Duminica dinaintea Botezului Domnului (Predica Sfântului Ioan Botezătorul)

sfantul  ioan_botezatorul_5

Dimensiune font:

| 03-01-2021 10:39

 

 Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocie: Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Ioan boteza în pustie, propovăduia botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintelor.  Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.

 

 

Nu există nicio înţelepciune adevărată fără iubire, nici iubire adevărată fără înţelepciune. Înţelepciunea fără iubire este înţelepciunea şarpelui, iubitoare de sine şi otrăvitoare; iubirea fără înţelepciune este o ploaie torenţială atunci când pământul uscat caută o picătură de apă a unei ploi uşoare.

Cât de nemărginită este înţelepciunea lui Dumnezeu! Nimic nu se poate asemăna cu aceasta decât dragostea lui Dumnezeu. Cât de mari sunt înţelepciunea şi dragostea lui Dumnezeu, dezvăluite în firea zidită! Dar tocmai acesta este un duh al înţelepciunii şi al iubirii, pe care Dumnezeu l-a dezvăluit prin Domnul nostru Iisus Hristos, în lucrarea mântuirii omului.

Cât de mari sunt înţelepciunea şi dragostea lui Dumnezeu, dezvăluite în Prima Zidire! Dar aceasta era înţelepciunea facerii cuiva care nu exista, dragostea dăruită cuiva care nu avea dragoste. Totuşi, înţelepciunea dezvăluită în Noua Zidire este înţelepciunea tămăduirii bolnavilor de moarte şi iubirea în Noua Zidire este iubirea jertfei de sine.

Încă o dată şi încă de două ori şi încă de mai multe ori, citeşte Evanghelia Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi potoleşte-ţi setea cu înţelepciunea şi iubirea de nespus a lui Dumnezeu. Şi vei simţi de două ori pe atât- şi de mai multe ori- sănătatea sufletului şi puterea sufletului şi bucuria vieţii.

Domnul vine în lume ca să vindece lumea, să o reînnoiască şi să o învie din morţi. Cum vine El? El vine ca un Ocârmuitor, a Cărui armată merge înainte şi după El. Mulţimea cerească se îngrămădeşte în jurul Lui, înainte şi în urmă. Te-ai putea aştepta să vezi un fiu de împărat în mătase şi în purpură, dar vezi acest Prunc, născut în peştera unui păstor şi înfăşat într-o iesle de vite!

Te-ai putea aştepta să vezi un general, a cărui uşă este păzită de o mulţime de baionete pentru a-i apăra viaţa de atacurile vânzătoare şi de atacurile vrăjmaşilor, dar vezi acest Pruncuşor neînarmat şi cu întreaga înţelepciune, care era vânat din clipa naşterii Sale, de împăraţii pământului şi de nobili, ca şi cum ar fi vânat căprioare.

Te-ai putea aştepta să vezi un împărat îmbrăcat în purpură, mergând într-o caleaşcă aurie şi însoţit de nobili în înveşmântare bogată. Şi vezi un simplu muncitor, care este neştiut şi despre care nu s-a auzit, cum face călătorii lungi pe poteci stâncoase, pe drumuri prăfuite şi pe cărări spinoase, chiar din Nazaret până la gura Iordanului, ca să-Şi plece capul sub mâna lui Ioan Botezătorul şi să fie botezat ca alţi oameni.

Dar unde este armata Lui?- te vei întreba. Se află în jurul Lui, în spate şi înainte. Ei sunt mulţimile de îngeri minunaţi, care văd în Hristos pe Ocârmuitorul şi pe Împăratul lor. Ei ar dori să-L poarte în carul de luptă al heruvimilor, dar El nu va face aceasta- şi numai El singur ştie de ce nu va face aceasta- El şi Tatăl Său şi Sfântul Duh.

Mulţimea îngerilor ar dori să-L îmbrace în soare, să-L împodobească cu stele şi să-L încingă cu curcubeie, dar El nu va face aceasta şi numai El singur ştie de ce. Îngerii ar dori să-I vestească sosirea cu trâmbiţe; ei ar vrea, cu tăria şi puterea lor, să deschidă  ochii tuturor oamenilor de pe pământ dintr-o dată, ca ei să-L poată vedea şi cunoaşte pe Domnul lor; îngerii ar dori- şi le-ar sta lor în putinţă aceasta- să dea glas lemnului şi pietrei, şi apei şi aerului, ca întreaga natură să-L poată aştepta cu strigarea: „Osana! Osana!”, dar El nu va face aceasta şi numai El singur ştie de ce.

Acum şi noi ştim de ce El nu va face aceasta. El are această slavă întreagă în veşnicie. Dar El Se pogoară acum pe pământ în albia timpului, în temniţa păcatului şi a morţii, acolo unde fraţii Săi fără de număr plâng şi gem, având strâmbă judecată din pricina păcatelor lor, prăbuşindu-se în moarte.

El a intrat în tabăra vrăjmaşului şi luând chip de rob, întocmai ca şi alţi robi, lucrează cu chibzuinţă şi înţelepciune pentru a prinde şi a lega pe cei ce ocârmuiesc temniţele şi pentru a-i slobozi pe fraţii Săi robi, ridicându-i în Împărăţia lui Dumnezeu şi a îngerilor fără de moarte.

Aceste cete de îngeri, Lui îi erau pururea văzute, dar, pentru alţii, aceştia străluceau doar ici şi colo, ca nişte scăpărări de lumină ce vine de la soare, de după nori groşi. În viaţa Sa pământească au existat, în principal, trei începuturi.

Unul a fost însemnat de zămislirea şi naşterea Sa, al doilea, de botezul Său şi al treilea de Învierea Sa. Primul început arată venirea Sa în lume, al doilea, propovăduirea Sa în lume prin cuvânt şi faptă (căci El şi pe vremea când era copil propovăduia şi făcea minuni, dar aceasta se făcea în taină, nespus şi nevăzut) şi al treilea, întemeierea Împărăţiei Sale fără de moarte.

În vremea primului şi ultimului început, îngerii s-au făcut văzuţi şi altora. La cel de-al doilea început, la botezul Său, S-a arătat Sfânta Treime în întregul Ei. Dar cel de-al doilea început a avut ca părtaş un înger. S-a arătat un înger: nu un înger fără de trup, ci un om cu numele Ioan, fiul preotului Zaharia şi al femeii sale Elisabeta. El nu era înger ca alţi îngeri, ci a fost numit înger de către proorocul: „Iată, Eu trimit pe îngerul meu şi va găti calea înaintea feţei Mele” (Maleahi 3, 1).

Cu această proorocire îşi începe Evanghelia sa, sfântul Evanghelist Marcu. Şi aceasta este o taină minunată. Fiecare dintre Evanghelişti foloseşte un anumit început. Evanghelistul Ioan începe din veşnicie. Matei începe de la Avraam; Luca începe cu naşterea Mântuitorului pe pământ; Marcu începe cu botezul în râul Iordanului.

De ce nu încep toţi Evangheliştii la fel? Spuneţi-mi atunci unde se află acest început unic al lui Iisus Hristos? Este greu să vorbeşti despre începuturile unui lucru lipsit de viaţă, dar este cu atât mai greu să vorbeşti despre un om viu, fără să vorbeşti despre Dătătorul de viaţă, de la care întreaga viaţă şi-a primit începutul.

În realitatea pe care ne-o înfăţişează Evangheliştii şi în fiecare dintre noi, se află aceste patru începuturi, pe care le pricepem fie cu mintea, fie cu simţirea. Unul este începutul nostru întru Dumnezeu, următorul se află în strămoşii noştri, al treilea, în părinţii noştri şi al patrulea, la vremea când începem să arătăm cea mai mare lucrare a noastră în această lume.

Dar Hristos are un al cincilea început, în legătură cu fiecare dintre noi. Cu alte cuvinte, începutul lui Iisus Hristos şi Fiul lui Dumnezeu şi al Evangheliei Sale pentru noi este atunci când El vine la viaţă în inimile şi minţile noastre, ca singur Mântuitor al nostru; când El încetează să mai fie în lăuntrul nostru doar o lampă aurie, neaprinsă, plină cu ulei şi care, fiind aprinsă, începe să lumineze şi să încălzească întreaga noastră fiinţă; atunci El începe să fie pâinea noastră zilnică, fără de care nu petrecem nici măcar o singură zi; atunci când El începe să fie pentru noi de mai mare preţ decât întreaga lume, decât toate lucrurile cele bune, decât rudeniile şi prietenii, şi mai scump decât însăşi viaţa noastră pământească.

Acesta este, pentru noi, adevăratul început al lui Iisus Hristos. Numai atunci ne va sta în putinţă să înţelegem celelalte patru începuturi pomenite de către cei patru Evanghelişti.

Evanghelistul Marcu îşi începe Evanghelia sa cu începutul propovăduirii în lume a lui Hristos şi preoţia Sa în lume. Şi el îndată întăreşte profeţia proorocului Maleahi despre Ioan Înaintemergătorul, ca înger care va merge înaintea feţei Domnului.

De ce proorocul şi Evanghelistul îl numesc pe Ioan înger, când el nu era înger, ci om? Mai întâi, pentru că Ioan a fost, în viaţa sa, ca un înger ceresc, dintre toţi oamenii, apropiindu-se cel mai mult de viaţa îngerilor. În al doilea rând, pentru că trebuia să fie limpede învăţătura, că scopul preoţiei pământeşti a lui Hristos era de a face îngeri din oameni- din oameni muritori şi păcătoşi, din oameni după firea lor înrobită, de a face fiinţe libere în mod firesc, fără de moarte şi fără de păcat, întocmai ca sfinţii îngeri din cer.

În ce fel era Ioan ca un înger? Mai întâi, în ascultarea sa faţă de Dumnezeu; în al doilea rând, în libertatea sa faţă de lume şi, în al treilea rând, în lipsa sa de griji pentru viaţa sa trupească.

Cea dintâi este de cea mai mare însemnătate pentru lume, a doua decurge din prima şi a treia din a doua. Îngerii sunt ascultători desăvârşiţi faţă de Dumnezeu. În fiecare zi, tainele de negrăit ale înţelepciunii, puterii şi iubirii lui Dumnezeu li se dezvăluie şi ascultarea lor faţă de Ziditorul lor nu este silită, ci izvorăşte din bucurie şi smerenie.

Şi Sfântul Ioan a făcut ascultare desăvârşită faţă de Dumnezeu de la vârsta cea mai fragedă. Născut din părinţi trecuţi cu vârsta, el a rămas devreme fără de părinţi, fiind lăsat în grija lui Dumnezeu ca singur Părinte al său, singurul său sprijin şi singura lui iubire. Tatăl său a fost preot şi probabil că prin aceasta şi-a întărit cunoaşterea lui Dumnezeu.

Zămislirea sa în pântecele bătrân şi fără rod al maicii sale, prin puterea şi voia lui Dumnezeu, nu i-ar fi putut rămâne necunoscută. Dacă Evanghelistul Luca cunoştea minunata poveste a zămislirii lui Ioan, cu atât mai mult trebuie să o fi cunoscut Ioan. El ştia că îngerul lui Dumnezeu îi vestise naşterea şi cunoştea cu adevărat cuvintele prooroceşti ale îngerului: „Va fi mare înaintea Domnului… şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt… şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie” (Luca 1, 15-17).

Toate acestea erau înfipte în inima tânărului Ioan, atât de adânc, ca şi cum ar fi fost săpate pe o bucată de piatră. Dumnezeu a dat la iveală feţele cele mai importante ale vieţii sale, de la vârsta sa cea mai fragedă şi el trebuie să fi desluşit limpede ce avea de făcut şi ce fel de viaţă trebuia să aibă.

El s-a retras îndată în pustie (Luca 1, 80) pentru a se deprinde, zi şi noapte, cu duhul său întru voia Dumnezeului celui viu. El s-a lăsat întru totul în voia lui Dumnezeu şi Îl căuta pe El pentru toate lucrurile. El nu avea nevoie să fie învăţat de către oameni, deoarece El- de la care oamenii primiseră cea mai mare cunoaştere, pe care a transmis-o şi la alţii- a vorbit cu Ioan în chip nemijlocit şi i-a dezvăluit nemijlocit voia Lui. Şi astfel, fiind retras din lume, Ioan a stat de vorbă cu Dumnezeu, aşa cum fac îngerii cei din cer. Şi întocmai ca îngerii, el a băut chiar din izvorul înţelepciunii, puterii şi dragostei şi, din această pricină, proorocul l-a numit înger.

Iarăşi, Ioan era ca un înger din cer, simţindu-se liber faţă de lume şi faţă de oameni. Lumea era ca ţărâna pentru el, mâniindu-se uneori faţă de unii sau de alţii, rămânând totuşi doar ţărâna. Pentru el, oamenii erau o turmă aflată în neorânduială, care se pierduseră de păstorul lor.

Ce sunt lumea şi omul înaintea puterii atotcuprinzătoare a Dumnezeului Celui viu? Care sunt puterea şi lauda lor şi cât de primejdioşi sunt ei? Ei sunt ca o spumă deasupra unei mări adânci. Lumea nu poate da nimic bun oamenilor, decât numai dacă iau acel bun de la Dumnezeu, nici nu poate să facă vreun rău omului înaintea lui Dumnezeu sau fără îngăduinţa Lui.

Atunci de ce trebuie omul să se înjosească în faţa lumii? De ce trebuia să aştepte Ioan ceva de la oamenii care luaseră de la Dumnezeu şi erau datori faţă de El? De ce trebuie el să se teamă de oameni, când întreaga lume trăieşte în frică şi respiră cu frică? Pentru că Ioan, ca un înger al lui Dumnezeu, nu era legat de lume în niciun chip, nici în chipul cel mai puţin înfricoşat al ei.

De aceea Ioan s-a mâniat nepătimaş împotriva înţelepţilor Ierusalimului, înaintea cărora lumea se închina ca în faţa idolilor: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?” (Luca 3, 7) şi l-a mustrat pe Irod pentru toate relele pe care le-a făcut Irod (Luca 3, 19).

Ioan nu a ţinut seama de nimeni decât de Dumnezeul Cel viu şi de voia Lui cea sfântă. El nu făcea nicio deosebire între oameni, nici după hainele lor, nici după cinstea şi puterea lor, învăţătura lor, bogăţia ori vârsta lor- el îi deosebea numai după sufletul lor. Ochii lui nu-i vedeau pe oamenii cei trupeşti, ci sufletele lor goale, care se ascund ochilor celorlalţi prin învelişul trupului. O asemenea libertate faţă de lume şi faţă de oameni o au numai îngerii lui Dumnezeu şi pentru aceasta proorocul l-a numit înger.

Iarăşi, Ioan era asemenea îngerilor, fiind liber de orice grijă pentru viaţa sa pământească. Îngerii nu sunt fiinţe trupeşti ca oamenii, ci ei sunt înveşmântaţi în strălucirea fiinţei lor- a trupurilor lor cereşti (I Corinteni 15, 40). Îngerii sunt cu totul lipsiţi de orice grijă faţă de ei. Nu-i deosebeşte pe ei grija pentru ce vor mânca, ori bea, ori îmbrăca. Slujindu-I lui Dumnezeu, ei ştiu că Dumnezeu le va da mâncare şi băutură şi haine.

Cine este acel gospodar pământesc care şi-ar lăsa slujitorii săi credincioşi să flămânzească şi să umble goi? Cu atât mai mult Se îngrijeşte Dumnezeu de slujitorii Săi credincioşi! „Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (Matei 6, 27).

Suntem înconjuraţi de Dumnezeu mai mult decât de aer şi de soare. El ştie din ce suntem făcuţi şi nevoile noastre Îi sunt cunoscute şi El ne împlineşte nevoile zi de zi. De ce nu pot toţi oamenii să-şi dea seama de aceasta? Dar, atunci, cum au apărut lipsurile şi foamea? De ce le îngăduie Dumnezeu?

Pentru că Dumnezeu Se îngrijeşte să ne hrănească nu numai trupurile, ci şi sufletele şi experienţa arată că foamea trupească poate hrăni uneori sufletul. Dovada cea mai limpede pentru aceasta este postirea.

Un trup, care este în general hrănit din destul, arată un suflet în întregime gol. Cel ce posteşte cu trupul îşi hrăneşte sufletul. Cu cât un om se obişnuieşte să postească, cu atât are mai puţine griji pentru trupul său şi are bucurii mai mari în sufletul său. Aceasta nu se cunoaşte din auzite; această făptuire se lămureşte de la sine, numai când omul încearcă şi aduce pururea postirea în viaţa sa.

Aşa cum au trăit toţi sfinţii bărbaţi, nu printr-o înţelepciune adunată din cărţi, ci încercând aceste realităţi, tot aşa a trăit şi Sfântul Ioan. El a învăţat să fie liber de griji faţă de viaţa sa trupească, nu citind cărţi şi ascultând bărbaţi înţelepţi care „spun”, dar nu „spun cum”, ci făcându-şi obiceiul de a fi liber de griji.

El postea şi a văzut că omul poate trăi nu numai fără toate acele mâncăruri care pricinuiesc dureri, dar şi fără pâine. Ioan s-a hrănit cu „lăcuste” şi cu miere sălbatică, „lăcustele” găsindu-le prin puţina vegetaţie a pustiei şi „mierea sălbatică” era mierea amară a albinelor sălbatice.

El nu a băut vin deloc, nici vreo băutură tare. Şi totuşi nu se spune că a dus vreodată lipsă de hrană sau băutură. Nu lăcustele şi mierea sălbatică îl hrăneau pe el, ci puterea lui Dumnezeu, care i-a fost dată slujitorului Său credincios prin aceste mijloace. „Mâncare îngerească a mâncat omul” (Psalm 77, 29).

Aşa se întâmplă în general cu cei credincioşi şi ascultători, pe când cei necredincioşi şi neascultători au nevoie de multe leacuri pentru hrana lor bogată. Mâncărurile bogate ale celor fără de credinţă şi neascultători nu dau hrană trupurilor lor, ci împovărare, mânie şi boală.

Ioan nu şi-a făcut griji nici pentru unde să locuiască, nici pentru ce să îmbrace. Sălaşul său era pustia, acoperită de bolta cerească şi avea straie din păr de cămilă şi cingătoare din piele. Şi Ilie era încins cu o cingătoare din piele, semnificând moartea patimilor şi graba de a împlini Voia lui Dumnezeu. Şi încălţăminte? Şi fes?

Dacă mergi destul de mult fără papuci, picioarele devin ca papucii. Şi dacă mergi destul de mult cu capul descoperit sub bolta înstelată, cununa mare de stele devine mai potrivită podoabă a capului decât un fes strâns pe cap. El a văzut sufletul său, înveşmântat mai degrabă în mantii strălucitoare ca soarele, aparţinând îngerilor din cer, decât în stricăciunea trupească- probabil că el, ca şi Apostolul Pavel, nu ştia dacă se afla în trup sau în afara trupului (II Corinteni 12, 3-4).

El se odihnea şi dormea fie sub cerul liber, fie într-una dintre multele peşteri din sălbăticia Transiordanei. Dar ce însemna aceasta pentru el, când sufletul său putea să se odihnească la pieptul împărătesc al Făcătorului ceresc? În preajma lui se aflau vipere veninoase şi lei flămânzi. Dar el nu se temea de ele, deoarece ştia că Ochiul atoatevăzător îl supraveghea.

De ce s-ar fi temut de ele, când acestea nu-i puteau răni sufletul? El se vedea pe sine cu ochii sufletului, nu cu cei ai trupului. Oamenii care se văd numai cu ochii trupului se silesc numai pentru trup, caută trândăvirea pentru trupurile lor, poartă de grijă trupurilor lor.

Sfântul Ioan era liber de toate grijile pământeşti. El avea grijă numai de sufletul lui şi de voia lui Dumnezeu, care era singura lege şi singurul cârmuitor al sufletului său. În aceasta, el era întocmai ca şi îngerii din cer şi pentru aceasta proorocul l-a numit înger.

Sfântul Grigorie Teologul spune: „Ostenitorul, slăbindu-şi trupul, îşi slăbeşte păcatul; el se străduieşte să ajungă fără trup, omorându-şi ceea ce este muritor prin ceea ce este fără de moarte”.

Mai sunt şi alte proorociri cu privire la Sfântul Ioan. Marele prooroc Isaia l-a numit un glas care strigă: „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Sale” (cf. Isaia 40, 3). În timp ce proorocirea de mai înainte arată mai mult firea Sfântului, aceasta arată la chipul lucrării sale, al menirii sale.

Atunci, cum trebuia să fie lucrarea sa? Să fie un glas care strigă în pustie, care va atenţiona oamenii şi va pregăti calea pentru Domnul. Prin „pustie” înţelegem, mai întâi, deşertul de dincolo de Iordan, de unde a venit puternicul Înaintemergător al lui Hristos…

Prin „pustie” mai înţelegem întreaga lume şi întreaga istorie a lumii, cuprinsă de stricăciunea păcatului ca de tuberculoză. Înaintemergătorul a fost prima rândunică a unei primăveri noi. Dar el nu a fost nici soarele strălucitor de primăvară, nici mireasma primăverii, nici cântarea de primăvară- el a fost numai trâmbiţaşul, care a trezit pe cei care dormeau somnul cel lung al iernii. El a fost numai vestitorul primăverii, Domnul Hristos fiind Primăvara însăşi.

Prin „pustie” mai înţelegem sufletele oamenilor până în vremea aceasta, care au fost despărţite de Dumnezeu şi se află afundate în întunericul morţii, aşa cum un râu s-a pierdut în nisipul deşertului. Sfântul Ioan este cel care ne trezeşte conştiinţele, ca şi cum ar trage un râu înspre soare şi Hristos este Soarele. Conştiinţa este înaintaşul dragostei, aşa cum Ioan este al lui Hristos.

„Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Sale”. Cum? Pocăiţi-vă şi mărturisiţi-vă păcatele. Faceţi aceste două lucruri grabnic, pentru că vine Domnul. El va bate la uşa fiecărui suflet. Cel care se pocăieşte şi se mărturiseşte va ţine uşa sufletului său deschisă şi Domnul va intra, aducând viaţa cea veşnică.

Dar uşa celui care nu se pocăieşte şi nu-şi mărturiseşte păcatele, fiind întinat de păcat, va rămâne închisă. Şi Domnul va trece pe lângă el. Dar securea şi focul vin pe urma Lui, întocmai aşa cum primăvara merge înaintea Lui cu soarele său, cu mireasma şi cu cântecul său. Calea Domnului şi căile Sale sunt sufletele oamenilor; locurile rele sunt păcatele celor fărădelege.

Ce se înţelege prin „gătiţi calea Domnului” este lămurit mai departe de către proorocul Isaia în aceste cuvinte: „Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece” (Isaia 40, 4). Aceasta înseamnă: tot ceea ce tu crezi că este josnic şi de lepădat, se va ridica în înălţimi şi tot ceea ce crezi că este măreţ şi  puternic se va coborî. Sau, cu alte cuvinte: ai gândit că Dumnezeu este ca o vale joasă, deşi El este cea mai mare înălţime; şi tu ai gândit că lumea materială se află la cea mai mare înălţime, pe când ea este josnică, un scăunaş la picioarele lui Dumnezeu.

Păcatul a răsturnat întreaga lume cu susul în jos. Lepădaţi păcatul şi lumea va sta din nou drept în picioare.

Aşadar, pocăiţi-vă şi mărturisiţi-vă păcatele şi botezaţi-vă cu botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor.

Ioan a botezat în pustie şi a propovăduit botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor. În ce chip este Ioan înaintemergătorul lui Hristos? Numai în felul acesta: că a apărut în lume cu câteva luni înaintea lui Hristos? Nu; ci prin propovăduirea şi preoţia sa, prin care a pregătit oamenii să aştepte venirea lui Hristos.

Întreaga sa propovăduire era o chemare a oamenilor la pocăinţă; toată preoţia sa era botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor. Această pocăinţă, pe care o propovăduia Ioan, trebuie să aibă loc înaintea mărturisirii păcatelor; botezul  pe care îl săvârşea Ioan urmează iertării păcatelor.

Pocăinţa, mărturisirea şi botezul cu apă erau săvârşite de către Ioan, dar iertarea păcatelor nu se afla în puterea sa. Numai Hristos putea ierta păcatele. Chiar Ioan a recunoscut şi a spus aceasta zicând: „Eu vă botez cu apă…dar…El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Luca 3, 16).

Prin aceasta Ioan a arătat că el, cu botezul său, doar pregătea oamenii pentru botezul lui Hristos. Botezul lui era mai mult un simbol şi adevăratul botez era al lui Hristos, prin care omul se curăţă de păcate şi se face o făptură nouă, este făcut fiu al lui Dumnezeu prin adopţie şi se numără printre cetăţenii drepţi ai Împărăţiei cereşti.

Ioan, proorocul din pustie, cunoştea cele mai ascunse adâncimi ale firii omului: toate slăbiciunile, aplecările spre rău şi firea schimbătoare. El a învăţat aceasta în timpul celor treizeci de ani de singurătate în pustie.

Cunoscându-se pe sine însuşi, el a ajuns să cunoască întreaga lume şi tot ceea ce se poate întâmpla- şi se întâmplă în ea. Lupta sa biruitoare cu sine însuşi i-a adus o cunoaştere fără margini a firii omului. De aceea el vine acum înaintea oamenilor cu libertatea unei biruinţe.

Cunoaşterea sa nu a venit din cărţi, ci este nemijlocită, de la Dumnezeu, prin propria sa aflare şi trăire. Înseamnă că propovăduirea sa are un caracter foarte pământesc. El nu are încredere în cuvântul oamenilor. Chiar atunci când un om se mărturiseşte cu sinceritate şi îşi arată în chip curat pocăinţa pentru păcatele pe care le-a săvârşit, Ioan nu-l crede de îndată, pentru că el cunoaşte slăbiciunea şi schimbarea firii omului.

Ioan ştie aceasta şi se străduieşte din toate puterile să lămurească deplin faptul că cei ce se pocăiesc trebuie să vină cu fapte în sprijinul vorbelor lor. Prin îngăduinţa îndelungată, păcatul s-a făcut un obicei. Acum, faptele cele bune trebuie să se facă obişnuite şi aceasta se poate întâmpla numai prin îndelunga trăire în faptele cele bune.

Petru Damaschinul spune: „Obiceiurile cele bune şi cele rele sunt combustibilul timpului aşa cum este lemnul pentru  foc”. Aşadar, Ioan, privind cu îndoială pe cei ce se pocăiesc „pe moment”, strigă către ei: „Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă!” (Luca 3, 8).

Ioan le strigă fariseilor, saducheilor şi cărturarilor mândri ai Ierusalimului, care sunt lăudaţi, fiind urmaşi ai lui Avraam: „Nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” (Luca 3, 8). Gândurile păcătoase şi cugetarea păcătoasă lăuntrică sunt rădăcina răului ascuns din om, de la care urmează tot păcatul slobod. La ce ajută cuvintele de pocăinţă, dacă un om continuă, în inima lui, să gândească şi să vorbească rău?

Gândurile rele şi cuvintele urâte din lăuntrul nostru nu sunt numai gânduri şi vorbe, ci fapte rele, înainte de a se arăta ele în afară ca fapte rele. Un şarpe cu venin în dinţi este un şarpe veninos, indiferent dacă muşcă sau nu; chiar şi atunci când nu muşcă tot şarpe veninos este şi nu un porumbel nevinovat.

Cuvintele „Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” au multe înţelesuri. Dumnezeu are într-adevăr puterea să facă pentru Sine oameni din piatră, cum şi când doreşte El. Şi astfel, Ioan le arată înţelepţilor poporului din Ierusalim pe oamenii simpli, plini de căinţă pe care ei nu-i puteau suferi, ca pe nişte morţi şi pietre nelucrătoare.

Din aceşti oameni simpli, Dumnezeu urmează să ridice către El Apostoli, Evanghelişti, sfinţi şi biruitori; şi pe înţelepţii poporului, care strălucesc ca o lumină pământească, trecătoare şi mincinoasă, Dumnezeu îi va alunga, dacă nu aduc roade vrednice de pocăinţă.

Dumnezeu mai poate să-i schimbe în slujitori ai Săi pe necredincioşii care se pleacă în faţa lemnului şi pietrei fără de viaţă. În deşert calcă peste înţelepţii lui Israel, ca peste lucruri necurate şi nevrednice pentru cer şi pământ; dacă aceiaşi înţelepţi nu se arată, prin lucrările lor, a fi copii ai lui Avraam, întocmai ca dreptul şi credinciosul Avraam.

Dumnezeu va face slujitori credincioşi din păgâni, aşa cum păgânii au făcut zei din piatră. Şi în cele din urmă, înţelepţii lumii acesteia să nu se grozăvească cu cunoaşterea legilor pământeşti şi a legii lui Dumnezeu, atâta vreme cât inimile lor sunt învârtoşate ca piatra.

Într-adevăr, cât timp inimile lor se află în această stare, minţile lor, care sunt pline peste măsură cu toate felurile de cunoştinţe, îi vor duce în chip nemijlocit în focul cel veşnic. Ei s-au obişnuit să aprecieze că învăţarea de unul singur este de mare vrednicie, negândindu-se de loc la inimă- fiind chiar mândri de învârtoşarea inimilor lor.

Dar Dumnezeu poate folosi inima ca punct de plecare pentru mântuirea omului- inima şi nu mintea- aşa cum a spus Domnul prin proorocul: „Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne” (Iezechiel 36, 26). O mare de învăţătură nu era în stare să înmoaie inimile lor.

Dar Dumnezeu poate înmuia inimile celor ce se pocăiesc cu adevărat. Aşa cum se topeşte ceara de faţa focului, prin harul Său, El va lumina minţile lor cu toată cunoaşterea care le este de folos, încălzindu-le şi luminându-le inimile credincioşilor Săi.

Astfel, Ioan îi învaţă pe „cărturarii” îndărătnici ai Ierusalimului că ei ar trebui să arate în cărţile lor, pocăinţa lor cea curată. Şi cea mai mare lucrare pe care ar putea-o face aceşti oameni mândri şi dispreţuitori faţă de alţi oameni ar fi să se lepede de gândirea lor semeaţă şi de zicerea din inima lor, că ei sunt copiii lui Avraam.

De la alţii, Ioan cere alte roade de pocăinţă, ca de exemplu: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea” (Luca 3, 11). Ioan ştie că aceştia care se pocăiesc sunt împresuraţi de obiceiuri rele: că, având două haine, ei vor umbla după o a treia; că, având mai multă hrană decât le este de trebuinţă, ei nu o vor împărţi cu săracii, ci vor aduna şi mai multă.

De aceea, el îi aduce în situaţia de a deprinde obiceiuri noi: de a face milostenie, de a ajuta pe cei săraci, de a dărui şi de a împărţi, pentru ca

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua
ULTIMA ORA
bancul zilei

05:46

PUBLICAȚIE DE VÂNZARE. Subscrisa, Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei IDIS CONSTRUCT S.R.L., cu sediul în Sat Chilișeni, Comuna Udești, nr. 5, Jud. Suceava, C.U.I. 24430897, nr. de înreg. Registrul Comerțului J33/1398/2008, potrivit Sentinței civile nr. 189/2018 din data de 02.04.2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 947/86/2018, anunţă scoaterea la vânzare prin licitaţie publică cu strigare, în conformitate cu prevederile Încheierii din 28.03.2023 a Tribunalului Suceava și în conformitate cu dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă, la data de 13.05.2024, ora 13.00, a următoarelor active aflate în proprietatea S.C. Idis Construct S.R.L., respectiv: Nr. activ: Activ 1, Denumire și descriere active: Proprietate Imobiliara - TEREN ARABIL – intravilan cu suprafata de 2.500 mp, identificat cu nr. cad. 30009, inscris in Cartea Funciara nr. 30009 UAT Udesti, situat in sat Chiliseni, comuna Udesti, judet Suceava. Valoare de piață stabilită de evaluator (lei, fără T.V.A.*): 37.400,00 lei. Valoarea de pornire la licitație (lei, fără T.V.A.): 18.700,00 lei. Persoanele care pretind vreun drept asupra bunurilor ce urmează a fi scoase la vânzare au obligaţia, sub sancţiunea decăderii, să facă dovada acestui fapt până la data de 10.05.2024, ora 13.00, la sediul lichidatorului judiciar din mun. Iași, Aleea Nicolina, nr. 82, jud. Iași. Ofertanții sunt obligați să depună până la data de 10.05.2024, ora 13.00, toate documentele menționate în publicația de vânzare/caietul de sarcini, precum și o garanție reprezentând 10% din prețul de pornire la licitație, în contul de lichidare al societății debitoare. Componenţa şi descrierea activelor scoase la vânzare sunt cuprinse în caietele de sarcini, care se pot procura de la sediul lichidatorului judiciar din mun. Iași, Aleea Nicolina, nr. 82, jud. Iași, în fiecare zi de luni până vineri, până la data de 22.06.2023, ora 13.00. Relaţii suplimentare se pot obţine la tel: 0232/243.864, 0751/084.083.
1. Informatii generale privind autoritatea contractanta, in special denumirea, codul de identificare fiscala, adresa, numarul de telefon, fax si/sau adresa de e-mail, persoana de contact: Comuna Tasca, cu sediul in sat Tasca, Str. Lt. Mitru Vasile nr. 11, judetul Neamt, telefon/fax 0233/255.023, e-mail: primaria_tasca@yahoo.com, cod fiscal 2614457. 2. Informatii generale privind obiectul procedurii de licitatie publica, in special descrierea si identificarea bunului care urmeaza sa fie inchiriat: Trup de pasune Neagra I, in suprafata totala de 2,25 ha, compus din numarul cadastral 50644, in suprafata de 1,18 ha, situat in extravilanul comunei Tasca si numarul cadastral 50650, in suprafata de 1,07 ha, situat in intravilanul comunei Tasca, apartine domeniului public al Comunei Tasca, conform caietului de sarcini, H.C.L. Tasca nr. 39/18.04.2024 si O.U.G. nr. 57/03.07.2019. 3. Informatii privind documentatia de atribuire: se regasesc in caietul de sarcini. 3.1.Modalitatea sau modalitatile prin care persoanele interesate pot intra in posesia unui exemplar al documentatiei de atribuire: la cerere, de la sediul Comunei Tasca. 3.2. Denumirea si datele de contact ale serviciului/ compartimentului din cadrul institutiei de la care se poate obtine un exemplar din documentatia de atribuire: Compartimentul Secretariat, din cadrul Comunei Tasca, sat Tasca, Str. Lt. Mitru Vasile nr. 11, judetul Neamt. 3.3. Costul si conditiile de plata pentru obtinerea acestui exemplar, unde este cazul, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ: 100 Lei, se achita cu numerar la Casieria Comunei Tasca. 3.4. Data-limita pentru solicitarea clarificarilor: 17.05.2024, ora 16.00. 4. Informatii privind ofertele: 4.1. Data-limita de depunere a ofertelor: 27.05.2024, ora 09.00. 4.2. Adresa la care trebuie depuse ofertele: Comuna Tasca, sat Tasca, Str. Lt. Mitru Vasile nr. 11, judetul Neamt. 4.3. Numarul de exemplare in care trebuie depusa fiecare oferta: Oferta se depune intr-un singur exemplar, in doua plicuri sigilate, unul exterior si unul interior. 5. Data si locul la care se va desfasura sedinta publica de deschidere a ofertelor: 27.05/2024, ora 10.00, la sediul Comunei Tasca, sat Tasca, Str. Lt. Mitru Vasile nr. 11, judetul Neamt. 6. Denumirea, adresa, numarul de telefon si/sau adresa de e-mail ale instantei competente in solutionarea litigiilor aparute si termenele pentru sesizarea instantei: Sectia de Contencios -Administrativ a Tribunalului Neamt, Piatra-Neamt, B-dul Decebal nr. 5, judetul Neamt, telefon 0233/212.717, fax 0233/232.363, e-mail: tr-neamt@just.ro. 7. Data transmiterii anuntului de licitatie catre institutiile abilitate, in vederea publicarii: 23.04.2024.
HOROSCOPUL ZILEI
29/04/2024 05:08

BERBEC Ingrijeste-te mult astăzi! Tumultul profesional te poate scoate din zona ta de confort. Somnul, dieta potrivita, plimbarile in aer liber si compania oamenilor dragi si de incredere te pot ajuta mult. ...

Tradiţii şi obiceiuri de Florii 2024. De ce este bine să avem salcie în casă pe 28 aprilie
27/04/2024 16:13

Tradiţii şi obiceiuri de Florii 2024. Sărbătoarea de Florii se numără printre cele mai importante zile din calendarul creştin ortodox şi are loc pe 28 aprilie. Salcia, simbolul sărbătorii de Florii, e ...

Papa Francisc va participa la summitul G7 pentru a discuta despre inteligența artificială
27/04/2024 09:37

 Papa Francisc va participa la summitul G7 din acest an pentru a discuta despre provocările pe care le ridică inteligenta artificială (IA), a declarat, vineri, premierul italian Giorgia Meloni, relateaz ...

HOROSCOPUL ZILEI
27/04/2024 05:00

BERBEC: Nu prea mai esti dispus să tolerezi orice afront venit din partea celorlati preferand să alegi oamenii care chiar merită să facă parte din viata ta.   TAUR: Esti mult mai preocupat de car ...

HOROSCOPUL ZILEI
25/04/2024 05:18

BERBEC Este cu sigurantă ziua cea mai "bogată" in evenimente din această lună: primiti musafiri, plecati la drum si trebuie să finalizati si o parte din lucrările incepute. Relatiile cu rudel ...

Serviciile de pompe funebre - ajutor garantat în cazul evenimentelor nefericite
24/04/2024 14:58

În situatia tragică in care pierdeti un membru al familiei, este nevoie să puteti apela la un ajutor de incredere care să vă ofere suportul fizic si moral necesar pentru a trece mai usor peste zilele ...

Tradiții de ziua Sfântului Gheorghe
23/04/2024 10:04

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, sărbătorit in fiecare an pe 23 aprilie În calendarul popular, Sfantul Ghe ...

HOROSCOPUL ZILEI
23/04/2024 04:50

 Berbec Cei născuti in zodia Berbec se pot astepta de azi inainte la o deblocare a orizonturilor profesionale, la o nouă viziune despre directia in carieră pe care trebuie să o urmeze. Unii nativi vor ...

Horoscopul zilei
22/04/2024 04:27

  CAPRICORN Poate o s-aveţi o discuţie - de principiu - referitoare la locuinţa şi o să vă decideţi fie acum dacă vă luaţi alta, ori o renovaţi doar, fie in ianuarie - februarie. E posibil s ...

HOROSCOPUL ZILEI
21/04/2024 05:34

BERBEC  Creativitatea ta este la cote maxime acum, deci profita de acest fapt. Este o zi ideala sa creezi orice cum ar fi sa scrii, sa pictezi, sa compui sau sa faci mici mestesuguri cu mainile tale dibac ...

Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei