Discriminarea nu-i bună de nicio culoare!
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
După cum putem afla de prin dicţionare, enciclopedii sau tratate de specialitate, subiectul rândurilor de astăzi, adică discriminarea, este „o acţiune ce presupune un tratament diferit, nedrept faţă de persoane, din cauza apartenenţei lor la un anumit grup social”. Se menţionează că sunt mai multe forme de comportamente discriminatorii, printre cele mai des întâlnite aflându-se cele pe criterii referitoare la starea materială, vârstă, naţionalitate, rasă, sex (şi orientare sexuală), convingeri politice.
Fenomenul este unul care afectează tot cuprinsul planetei şi s-a concretizat, în fel şi chip, din cele mai vechi timpuri. Aşadar, România nu putea şi nu poate rămâne în afara ariei de manifestare a lui. Numai că, la noi, lucrurile sunt, pe de o parte, mai complicate, iar pe de altă parte, sunt tratate prin culise şi pe tăcute, pentru a nu exacerba tensiunile şi aşa existente între membrii mai conservatori ai populaţiei şi cei care îmbrăţişează cu mare drag conceptul de pollitically correct.
Venind vorba de ţara noastră, amintesc mai întâi faptul că există şi alte criterii de clasificare a fenomenului, dintre care m-am oprit, nu întâmplător, la discriminarea inversă - ce se manifestă prin tratamentul cu pricina manifestat de către minoritari la adresa unui grup dominant sau majoritar, şi la discriminarea pozitivă - exprimată prin acordarea unei preferinţe automate şi absolute unui grup minoritar. În al doilea rând, mi se pare normal să părăsim zona teoretică şi să trecem în cea practică.
Secvenţa 1. Am asistat, cu totul întâmplător, la o discuţie pe parcursul căreia părintele unui elev se arăta foarte indignat că fiul său şi colegii săi (toţi aparţinând unei anume etnii) fuseseră mutaţi de la o şcoală la alta, dar într-un spaţiu izolat, fără acces la „ceilalţi”. Dacă e aşa (Inspectoratul judeţean de învăţământ ar trebui să ştie), avem de a face cu discriminare şi ar trebui, măcar, argumentate asemenea măsuri; dacă nu există argumente valabile - anulate.
Secvenţa 3. M-am întâlnit cu o cunoştinţă care locuieşte în acelaşi cartier (semi-central şi până nu demult, liniştit şi sigur). Mi s-a plâns că, atât el, cât şi alte persoane în vârstă sunt zilnic şicanate, agresate sau chiar victimele unor tentative sau chiar furturi, din partea unor membri, de regulă minori, ai etniei mai sus-pomenite. Şi comercianţii din zonă au probleme de acest fel – s-a ajuns chiar la punerea unor afişe care subliniază dreptul de a-şi selecta clienţii. Poliţia municipală (mai ales Secţia 6) şi cea locală ar trebui să cunoască situaţia şi să ia măsuri. Dar cunoştinţa mi-a semnalat că nu vede toată ziua picior de poliţist prin zonă. Poate or trece noaptea, deşi, atunci, pentru a parafraza, toţi făptaşii sunt...negri.
Ceva, cu siguranţă, trebuie întreprins. Cât nu e prea târziu! Pe reţelele de socializare se scrie tot mai frecvent despre un soi de invazie a unor membri ai aceleiaşi etnii către Bulevardul Ştefan cel Mare şi Palas şi tot soiul de probleme create de respectivii, propunându-se, radical, interzicerea accesului celor amintiţi. Una dintre devizele poliţiei este „împreună pentru mai multă siguranţă”. Mai trebuie făcut doar pasul de la slogane la fapte!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau