Bătrânul de 80 de ani care nu are ce mânca zile întregi! Nea Vasile trăiește într-o sărăcie lucie, uitat de toată lumea și abandonat de statul roman!

Are vârsta de 80 de ani și locuiește în Giurgioana, un sat izolat din județul Bacău, mai precis în comuna Podu Turcului. Este unul dintre bătrânii României care sunt lăsați de izbeliște de statul român, apucând să mănânce doar când binevoitorii îi calcă pragul, să vadă dacă mai trăiește.

Nu au familii. Sunt singuri pe lume, bunicii cărora nu le deschide nimeni ușa suferă în casă de frig, foame și sete. Nea Vasile, așa cum îl știu oamenii locului, locuiește singur, după o viață de muncă asiduă, neavând la această înaintată vârstă niciun fel de ajutor. Bătrânul a trăit fără foc aproape o iarnă întreagă, rezistând eroic la temperaturi cu minus de două cifre. Se bucură enorm atunci când cineva îi calcă pragul și îi aduce un bol cu mâncare. Spune că nu poate să își facă focul, iar pentru a se încălzi folosește mai multe pături cu care se învelește.

Într-o societate normală, bătrânii și-ar găsi locul într-un azil, acolo unde să-și trăiască decent restul zilelor. Din păcate, statul român nu îi i-a în seamă, nefiind capabil să facă nimic pentru ei, aceștia murind cu zile. Dezinteresul autorităților pentru cei singuri si bolnavi, a determinat ca cei buni la suflet, să pună mână de la mână, și să îi ajute pe unii dintre ei.

Nea Vasile, luat în ”grijă” de jandarmii băcăuani

Bătrânul din Podu Turcului a avut șansa să se numere printre cei ajutați de cei cu suflet mare. Un echipaj de jandarmi l-au cunoscut în luna februarie a anului 2021, în momentul în care l-au găsit căzut pe stradă și l-au transportat la domiciliu, pentru a nu fi lovit de temperaturile scăzute. Din acel moment, jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău au decis să-i fie lui nea Vasile ajutor la nevoie și au revenit periodic cu alimente, precum și cu lemnele necesare pentru încălzirea locuinței, care îi lipseau. Când l-au întâlnit prima dată, au aflat că încă nu făcuse focul în sobă în acea iarnă. Viată lui nea Vasile nu a fost una ușoară, munca lui și agoniseala de o viață au ars sub privirile sale, iar singurătatea este apăsătoare, neavând pe cineva aproape, decât pe cei care îi calcă pragul cu o farfurie de mâncare.

Nea Vasile este un caz fericit. Sute sau chiar mii de bătrâni își trăiesc viața de pe o zi pe alta, mâncând ce apucă sau chiar băgându-se la somn fără măcar să apuce să mănânce o firimitură. Autoritățile au obligația de a ști de ei și de a-i ajuta să își poarte ultimii ani din viață cu demnitate, însă, după toți acești ani am ajuns la o concluzie: Statului român, nu îi pasă!