După Revoluţie, s-au construit cinci biserici pentru fiecare şcoală nouă. De ce românii donează pentru lăcaşe de cult şi n-o fac pentru şcoli.

 

În România, ritmul de creştere al bisericilor îl depăşeşte pe cel al şcolilor, chiar dacă numărul de clădiri nu diferă semnificativ: sunt în jur de 21.000 de şcoli şi 18.500 de biserici ale tuturor cultelor recunoscute oficial. Pentru fiecare şcoală nou construită în România după Revoluţie, au apărut însă peste 5 biserici noi.

După 1989, românii au preferat să susţină cu bani ridicarea de biserici. E drept, statul a pierdut de la bun început meciul cu Biserica, în ce priveşte procedura de încasare a banilor direct de la comunitate: este foarte simplu să donezi bani pentru construcţia de biserici, dar extrem de complicat şi birocratizat să dai bani direct pentru sprijinirea unei unităţi şcolare de stat. În lipsa unei proceduri transparente, românii care au dorit să sprijine şcolile au mers pe calea subterană, a „fondului clasei”, prin care majoritatea unităţilor şcolare îşi asigură dotările şi reparaţiile, pe banii comunităţii de părinţi.

În medie, anual, în România apar 90 de biserici noi, şi acestea sunt doar cele ale ortodocşilor. După 1989 şi până în prezent, bisericile ortodoxe s-au înmulţit cu aproximativ 2.000 de lăcaşe de cult în toată ţara. În ce priveşte şcolile, media anuală este de doar 17 unităţi noi, dacă ţinem cont că, după 1989, s-au construit în România doar aproximativ 385 de şcoli noi. Astfel, raportul dintre biserici noi şi şcoli nou apărute după 1989 este de 5 la 1.

Autorităţile nu deţin, la nivel central, nici măcar o statistică clară în ce priveşte numărul de şcoli noi apărute după Revoluţie. Nimeni din Ministerul Educaţiei de la Bucureşti nu are habar câte şcoli noi s-au construit în România.

Oficial, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, numărul şcolilor a scăzut drastic în România, de la aproape 30.000 de unităţi şcolare în 1996, la aproximativ 7.200 în prezent. Datele de la INS nu sunt însă relevante pentru a stabili evoluţia în timp, având în vedere că statisticienii ţin cont doar de şcolile ca entităţi juridice, fără să le numere drept clădiri de sine stătătoare. În utlimii ani, pentru a elimina birocraţia şi a reduce cheltuielile, guvernanţii au contopit mai multe unităţi şcolare, ceea ce s-a tradus cu o scădere în statisticile oficiale a numărului de şcoli. Un alt motiv, de data aceasta real şi nu de iluzie statistică, pentru micşorarea numărului de unităţi şcolare este reducerea populaţiei şcolare: de la 4,5 milioane de elevi în 1990, la 3,2 milioane în prezent.

2.000 de biserici ortodoxe noi, după 1989, pe banii daţi direct de români

În ianuarie 2013, în România existau în total 18.429 de lăcaşuri de cult, aparţinând tuturor cultelor religioase recunoscute oficial, conform datelor Secretariatului de Stat pentru Culte. Cifra cuprinde atât biserici şi catedrale, cât şi capele, case de rugăciune sau mănăstiri, geamii, sinagogi şi moschei.

Biserica Ortodoxă deţine aproape 13.000 de lăcaşuri de cult, adică aproape 70% dintre lăcaşurile de cult din România. Restul aparţin celorlalte culte religioase.  După ortodocşi, cele mai multe lăcaşuri de cult sunt deţinute de baptişti (1.275), de romano-catolici (1.136), de reformaţi (965) şi de adventiştii de ziua a şaptea (775).

După 1990, în România s-au construit aproximativ 2.000 de biserici ortodoxe noi, conform Patriarhiei. Cele mai multe sunt clădiri mici, de lemn şi nu toate sunt finalizate, a explicat pentru gândul părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

„Aceste biserici au fost construite în imensa lor majoritate din banii comunităţii. Cam 80% din bani au venit de la oamenii din comunitate, iar restul de la autorităţi – primării sau Secretariatul de Stat pentru Culte. Aceste biserici sunt proprietatea comunităţii, nu a Bisericii Ortodoxe, care desemnează doar preoţii”, a explicat pentru gândul părintele Stoica.

Tendinţa din România, de a construi aproape 100 de biserici pe an, este justificată de cererea credincioşilor, susţine părintele Stoica.

„Vă dau exemplu Bucureştiul, unde capacitatea bisericilor, care sunt vreo 300, acoperă cam 5% din populaţia Capitalei. În fiecare duminică, la biserică merge însă cam 10% din populaţia Capitalei. De sărbători, vin şi mai mulţi oameni. Este nevoie de biserici. În cartierul Balta Albă, de exemplu, în 1990 erau trei biserici la 300.000 de credincioşi”, mai explică părintele Constantin Stoica.

