.salvadordali.com/biography.

În 1929, Dalí a cunoscut-o pe Elena Dmitrievna Diakonova, o imigrantă din Rusia, cu zece ani mai în vârstă decât el, pe atunci căsătorită cu scriitorul suprarealist Paul Éluard. Cunoscută sub numele ''Gala'', Diakonova a fost muza şi inspiraţia lui Dalí, şi, în 1934, i-a devenit soţie. Va apărea pretutindeni în opera artistului, drept ''Galarina'' (1944-1945), ''Leda Atomica'' (1949) sau ''Galateea'' (1952).

Una din cele mai faimoase lucrări de la începutul anilor '30 şi poate cea mai cunoscută, "The Persistance of Memory" (1931), care prezintă ceasurile moi sau topite. Influenţat de teoria psihanalizei enunţată de Sigmund Freud, a creat în deceniile patru-cinci ale secolului al XX-lea, pânze înfăţişând creaturi fantasmagorice, scene contradictorii şi absurde: ''La girafe en feu'' (Muzeul de artă Bâle - 1935), ''Ruines Ataviques apres la pluie'' (colecţie particulară Roma - 1936).

 

 

 

 

Odată cu apropierea războiului, Dalí a intrat în conflict cu Breton şi grupul suprarealist din care a fost exclus în 1934. În 1940, este gata să treacă la o altă perioadă artistică, o nouă etapă, pe care o numeşte "clasică". Din 1940 până în 1948, părăseşte Europa, împreună cu Gala, pentru a locui în Statele Unite. Muzeul Metropolitan de Artă Modernă din New York i-a găzduit o expoziţie retrospectivă, în 1941. În 1942, i-a fost publicată autobiografia ''The Secret Life of Salvador Dalí''.

În următoarele decenii, Dalí a pictat o serie de 19 pânze cu teme ştiinţifice, istorice şi religioase, în perioada supranumită chiar de el ''Misticism nuclear''. Include în operele sale iluzii optice, holografie şi geometrie. După 1945, studiindu-i pe Millet, Rafael şi Vermeer, pictorul a creat lucrări, precum ''La tentation de Saint Antoine' (1946), ''La Madone de Port Lligat'' (1950), ''Christ de Saint Jean de la Croix'' (1951), ''La cene'' (1955), ''Rose meditative'' (1958), ''La Decouverte de l'Amerique par Christophe Colomb'' (1959).

 

 

 

 

Anii '60 sunt dedicaţi unor alte experimente, demonstrând noi metode de a picta folosindu-se de o puşcă, creând aşa-numita "Bombă a Apocalipsului", dezvăluind capodopere de mari dimensiuni ca "La Bataille de Tetouan" (1962), "Tuna Fishing" (1966-1967), "La torero hallucinogene" (1968-1970), caracterizate printr-o surprinzătoare bogăţie tematică şi coloristică.

 

 

 

 

În 1974, Dalí deschide în Figueras, "Teatro Museo Dalí" unde alături de creaţii proprii, sunt expuse pânze şi sculpturi ale prietenilor săi (Ernst Fuchs, Arno Brecker, Pichot). Concomitent, Dalí realizează primele holograme, auto-denumindu-se Polyeder. Una din primele holograme înfăţişează un dublu portret al Galei: Angelus Gala. Urmează retrospective ale operei sale, la Paris şi Londra.

În anii '80, Dalí a revenit la teme mai vechi şi a început să-l studieze pe Michelangelo. La 10 iunie 1982, Gala moare, Dalí rămâne singur şi intră în depresie. Se mută la Pubol, într-un castel pe care îl cumpărase şi îl refăcuse pentru Gala, dar prietenii şi colegii artişti îl readuc la Figueres, în Teatro-Museo.

 

 

Cea mai mare parte a lucrărilor pe care le-a realizat Salvador Dalí au fost picturi şi sculpturi, dar a lucrat şi ca grafician şi designer, lăsând posterităţii, pe lângă numeroasele picturi, ilustraţii de cărţi, litografii, decoruri şi costume de teatru, desene, zeci de sculpturi şi multe alte proiecte, inclusiv un film scurt de animaţie pentru Disney.

La 23 ianuarie 1989, Salvador Dalí moare în urma unui atac de cord, la vârsta de 84 de ani. Ceremonia funerară are loc la Teatro-Museo, unde este înmormântat într-o criptă.