Cine a fost Isus?

Cine a fost Isus?

 

Majoritatea stim de coincidentele izbitoare intre Dumnezeul Soarelui al Egiptului, Horus, de acum 5000 de ani si acest Isus, nascut cu 3000 de ani mai tarziu.

Pe baza hielogrifelor antice din Egipt se cunosc multe despre acest zeu.

Horus avea un dusman numit SET. Acesta era personificarea intunericului sau a noptii. Metaforic vorbind, in fiecare dimineata Horus castiga batalia impotriva intunericului, in timp ce seara Set il invingea pe Horus trimitandu-l in lumea subterana.

Cu totii stim ca binele contra raului sau luminii contra intunericului sunt cele mai omniprezente dualitati mitologice cunoscute vreodata.

Iata cateva asemanari si “coincidente” intre Horus si Isus.

HORUS

- Horus s-a nascut pe 25 decembrie din fecioara Isis Maria.

- Nasterea lui a coincis cu rasarirea unei stele in est care a fost urmarita de trei regi in dorinta de a gasi si preamari pe mantuitorul noul nascut.

- La varsta de 12 ani era un copil – invatator.

- La varsta de 30 de ani a fost botezat de Anap, dupa care si-a inceput lucrarea.

- Horus avea 12 discipoli cu care mergea peste tot, infaptuind miracole ca mersul pe apa, vindecarea bolnavilor etc.

- Horus era cunoscut sub mai multe nume sugestive ca: “adevarul”, “lumina”, “fiul ales a lui dumnezeu”, “bunul pastor” etc.

- Dupa ce a fost tradat de Typhon, Horus a fost crucificat.

- A fost ingropat, iar dupa 3 zile a revenit la viata.

Aceste insusiri ale lui Horus s-au raspandit in multe alte culturi ale lumii care si-au CREAT dumnezei dupa aceeasi structura mitologica de baza.

ALTI MANTUITORI CU ACELEASI CARACTERISTICI:

- Attis din Phrygia, nascut din fecioara Nana, pe 25 decembrie, crucificat, pus in mormant si inviat dupa 3 zile.

- Krishna din India, nascut din fecioara Devaki, a carui venire pe lume a coincis cu rasarirea unei stele in est. A infaptuit miracole cu discipolii sai, si a inviat dupa moarte.

- Dionysos din Grecia, nascut dintr-o fecioara pe 25 Decembrie. Era un invatator care calatorea infaptuind miracole cum ar fi transformarea apei in vin. Era denumit ca “Regele Regilor”, “Unicul fiu zamislit de Dumnezeu”, Afla si Omega, si in multe alte feluri. Si el a inviat dupa moarte.

- Mithra din Persia, nascut din fecioara pe 25 decembrie. Avea 12 discipoli si infaptuia miracole. Dupa moarte a fost ingropat si a inviat dupa 3 zile. Si el era numit tot “Adevarul” sau “Lumina”. Ziua sacra de adorare a lui Mithra era duminica.

Iata cati mantuitori au existat (iar aceasta nu este o lista completa) de-a lungul timpului subscriu la aceste caracteristici generale: nasterea din fecioara virgina pe 25 decembrie, invierea dupa 3 zile, etc.

De ce au aceleasi caracteristici generale?

In primul rand, raspunsul de afla in astrologie. Secventa nasterii este in totalmente astrologica. Steaua din est este Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cerul noptii, care in ziua de 24 decembrie se aliniaza cu cele 3 stele stralucitoare din centura lui Orion. Aceste 3 stele din centrura lui Orion au aceeasi denumire pe care o aveau in antichitate: Cei Trei Regi. Acestea impreuna cu Sirius indica locul unde rasare Soarele in ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei 3 regi urmaresc steaua in est. Pentru a ajunge la locul rasaritului, unde se naste Soarele. Fecioara Maria este constelatia Virgo, cunoscuta si ca Virgo Fecioara (virgo in latina inseamna virgina).

Simbolul antic pentru Virgo este un “M” modificat. De aceea, numele de Maria la fel ca si a celorlalte mame virgine ca mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, incep cu litera “M”.

Virgo mai este cunoscut si drept “Casa Painii”, iar reprezentarea lui Virgo este o fecioara tinand in mana un manunchi de grau.

Aceasta casa a painii si simbolului ei, graul, reprezinta lunile August si Septembrie, sezonul recoltei. Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin “casa painii”. Bethlehem este, deci, o referire la constelatia Virgo, un loc din cer si nu de pe pamant.

Un alt fenomen interesant are loc in jurul zilei de 25 decembrie, si anume solstitiul de iarna. Intre solstitiul de vara si cel de iarna, zilele devin mai scurte si mai reci. Si din locul lui din emisfera nordica, Soarele pare a se deplasa spre sud, facandu-se mai mic si mai sters.

