Greu să-ţi mai găseşti un job după 55 de ani...
Dimensiune font:
Statistica nu prea are cum să mintă, iar cifrele spun sec: doar un sfert dintre şomerii care au depăşit 55 de ani reuşesc să-şi găsească de lucru pe perioadă nedeterminată. Este vorba despre cei care, din optimism, din disperare ori din inerţie, insistă a fi luaţi în evidenţele AJOFM. Dar care, conform estimărilor, nu reprezintă nici măcar jumătate din total.
Indiferent de studii, experienţă, pricepere, CV, ştanţa cu anul naşterii atârnă mai ceva ca plumbul, opţiunile fiind extrem de puţine. Cele mai la îndemână sunt: paznic de noapte, lăcătuş mecanic (dacă ai calificare şi te pricepi la aşa ceva) şi poştaş pedestru. Cu ceva noroc şi niscaiva relaţii, poţi obţine un job ca administrator de bloc ori ca însoţitor al bătrânilor de vârsta a patra. Cu mai mult noroc şi cu mai multe relaţii şi o sănătate în piuneze, poate ieşi de-o pensionare anticipată. Bani puţini, dar mai mulţi decât deloc. Ca să obţii o slujbă călduţă şi sigură la stat, trebuie şi mai mult...
Ar mai fi o variantă, din ce în ce mai populară în rândurile acestei categorii de ghinioşti ai soartei. Faci un PFA prin care prestezi servicii pentru diverşi. Facturezi, încasezi şi, mai departe, e treaba ta. Beneficiarul nu te angajează, nu te trece pe statul de plată, are dări mai mici de plătit, îi convine. Plus că se poate debarasa în orice moment de „povară”, poate renunţa la colaborare. Pe când, în cazul unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată e mult mai dificil. Şi mult mai costisitor.
Tocmai de aici şi explicaţia pentru o situaţie ce pare, la prima vedere, paradoxală. Cum de angajatorii preferă, in corpore, tineri neexperimentaţi, deseori habarnişti, inconstanţi şi superficiali, în detrimentul unor oameni trecuţi prin viaţă, pricepuţi, serioşi, riguroşi, pentru care aventura e o noţiune de domeniul trecutului?
Foarte simplu: cei sub 35 de ani n-au de gând să facă prea mulţi purici într-un singur loc de muncă. Principala lor grijă e să aibă un CV cât mai stufos, la ei un job nu durează mai mult de 2-3 ani. Ca angajator, nu trebuie să te dai peste cap, să găseşti o portiţă, ceva pentru a rezilia contractul. Pleacă singuri, la cel mai mic moft nesatisfăcut. La „bătrâni” e fix invers. Ştiu că dacă ajung în şomaj şi dacă trece şi perioada asta fără a găsi ceva, se cam duc definitiv la vale. Ţin cu dinţii de post, sperând să prindă vârsta de pensionare în aceeaşi situaţie. Iar un contract de muncă nu se desface aşa uşor, cum era prin anii '90...
Poveşti despre aceşti faultaţi de destin sunt cu sutele, ar ieşi lejer câteva volume bune, dar aici nu-i spaţiu destul pentru a le deşărta pe toate, dintr-un foc. Marcel FLUERARU
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau