Complicitatea presei la musamalizarea fenomenului OZN

Complicitatea presei la musamalizarea fenomenului OZN

 

Terry Hansen este un jurnalist canadian independent, intersat de controversele stiintifice si de implicarile politicului in mass-media. El a urmarit, timp de zeci de ani, controversa OZN si a scris despre ea. In cartea sa: The Missing Times: News media complicity in the UFO cover-up, aparuta in 2001, ca si intr-un articol din 2009, Hansen arata ca unele dintre cele mai influente organizatii de stiri au mentinut legaturi stranse cu comunitatea de spionaj a SUA si au suprimat voit prezentarea completa si corecta a fenomenului OZN, din varii ratiuni de securitate nationala.

In Cel de al Doilea Razboi Mondial, jurnalistii americani au fost mandri sa abandoneze idealul traditional de a spune adevarul, pentru ca - initial din spirit patriotic - sa lucreze pentru guvern, cenzurand stirile si compunand minciuni oficiale. In timpul crearii unor arme precum bomba nucleara, s-a pus la punct chiar o legislatie draconica privind secretul; din cauza acesteia, de pilda, multe descoperiri stiintifice nu au mai putut fi publicate.

Astfel, dupa opinia lui Hansen, au fost asezate temeliile psihologice ale unei societati americane schizoide. Oamenii au devenit tot mai putin capabili sa perceapa adevaratele proportii ale autoinselarii la care erau supusi, ceea ce a permis proliferarea programelor cu "buget negru". Din fericire, in ciuda penalitatilor dure, nu toti au urmat aceste reguli. Au iesit la lumina cu regularitate, la capatul unor actiuni legislative sau accidental, documente tinute mult timp la secret. Internetul a avut de asemenea un rol important in schimbarea regulilor.

Lumini misterioase

Istoria oficiala a Statelor Unite, daca mentioneaza cumva subiectul "farfuriilor zburatoare", ii confera statutul unei curioase psihoze nationale, o reactie sociologica, de o importanta minora, la cel de al Doilea Razboi Mondial, potrivita doar pentru a fi ridiculizata si repede uitata. Unii impartasesc si azi acest punct de vedere, datorita unei "ignorante atent construita si intretinuta de Pentagon si CIA de-a lungul deceniilor". In cartea sa Strange Company: Military Encounters with UFOs in World War II, publicata in 2007, Keith Chester a descoperit un fapt surprinzator. Desi ziarele si revistele vremii faceau uneori scurte referiri la lumini misterioase care urmareau avioanele si pe care pilotii de razboi le-au poreclit "foo fighters", adevaratele proportii ale aparitiilor au fost ascunse cu grija. In centrul eforturilor depuse de Aliati pentru a intelege acest fenomen incalcit a stat Dr. Howard Percy Robertson (1903-1961), un matematician si fizician american azi putin cunoscut, ofiter de informatii stiintifice, interesat de tehnicile de dezinformare, bun prieten cu britanicul Dr. Reginald Victor Jones (1911-1997), cel care s-a dovedit expert in a gasi modalitati ingenioase pentru a trage pe sfoara spionajul nazist.

Robertson si Jones au incercat fara indoiala sa inteleaga, in timpul razboiului, ce anume tot raporteaza pilotii ca vad. Dupa terminarea conflagratiei, o data cu relaxarea restrictiilor impuse unor astfel de stiri, si americanii de rand au inceput sa ia cunostinta de acest fenomen. Asa cum scria profesorul de jurnalism Herbert Strentz (care si-a alcatuit teza de doctorat asupra prezentei fenomenului OZN in presa), in publicatiile americane au aparut, intre 1947 si 1966, sute de mii daca nu cumva peste un milion de articole pe aceasta tema. Acest fapt a alarmat comunitatea de informatii militare din SUA. Multe din rapoartele cele mai impresionante proveneau de la pilotii de pe liniile comerciale, dintre care multi fusesera militari si erau observatori foarte credibili.

Asa cum scrie, de pilda, Richard Dolan in cartea sa "UFOs and the National Security State", observatiile OZN s-au inmultit dupa 1952, anul detonarii primei bombe cu hidrogen americane. In vara acelui an, obiecte neidentificate au zburat, de repetate ori, deasupra Capitoliului si a Casei Albe din Washington, fiind vazute pe radare si cu ochiul liber; au fost ridicate avioane de vanatoare pentru interceptie, fara niciun efect. Pentagonul a depus atunci un efort apreciabil pentru a linisti populatia.

 Asa cum dovedesc documentele de epoca, guvernul era departe de a se complace cu aparitiile "farfuriilor". Edward J. Ruppelt, seful proiectului Blue Book al Air Force, proiect dedicat fenomenului OZN, sublinia in cartea sa The Report on Unidentified Flying Objects, publicata in 1956, ca ingrijorarea militarilor se datora in buna masura faptului ca OZN-urile aratau un interes aparte fata de instalatii de importanta esentiala ale armatei, dar mai ales fata de armele nucleare. El scria: "OZN-urile au fost observate mai frecvent in jurul ariilor vitale ale apararii Statelor Unite. Frecventa maxima a fost in aria Albuquerque, la Oak Ridge si la poligonul White Sands. Au urmat imediat zonele porturilor, bazele de comanda strategica a aerului si ariile industriale". In 1954 autoritatile militare admiteau ca pilotii raportau intre cinci si zece observatii OZN pe noapte, si asta intr-o perioada in care traficul aerian era abia o fractiune din ceea ce este azi. Se discuta foarte serios despre posibilitatea unei invazii extraterestre. La sfarsitul acelui an, presedintele Dwight Eisenhower a gasit necesar sa linisteasca americanii, spunand ca "farfuriile zburatoare nu sunt pe cale sa invadeze pamantul din spatiul extraterestru". Asigurarea a fost publicata pe prima pagina a numarului din 16 decembrie al ziarului New York Times.

Un filtru bine temperat

In culise, CIA pregatea masuri pentru a-si folosi vastele resurse ca sa reduca numarul de istorii cu farfurii zburatoare care apareau in ziarele americane. O masa rotunda prezidata de Dr. Robertson a recomandat ca subiectul OZN sa fie discreditat prin intermediul unui program acoperit de "instruire si demitizare". Urma sa fie folosite multe din institutiile de propaganda care au activat si in timpul razboiului. In paralel, urma sa fie supravegheate asociatiile de ufologi, dat fiind potentialul lor impact asupra opiniei publice. In cartea sa The Missing Times, Hansen a expus noi dovezi ca televiziunea CBS era printre "bunurile media de pret" ale CIA, in cadrul acestui program de "demitizare". Intr-o emisiune din 1966, intr-un documentar al postului CBS se afirma ca toate OZN-urile sunt datorate erorilor de perceptie, deci publicul nu avea de ce sa fie ingrijorat. In arhivele Smithsonian s-a descoperit o scrisoare manuscrisa in care Dr. Thornton Page, participant la masa rotunda Robertson, relata unui asociat CIA modul in care el insusi "a ajutat ca emisiunea CBS TV sa se organizeze in jurul concluziilor de la masa rotunda Robertson".

Desigur, concluziile n-au asteptat 13 ani pentru a fi puse in aplicare. Acest exemplu este doar cel pentru care s-a gasit o dovada certa, dar este limpede ca in acest timp au existat multe alte initiative de propaganda a recomandarilor grupului Robertson.

Care ar fi motivul pentru care CBS a trebuit sa dezinformeze publicul american privitor la farfuriile zburatoare, in folosul CIA? O parte din raspuns este ca in anul 1966 s-a petrecut un incident de o imensa importanta pentru securitatea nationala si a carei mediatizare trebuia impiedicata. Zonele silozurilor cu rachete nucleare Minuteman din jurul orasului Great Falls, Montana, sediul bazei Malmstrom al Air Force, ca si alte instalatii militare asemanatoare au fost vizitate de OZN-uri. In unele cazuri ele au plutit chiar deasupra instalatiilor de lansare, la un moment dat scotand chiar din uz un intreg grup de rachete nucleare independente intre ele. Incidentul a fost relatat de ziarele locale din statul Montana dar a fost ignorat de agentiile nationale de stiri. Vizite OZN similare au existat si pe la mijlocul anilor 70, si au ramas din nou relatate doar la nivel regional.

Nu e science-fiction. Peste o suta de ofiteri implicati in lansarea rechetelor nucleare, martori oculari, au rupt, unul dupa celalalt tacerea, dupa decenii de pastrare a secretului. {i, trebuie subliniat, este vorba de persoane care au fost supuse unor teste psihologice cu totul speciale, inainte de a fi trimise in acele posturi. Situatia nu s-a petrecut doar in America. In aceeasi perioada au fost vizitate si instalatiile sovietice de lansare a rachetelor.

Secrete bine pazite

A fost unul dintre secretele cele mai bine pastrate ale razboiului rece. Pare greu de acceptat pentru cei ce considera ca sunt bine informati. Explicatia sta in faptul ca organizatiile americane de stiri s-au complacut in a canta in struna organismelor oficiale de informatii. Asa cum subliniaza Hansen, o parte insemnata din bugetul CIA se consuma si azi pe activitati bine platite de cenzura si propaganda, utilizand o serie de tehnici psihologice sofisticate. Exista dovezi ca Dr. R.V. Jones, expert in dezinformari, a jucat un rol cheie in punerea la punct a acestui proces.

Exista de asemenea dovezi, expuse detaliat de Hansen in cartea sa The Missing Times, ca marile organizatii americane de media au ocupat un loc central in politica de dezinformare privind fenomenul OZN in general. Desigur, ele nu sunt deloc interesate sa recunoasca aceasta; prin urmare mentin si azi tacerea, ignorand marele numar de militari care au depus marturie in acest sens. Din fericire, in era Internetului, cenzura practicata de aceste organizatii este tot mai putin eficace, asa cum dovedesc multe sondaje de opinie.

Hansen se intreaba retoric, in concluzie, ale cui interese le-a servit oare aceasta campanie masiva de dezinformare? Au fost oare farfuriile zburatoare o amenintare la adresa umanitatii sau doar la adresa complexului militar-industrial cu costisitorul sau arsenal nuclear? Pentagonul a avut in vedere interesele populatiei sau doar ale sale?

Parerea lui Hansen este ca istoria Americii pentru ultimii 60 de ani va trebui drastic rescrisa, iar stiinta oficiala va fi obligata sa-si reconsidere cele mai dragi ipoteze privind: omenirea, originile sale si rolul sau in Univers. Iar credibilitatea multor institutii, private sau guvernamentale, va fi complet ruinata. Acest viitor se apropie, chit ca suntem pregatiti sa-l intampinam, sau nu.

 

 

http://www.revistamagazin.ro