Paștele Catolic, un simbol etern al speranței și al iubirii universale

Într-o lume în care schimbările sociale, politice și tehnologice sunt la ordinea zilei, tradițiile religioase continuă să ofere un far de lumină și stabilizare pentru milioane de oameni din întreaga lume.

În acest context, Paștele Catolic rămâne un moment profund important pentru credincioși, reprezentând nu doar o celebrare a învierii lui Isus Hristos, ci și o ocazie de reflecție, comuniune și speranță pentru viitor.
Din Paris până în Rio de Janeiro, credincioșii catolici adună rugăciunile lor într-un cor global de solidaritate și iubire fraternă. În vreme ce Bisericile se adaptează la noile realități ale distanțării sociale, credincioșii se reunesc virtual sau în grupuri restrânse, sub cerul liber, pentru a împărtăși încrederea într-un viitor luminos. Este un spectacol impresionant al unității în diversitate, în care granițele naționale și diferențele culturale se estompează în fața credinței comune.
Emoții și reînnoire spirituală
Pentru mulți credincioși, Paștele nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și un prilej de introspecție profundă și reînnoire spirituală. În mijlocul ritualurilor tradiționale, inimile credincioșilor se deschid în fața măreției și a misterului învierii lui Isus Hristos. Este un moment de aducere aminte a sacrificiului său divin și de angajament ferm în fața provocărilor ce încă ne așteaptă. Înălțându-și rugăciunile către cer, credincioșii se hrănesc din izvorul nesecat al speranței și iubirii divine. „Mormântul lui Isus a fost închis cu o piatră mare; şi tot aşa şi astăzi pietre grele, prea grele închid speranţele omenirii: piatra războiului, piatra crizelor umanitare, piatra încălcărilor drepturilor umane, piatra traficului de persoane umane şi încă altele. Şi noi, ca femeile discipole ale lui Isus, ne întrebăm unul pe altul: Cine ne va rostogoli aceste pietre?.
Şi iată descoperirea din dimineaţa de Paşte: piatra, acea piatră aşa de mare, a fost deja rostogolită. Uimirea femeilor este uimirea noastră: mormântul lui Isus este deschis şi este gol! De aici începe totul. Prin acel mormânt gol trece calea nouă, aceea pe care niciunul dintre noi, ci numai Dumnezeu a putut s-o deschidă: calea vieţii în mijlocul morţii, calea păcii în mijlocul războiului, calea reconcilierii în mijlocul urii, calea fraternităţii în mijlocul duşmăniei.
Fraţilor şi surorilor, Isus Cristos a înviat şi numai el este capabil să rostogolească pietrele care închid drumul către viaţă. Mai mult, el însuşi, cel viu, este calea: calea vieţii, a păcii, a reconcilierii, a fraternităţii. El ne deschide trecerea omeneşte imposibilă, pentru că numai el ia asupra sa păcatul lumii şi iartă păcatele noastre. Şi fără iertarea lui Dumnezeu acea piatră nu se dă la o parte. Fără iertarea păcatelor nu se iese din închideri, din prejudecăţi, din suspiciunile reciproce, din prezumţiile care mereu ne iartă pe noi înşine şi îi acuză pe ceilalţi. numai Cristos Înviat, dăruindu-ne iertarea păcatelor, deschide calea pentru o lume reînnoită.
Numai el ne deschide porţile vieţii, acele porţi pe care încontinuu le închidem cu războaiele care se răspândesc în lume. Astăzi ne îndreptăm privirea înainte de toate spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului, martoră a misterului pătimirii, morţii şi învierii lui Isus şi spre toate comunităţile creştine din Ţara Sfântă”, a spus Papa Francisc la slujba de Înviere.

Un semn de pace
„Pace vouă!”, acestea sunt primele cuvinte pe care Isus le-a adresat ucenicilor după învierea sa din morţi. Nu este vorba despre un simplu salut sau de o urare obişnuită, ci mai degrabă de o promisiune, un dar şi o misiune încredinţate de Isus ucenicilor şi, prin ei, Bisericii sale. Sunt cuvinte care exprimă atât de bine esenţa solemnităţii Învierii Domnului - Isus a venit pe pământ, a pătimit, a fost răstignit şi a înviat pentru ca noi să ne putem bucura de pacea sa purtătoare de viaţă, încredere şi speranţă. „Aceasta este urarea pe care doresc să v-o adresez cu bucurie şi acum, cu ocazia sărbătorilor pascale: darul păcii pe care Cristos l-a revărsat asupra ucenicilor după învierea sa din morţi să încălzească inimile noastre, pentru ca tristeţea, neîncrederea şi răutatea să facă loc bucuriei, speranţei şi iubirii! Lumina învierii lui Cristos să lumineze zonele întunecate ale vieţii noastre şi ale lumii în care trăim şi să ne dea forţa şi energia de care avem nevoie pentru a merge înainte cu un nou elan, conştienţi că Domnul e viu şi nu ne abandonează niciodată. Nu putem decât să reflectăm asupra puterii incredibile a credinței de a uni și de a vindeca în mijlocul provocărilor cotidiene. În lumina luminii divină, credincioșii catolici găsesc forța de a traversa cele mai întunecate nopți și de a îmbrățișa cu încredere un nou răsărit. Astfel, în mijlocul tulburării și a incertitudinii, Paștele Catolic strălucește ca un simbol etern al speranței și al iubirii universale”, a spus și PS Iosif Păuleț, Erhiepiscopul Diezecei Romano-Catolice de Iași.

 

 Peste un milion și jumătate de credincioși din România sărbătoresc Paștele Catolic. Anul acesta Paştele ortodox va fi la peste o lună distanţă, pe 5 mai.

Clara DIMA