Din 21.000 de şcoli, doar 386 sunt noi. Banii i-a dat Europa, nu românii

Datele oficiale de la Ministerul Educaţiei arată că în prezent există  7.402 unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, care au în grijă alte 14.069 şcoli fără personalitate juridică. Asta înseamnă că, în total, există 21.071 de clădiri în care funcţionează şcoli, în România. Dintre acestea, oficialii ministerului Educaţiei nu deţin o cifră clară cu privire la câte sunt nou construite, după 1989.

Din datele obţinute de la oficialii de la minister, gândul a calculat că 82 % din aceste clădiri au fost construite înainte de 1970, iar restul s-au construit până în 1989. O mică parte din construcţiile începute înainte de Revoluţie au fost finalizate după 1989, însă, potrivit ministerului, acestea nu reprezintă un procent semnificativ.

Cele mai multe şcoli noi au fost construite în România cu bani din fonduri europene. Unitatea de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Reţelei Şcolare şi Universitare (UMPMRSU) susţine că după Revoluţie au fost construite 371 de şcoli noi din bani proveniţi de la Banca Europeană de Investiţii şi de la Banca Europeană pentru Dezvoltare.

„Asta a înseamnat că aceste clădiri au fost construite în locul unora din chirpici. În total, pe lângă acestea, în proiect au mai fost incluse alte 1.030 de şcoli care au fost reabilitate”, a explicat pentru gândul Cristian Tivig, directorul UMPMRSU. El precizează că banii pentru construirea şcolilor au fost daţi uniform în toate judeţele, în funcţie de necesarul de locuri pe care l-au dat inspectoratele şcolare.

Principalul proiect pe bani de la buget, pentru construcţia de şcoli noi, a început în februarie 2007, când Ministerul Educaţiei a alocat 278 de milioane de euro pentru construcţia a 15 campusuri şcolare, pentru reabilitarea a 26 de clădiri şi extinderea şi reabilitarea altor 43 de şcoli.

În mai 2007, Ministerul Educaţiei a mărit, doar pe hârtie, numărul campusurilor şcolare noi la 25. „Dintr-un motiv sau altul niciunul dintre campusurile şcolare nu au fost finalizate nici până acum”, spun oficialii de la minister.

Unde dă românul bani: la biserică sau la şcoală?

Modalitatea de ridicare a bisericilor noi se bazează în mod covârşitor pe banii daţi direct de comunităţile locale, în timp ce ridicarea de şcoli noi se bazează aproape exclusiv pe banii de la stat sau din fonduri europene filtrate tot de autorităţile de stat. Motivul este simplu: procedura este mult mai simplă în cazul donaţiilor către biserici, decât în cazul donaţiilor sau sponsorizărilor pentru şcolile de stat.

Antropologul Vintilă Mihăilescu explică, pentru gândul, că sprijinirea bisericilor în detrimentul şcolilor nu reprezintă neapărat opţiunile românilor, ci este o consecinţă a sistemului de funcţionare a donaţiilor şi sponsorizărilor din România.

“Se întâmplă aşa pentru că pentru şcoli nu se primesc donaţii. Pentru biserici se primesc donaţii. Este o problemă de practică, dar şi de sistem. Nu înseamnă că românii nu ar vrea să doneze şi pentru şcoli, dar nu au unde. Şcolile publice au fost tot timpul controlate de stat, în timp ce în biserici putea investi oricine”, spune Vintilă Mihăilescu.

Părintele Constantin Stoica, oficialul Patriarhiei, susţine că ridicarea de biserici noi se face la iniţiativa credincioşilor, iar de cele mai multe ori primăriile pun la dispoziţie gratuit terenul pentru construcţie. Banii se pot trimite direct în conturile deschise de parohii sau de Patriarhie, sub formă de donaţii.

De cealaltă parte, pentru a susţine financiar o şcoală de stat, procedura este mult mai complicată. Cu greu poţi da bani, ca cetăţean, direct pentru construcţia unei şcoli noi. Pentru asta ar trebui luată legătura cu reprezentanţii Consiliului Local, care ar urma să decidă prin vot dacă este oportună construcţia unei şcoli, apoi să modifice planul urbanistic şi să obţină aprobările necesare.

De asemenea, banii nu pot fi donaţi pur şi simplu, ci este nevoie de încheierea unui contract de sponsorizare, ceea ce implică şi sume mai mari. Nu poţi sponsoriza cu 20 de lei, însă poţi face o donaţie de 20 de lei, de aceea bisericile sunt avantajate. Foarte rar cetăţenii de rând care să ajute financiar ridicarea unei şcoli noi, firmele implicându-se mai des în astfel de demersuri.

Inspectorii şcolari arată că cine vrea să doneze bani pentru construcţia unei şcoli trebuie să ia legătura cu consiliul local. „Consiliul local îi va spune toţi paşii pe care trebuie să-i facă, de la contractul de sponsorizare până la schimbarea planului urbanistic local. Inspectoratele nu pot face nimic pentru că nu ele au în proprietate terenul şi nici clădirea”, explică pentru gândul Constantin Trăistaru, inspector şcolar general la Bucureşti.

Oamenii care vor să facă donaţii pentru o şcoală deja existentă trebuie să ia legătura cu directorul instituţiei, care le face un contract de sponsorizare.

Topul cultelor religioase, după numărul de biserici

Număr lăcaşuri	Procent din total	Cult religios
12.968	70,22%	ortodox
1.275	6,92%	baptist
1.136	6%	romano-catolic
965	5,27%	reformat
775	4,25%	adventist de ziua a 7-a
504	2,75%	evanghelic
271	1,45%	greco-catolic
168	0,92%	ortodox de rit vechi
141	0,76%	unitarian
93	0,5%	mozaic
79	0,43%	musulman
72	0,4%	Martorii lui Iehova
7	0,03%	armeano-gregorian

Judeţele cu cele mai puţine biserici şi alte lăcaşuri de cult sunt Tulcea cu 72, Constanţa cu 149, Brăila cu 159, Ilfov cu 216 şi Ialomiţa cu 220.

La nivel central, nimeni nu ştie câte şcoli noi au apărut în România

După ce şcolile au fost date în grija primăriilor începând cu 1998, Ministerul Educaţiei nu a mai monitorizat din punct de vedere logistic ce se întâmplă cu clădirile în care se ţin cursurile. Astfel, nimeni nu ştie cu exactitate câte şcoli noi s-au construit după 1989. După descentralizare, unele dintre inspectorate au continuat să monitorizeze situaţia clădirilor şcolare, în timp ce altele au fost lăsate în grija primăriilor.

Inspectorul general de la Bucureşti spune că în Capitală s-au construit mai multe grădiniţe. „Din 2002 a început construcţia mai puternică de grădiniţe. Avem şi câteva şcoli construite. De exemplu, Şcoala 80 din sectorul 3”, a declarat Constantin Trăistaru, pentru gândul.

„Nu avem o bază de date cu şcolile nou construite, mai ales că ele se află la primării. Sunt în total 700-800 de şcoli reabilitate, iar la unele s-au construit şi mansarde, care tot la clădiri noi intră”, spune Crenguţa Nicu, inspector şcolar la Bucureşti.

Unul dintre judeţele unde s-au construit şcoli în număr mare este Mehedinţi. „Avem 25 de clădiri noi construite după ‘90”, spune Marian Şuţă, inspector şcolar la Mehedinţi. În Vrancea, au fost construite 51 de şcoli noi. ”Au fost construite cu bani de la primării şi de la minister, sunt de la grădiniţe până la licee”, arată Vasilica Zaharia, inspector general la Vrancea.

Fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, susţine că în timpul celor două mandate ale ei s-au construit şi reabilitat 3.500 de şcoli.

Câte şcoli s-au închis

Potrivit unei statistici făcute de fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, în mandatul său se licitaseră 60 de milioane de lei pentru şcoli, atât pentru reabilitare, cât şi pentru construcţie nouă. Totodată, Funeriu explică pentru gândul că în mandatul lui au fost închise 679 de unităţi, în timp ce pe vremea Ecaterinei Andronescu au fost închise 776 de şcoli, iar pe vremea lui Cristian Adomniţei, fostul ministru PNL al Educaţiei, 326 de şcoli.

Daniel Funeriu susţine că multe dintre clădiri au fost comasate după cum urmează: 1.031 în mandatul său, 427 în mandatul Ecaterinei Andronescu şi 76 în mandatul lui Cristian Adomniţei.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că numărul de şcoli cu personalitate juridică din învăţământul preuniversitar a scăzut constant după 1990. Dacă în 1996 existau 29.409 de şcoli cu personalitate juridică în toată România, numărul acestora a scăzut în 2011 la 7.204, mai ales ca efect al comasării.

Statisticienii mai arată că numărul de şcoli a scăzut proporţional cu numărul de copii. Dacă în 1990 erau aproximativ 4,5 milioane de elevi în învăţământul preuniversitar, acum mai sunt aproximativ 3,2 milioane de elevi.

Astfel, de la an la numărul de şcoli a scăzut constat după cum urmează:  în 1996 - 29.815 de şcoli, în 1997- ¬29.084, în 1998- 29.409, în 1999- 27.633, în 2000- 24.481, în 2001 -24.304, în 2002 -23.679, în 2003 – 18.012, în 2004 – 14.396, în 2005 -11.865, în 2006-  8.484, în 2007 -8.230, în 2008 – 8.221, în 2009 – 8.244, în 2010- 7.588, în 2011 -7.204.