Scurtarea zilelor si uscarea granelor cand se apropie solstitiul de iarna simboliza pentru antici procesul mortii, moartea Soarelui. Pana pe 22 decembrie, moartea Soarelui era deplina. Pentru ca Soarele, deplasandu-se spre sud, fara intrerupere, timp de 6 luni ajunge in cel mai jos punct de pe bolta cereasca.

Si aici se intampla un lucru curios: Soarele inceteaza a se mai deplasa spre sud, cel putin perceptibil, pentru 3 zile. Iar in aceste 3 zile, Soarele rezida in vecinatatea Crucii Sudice sau Crucii Constelatiilor.

Dupa acest moment, pe 25 decembrie, Soarele se deplaseaza cu 1 grad, de aceasta data spre nord, prevestind zile mai lungi si caldura primaverii. Si de aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a facut-o pentru 3 zile numai pentru a renaste.

Acesta este motivul pentru care Isus si ceilalti zei ai Soarelui au in comun crucificarea, cele trei zile ale mortii si conceptul de reinviere. Aceasta este perioada de tranzitie a Soarelui inainte sa-si schimbe directia in sens opus in emisfera nordica, aducand primavara si deci, salvarea.

Totusi, nu se celebra renasterea Soarelui pana la echinoctiul de primavara, sau Pastele. Aceasta deoarece in momentul echinoctiului de primavara, Soarele, oficial, detroneaza Raul (adica intunericul) si pentru ca dupa acest moment, ziua devine mai lunga decat noaptea si se ivesc conditiile revitalizante ale primaverii

Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Isus este legat de cei 12 discipoli. Acestia sunt, pur si simplu, cele 12 constelatii ale zodiacului impreuna cu care calatoreste Isus, adica Soarele.

Defapt, numarul 12 este intalnit peste tot in cuprinsul Bibliei. Textul Bibliei este mai strans legat de astrologie decat de orice altceva. Intorcandu-ne la Crucea Zodiacului, viata figurata a Soarelui, aceasta nu a fost doar o expresie artistica sau un instrument de studiere a miscarilor Soarelui. A fost si un simbol spiritual pagan. Crucea si cu cercul nu este un simbol crestin. Este o adaptare pagana a Crucii Zodiacului. De aceea, in arta de cult timpurie Isus este aratat cu capul pe cruce. Pentru ca Isus era Soarele, fiul domnului, lumina lumii, mantuitorul renascut care va veni din nou, asa cum o face in fiecare dimineata. Si poate fi zarit aparand dintre nori, sus, pe cer, cu coroana lui de spini (razele soarelui)…

Dintre toate metaforele astrologice, astronomice din Biblie, una din cele mai importante se refera la ere.

In scripturi se gasesc numeroase referinte la ere. Ca sa intelegem mai bine, trebuie sa ne familiarizam mai intai cu fenomenul cunoscut ca precesiunea echinoctilor.

Egiptenii antici, ca si civilizatiile dinaintea lor, au apreciat ca aproximativ o data la 2150 de ani, dimineata inceputului echinoctiului de primavara are loc intr-un semn zodiacal diferit. Acest fapt e legat de o inceata miscare angulara pe care pamantul o mentine in timpul rotirii in jurul axelor sale. Acest fenomen se numeste “precesiune”, deoarece constelatiile se deplaseaza in sens contrar ciclului lor anual normal.

Perioada cat dureaza precesiunea prin toate cele 12 semne, este de 25.765 de ani. Acesta este numit “Anul cel mare”. Societatile antice stiau asta si numeau fiecare perioada de 2150 de ani era. Perioada dintre anii 4300 si 2150 inainte de Christos a fost era taurului.

Din 2150 I.C. pana in anul 1 dupa Christos a fost era Berbecului. Iar intre 1 I.C. si 2150 DC este era Pestilor, era in care ne aflam si astazi. In jurul anilor 2150 vom intra intr-o noua era, era Varsatorului. In linii mari, Biblia reflecta o trecere simbolica prin trei ere, prevestind-o pe a patra.

Personajul Isus, fiind un hibrid literar si astrologic, este, mai mult decat clar, o copie a Zeului-Soare al Egiptului, Horus.

De exemplu, inscriptionate cu 3.500 de ani in urma pe zidurile Templului Luxor sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei Conceptiuni, nasterea si venerarea lui Horus. Imaginile prezinta un inger anuntand-o pe fecioara Isis ca il va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfant, o va fecunda, dupa care nasterea fecioarei si adorarea.

Aceasta este exact povestea conceperii miraculoase a lui Isus, iar similaritatile literare dintre religia Egipteana si religia Crestina sunt naucitoare.

 

http://www.descopera.org