Semnele sănătății mintale

  Chiar dacă pare ciudat, când vorbim despre sănătatea mintală normalitatea este ambiguă şi deseori legată de modul în care sunt percepute valorile culturale ale societăţii * uneori, chiar şi în cadrul aceleiaşi culturi, conceptele de sănătate mintală pot evolua în timp, pe măsură ce valorile societăţii se schimbă

 

Noile cercetări şi informaţii medicale pot determina modificarea definiţiilor despre sănătate mintală. Nancy McWilliams, psihanalist american, doctor în psihologia personalităţii, susţine că sunt 15 semne distincte ale persoanelor sănătoase mintal.

 

Capacitatea de a iubi. Aceasta este capacitatea de a ne implica într-o relaţie, de a ne deschide altei persoane. O persoană sănătoasă mintal îşi va iubi partenerul aşa cum este, cu defecte şi calităţi, fără a-l ridica pe un piedestal, fără a-l idolatriza.

  Forţa de muncă. Nancy McWilliams o defineşte drept capacitatea de a construi şi a crea, de a realiza lucruri cu sens. Oamenii au nevoie să înţeleagă că tot ceea ce fac are sens şi valoare pentru alţii, sentiment care sporeşte potenţial creativ.

   Abilitatea de a ne juca. Este vorba atât de jocul copiilor, dar şi de capacitatea adulţilor de adopta atitudini ludice, de a folosi cuvintele şi simbolurile ca un joc, în viaţa de zi cu zi. În esenţă este abilitatea de a folosi metaforele şi umorul pentru a obţine bucurie din orice situaţie de viaţă, chiar şi din cele mai puţin plăcute.

   Relaţii sigure. Aici Nancy McWilliams atrage atenţia că foarte multe persoane, din dorinţa de a nu fi singure, aleg să trăiască lângă parteneri violenţi. Nu vorbim neapărat de agresivitate fizică, ci şi de violenţă psiho-emoţională ori verbală. Sau, pe scurt, persoane care, temându-se de singurătate, acceptă chiar şi relaţii toxice.

   Autonomia, definită ca lipsa de reacţie. Oamenii nu fac ceea ce şi-ar dori în realitate. Ei nici măcar nu reuşesc să aleagă (să se asculte) ce ar dori să facă.

 

 

Capacitatea de a se recupera rapid după stres (puterea Egoului). În acest caz vorbim despre persoane care reuşesc să depăşească situaţiile stresante, îşi revin repede după lovituri grele şi se adaptează cu uşurinţă sau chiar din mers noilor situaţii.

   Valorile personale şi ale celor din jur. Sunt multe persoane care nu îşi cunosc atuurile, care nu îşi cunosc forţa interioară, capabilităţile, caz în care pot fi doborâte cu uşurinţă de cei din jur ori de unele situaţii dificile. Dacă nu îţi cunoşti valorile nu poţi avea un sistem de credinţe corect şi atunci vei fi mereu la cheremul celor din jur, cu suferinţele adicente.

   Abilitatea de a suporta intensitatea emoţiilor. Nancy McWilliams defineşte acest lucru drept forţa de a le stăpâni, de a nu le oferi o putere şi mai mare. În plus, este capacitatea de a rămâne în contact cu emoţiile şi cu gândurile.

   Reflexia este definită drept capacitatea de a te privi din postura de observator. Oamenii cu o astfel de abilitate pot schimba unghiul spre care privesc pentru a observa toate aspectele unei situaţii ori ale unui comportament. Doar aşa se poate ajunge la cauza adevărată a problemelor şi la soluţiile necesare.

 Mentalizarea este definită drept capacitatea de a înţelege că fiecare om este diferit, că are personalitatea lui şi construcţia psihologică proprie.

   Echilibru între „Eu şi Ei”. În acest caz psihanalistul american vorbeşte despre a fi noi înşine, de a avea în vedere propriile interese şi de a le obţine ţinând şi de cei din jur.

   Sentimentul de vitalitate, care se traduce prin forţa de a ne simţi propria viaţă, de a simţi că trăim cu sens.

   Acceptarea a ceea ce nu poţi schimba. Se întâmplă de multe ori să ne dorim să schimbăm oameni, să-i determinăm să facă tot ceea ce ne dorim noi ori ceea ce credem că ar fi mai bine pentru ei. În fapt, nu facem decât să-i obligăm să se schimbe, deşi ei nu vor, chiar dacă acceptând ideile noastre le-ar fi mai bine.

  

Respect de sine realist şi puternic. Sau, cu alte cuvinte, cât preţ pui pe tine? Cât de mult te iubeşti?

 Desigur, sunt situaţii în care ne putem regăsi şi atunci ar fi bine să ne oprim din iureşul în care trăim şi să ne întrebăm sincer: „Eu ce îmi doresc? Ce vreau să fac cu adevărat?”, iar în funcţie de răspunsuri să avem curajul să facem acele schimbări, uneori dureroase, prin care putem fi fericiţi.