Carte-manifest despre școala „alandala”, în care predau profesorii Țâfnă și Sever Nepriceputeanu, iar copiii învață cu capul în jos

Timișoreanul Zeno Daniel Șuștac, avocat de profesie și tată implicat în domeniul educației prin grupul de inițiativă pe care l-a fondat, a scris o distopie despre sistemul educațional „nu doar de la noi”, după cum ține să menționeze. Băiatul său de 11 ani care a inspirat și personajul principal, pe Logo, a fost primul său cititor și critic. În universul închipuit în „Alandalia”, programa școlară are materii ciudate, matematica este „întorsomatică”, istoria e „tristorie”, informatica e „înfiormatică”, iar cancelaria este păstorită de profesori precum domnișoara Strâmbă-Nas, domnul Sever Nepriceputeanu, doamna D. Ispravă, domnul Mâhnici Boceală. Am vorbit cu autorul cărții despre mesajele inserate în ficțiunea care poate fi citită deopotrivă de copii, părinți și profesori, dar și de miniștrii educației postdecembriste.

Zeno Daniel Șuștac este avocat în Baroul Timiș din 2002 și fondator și coordonator al grupului de atitudine „Părinții elevilor din România”. Este și expert în domeniul medierii transfrontaliere și formator în domeniul medierii. De curând, este și scriitor.

Volumul „Alandalia” a fost lansat joi, 29 iunie, la Timișoara, dar urmează să aibă o lansare și în București. Este „o ficțiune care abordează într-un mod inedit și cu mult umor neajunsurile sistemelor de învățământ contemporane; o poveste-lecție adresată atât copiilor, cât și părinților și profesorilor, o lectură cu care se pot delecta cititorii de orice vârstă”.

Într-un interviu pentru Școala 9, autorul a povestit despre cartea în care a încercat să cuprindă toate tipologiile și lucrurile „alandala” din școală: profesorul dur și pe cel „pâinea lui Dumnezeu”, dar și pe făuritorul de politici publice, Conțopel Scrijelescu, în care s-ar putea regăsi și un ministru al Educației, și un inspector școlar. Marea lui obsesie fiind să taie din vacanțe și să lungească orele într-o luptă neobosită, „dar nu pentru substanță, ci pentru partea estetică, în care se pierde adevărata cale și se merge într-o direcție a orgoliilor personale și a jocului de imagine total nepotrivită pentru educație”, după cum spune autorul.

„Mulți profesori vor recunoaște porțiuni de «Alandalia» în activitatea lor profesională”

Cu siguranță, cartea va genera dezbateri și în cancelariile din România. Mulți profesori vor recunoaște porțiuni de „Alandalia” în activitatea lor profesională. Tărâmul Alandaliei este unul preponderent distopic, dar cuprinde elemente de realism educațional autohton în care, din nefericire, încă împărățește educația-pedeapsă.

E o satiră educațională în care parodierea, exagerarea, caricaturizarea sunt folosite din plin. Sigur că vorbim despre o distopie educațională, dar are și anumite frânturi și fragmente din sistemul educațional românesc care din nefericire, în foarte multe cazuri, este alandala, să folosesc un termen soft.

"Este de multe ori, și tot subliniem lucrurile astea noi, părinții, un loc al școlii-tortură, guvernat de reguli nechibzuite și de adulți nepotriviți, care nu văd un alt viitor posibil al educației."

Alandalia este un loc al experimentelor educaționale neinspirate sau chiar neghioabe, în care nu există plase de siguranță și nu există alternative. Dacă un singur profesor va reuși să decripteze mesajul cărții, misiunea mea a fost îndeplinită.

Cartea te îmbie să îndrăznești mai mult, să privești mai sus, să continui să visezi, dacă ești elev. Dacă ești profesor, te face să zâmbești, te face să apreciezi foarte mult ceea ce faci tu în viața de zi cu zi și să realizezi poate mai mult decât oricând impactul pe care îl ai ca om care formează asupra copiilor din fața ta.