135 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Catolice de Iaşi
Dimensiune font:
27 iunie 1884 este o dată importantă pentru credincioşii romano-catolici, fiind ziua când s-a înfiinţat Episcopia de Iaşi. După cum spune părintele Alois Moraru, după slavonizarea din secolele VIII-IX, creştinii din Moldova au fost constrânşi de împrejurări să se supună Patriarhiei de Ohrida, misionarii latini fiind nevoiţi să se întoarcă în Italia, ritul greco-slav întărindu-şi poziţiile în detrimentul celui latin. După schisma din 1054, în care un rol important l-a jucat patriarhul Leon de Ohrida, creştinii din Moldova au păstrat ritul şi limba slavonă. Până la întemeierea statului feudal al Moldovei (1359), la începutul secolului al XIII-lea, pe teritoriul Moldovei s-au stabilit cumanii, un popor migrator înrudit cu pecenegii ce se afla temporar în partea de est a Carpaţilor. Pentru aceştia, papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a aprobat în anul 1227 înfiinţarea unei eparhii catolice: Episcopia de Milcov (1227-1241). În timpul voievodului Laţcu (1367-1375), minoritatea catolică din Moldova a trecut sub autoritatea Sfântului Scaun. În acest context, în urma unor cereri adresate papei Grigore al XI lea (1370-1378) de către voievodul Laţcu, la 9 martie 1371 s-a înfiinţat Episcopia de Siret (1371-1434), care, după înfiinţarea Arhiepiscopiei de Lvov (1412) a trecut sub jurisdicţia acesteia. La începutul secolului al XVII-lea, s-a decis înfiinţarea Episcopiei de Bacău, fapt concretizat la 17 septembrie 1607, şi a existat până în anul 1818, când a murit ultimul episcop care a purtat acest nume. La începutul secolului al XIX-lea, preoţii misionari s-au decis să mute reşedinţa episcopului la Iaşi, unde însă au întâmpinat o rezistenţă puternică din partea Divanului Domnesc, probabil din cauza unui firman emis de Poarta Otomană, privind protejarea creştinilor de rit roman, care, în ciuda insistenţelor diplomaţiei austriece şi a Sfântului Scaun, nu a putut fi abrogat. Din această cauză, în Moldova nu s-a mai putut menţine o episcopie, ci doar un vicariat. Acesta s-a înfiinţat în anul 1818, la Iaşi, şi a primit numele de Vicariat Apostolic al Moldovei (1818-1884). La cârma acestei instituţii s-au succedat 12 vizitatori apostolici. „Numărul din ce în ce mai mare al catolicilor cerea un număr mai mare de preoţi. Misionarii erau insuficienţi pentru a face faţă numărului crescând de comunităţi ce trebuiau deservite. Italia se confrunta şi ea cu numeroase greutăţi politice, ceea ce făcea ca numărul misionarilor italieni să scadă şi să crească proporţional numărul misionarilor unguri. La acestea se mai adăuga faptul că nu puteau cunoaşte bine limba română, ceea ce le îngreuna activitatea pastorală”, a mai spus părintele Alois Moraru.
Odată cu Principatele Unite s-a făcut simţită necesitatea creării a două episcopii romano-catolice, în Bucureşti şi în Iaşi, care să poată subordona toate comunităţile catolice de rit latin din această zonă. Pe 27 iunie 1884, Vaticanul a decis încetarea Vicariatului Apostolic al Moldovei, care fiinţa din 1818, şi decreta înfiinţarea Episcopiei Catolice de Iaşi. Episcop a fost numit Nicolae Iosif Camilli, fost vizitator apostolic între 1881 şi 1884, numit episcop de Mosynopolis la 16 septembrie 1881, iar la 27 iunie 1884 episcop titular de Iaşi. Misiunea principală pe care a primit-o episcopul Camilli de la papa Leon al XIII-lea a fost aceea de a ridica un cler indigen pentru pastoraţia catolicilor din Dieceza de Iaşi, ceea ce impunea deschiderea unui seminar diecezan. Dieceza avea 244 de localităţi, cu aproximativ 65.000 de catolici, care erau deserviţi de 37 de preoţi misionari. De aceea, s-a insistat foarte mult şi asupra deschiderii unui seminar pentru clericii indigeni, ceea ce s-a concretizat la 29 septembrie 1886. Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau