Românii au talent, da’ nu şi discernământ

Mărturisesc: mă uit la concursuri de genul celui amintit în titlu doar din când în când şi pentru puţin timp. Deşi subiectul e unul interesant şi cumva contra modei, fiind printre puţinele exemple de încercări pozitive, de promovare a unor valori. Unul dintre motivele pentru care mă manifest astfel este acela că organizatorii competiţiilor respective au învăţat nu de la englezi, care sunt sintetici şi merg la esenţe, ci de la americani, rezultând nişte peltele lungite peste măsură. Un alt motiv, încă şi mai important, consistă în criteriile de selecţie şi premiere, unde înregistrăm un adevărat ghiveci, la suprafaţa căruia – deci la podiumul de premiere – ies nu chestiunile substanţiale, ci acelea mai uşurele...
Se spune că „gusturile şi culorile nu se discută”.E un soi de adevăr axiomatic, pe care, cu toate acestea, îl încălcăm zilnic, ceea ce fac şi eu acum. Merg încă mai departe:gusturile trebuie nu doar discutate, cât, mai ales, educate, formate. Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă. În consecinţă, culegem nişte fructe deplorabile atât la nivel calitativ, cât şi la acela al rezistenţei pe parcursul vremii. Estimp, adevăratele valori se impun în alte contexte, dar rămâne regretul de a nu o fi făcut în cadrul concursurilor menţionate, cărora le-ar fi dat prestanţă şi profesionalism. Aduc aminte doar de Narcis Ianău, un tânăr cu o voce de excepţie, ajuns, astăzi, la o carieră apreciabilă, deşi, în competiţie, fusese trimis pe locul doi. Cine îşi mai aduce aminte de câştigătorul primului loc, acum la fel de anonim ca înainte?
Trebuie spus că, da, indubitabil, românii au talent/talente. Numai că este o impardonabilă greşeală a organizatorilor să bage în aceeaşi oală – apropo de ghiveci – un tip cu certe înzestrări artistice cu unul ce are abilităţi care îl recomandă, cel mult, pentru circ, bâlci şi altele asemenea. Numai că, din păcate, organizatorii perseverează în greşeală, deschizând şi telespectatorilor portiţe către confuzarea valorilor şi, în final, promovarea unor „talente” de tot râsul. Sau plânsul. Este exemplul din acest an, când deşi au existat concurenţi extrem de dotaţi, premiul a fost deturnat la un individ care-şi învăţase câinii a face varii giumbuşlucuri! Penibil peste poate...
Continuând raţionamentul, ajungem la concluzia că românii au talente, dar nu şi discernământul de a-l sesiza/promova/premia.
Dacă veţi zice că subiectul pe care l-am abordat este unul uşor, ca un spriţ de vară, să ştiţi că vă înşelaţi. Şi asta deoarece ceea ce se întâmplă concursuri de asemenea gen se repetă şi în viaţa de toate zilele, inclusiv sau mai ales pe scena politică. Avem valori în toate domeniile, dar, de promovat, sunt promovate non-valori sau circari (precum ciobanul Jiji sau senzaţionalul Dan), pilele, relaţiile şi neamurile. Ca să vă faceţi o idee şi mai clară:recent, o invenţie românească a primit medalia de aur la Geneva şi nenumărate firme străine s-au arătat interesate de aplicarea ei. Aceeaşi invenţie, participând la un concurs în ţară, s-a clasat pe locul 12 din 15!!!
Iată de ce cred că problema noastră nu constă în lipsa de talente ori valori, ci în absenţa discernământului şi a dorinţei/voinţei/ştiinţei de a le impune. Păcat!

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK