Bunicuţă chemată în judecată pentru că ar fi spart un geam cu piatra

 * în momentul în care şi-a văzut bunica umblând pe uliţa din faţa gospodăriei, nepoata a scos limba, apoi s-a refugiat în casă * de nervi, bunica a luat o piatră din drum şi a aruncat-o în direcţie copilei * n-a nimerit-o, dar a spart un geam, provocând furia concubinei propriului fiu

Anul 2021 a început cu o ruptură totală într-o familie dintr-un sat din Zona Metropolitană a Iaşului. Doina S. are doi băieţi, Adrian şi Cornel, fiecare dintre aceştia având câte o fată. Primul, pe Maria (8 ani), iar celălalt pe Andreea (5 ani). Nepoata ce mare are un serios handicap mintal şi pare-se că de-aici a pornit totul. De la un timp, ori de câte ori îşi vede bunica, Maria scoate limba la ea, apoi fuge. Comportament care nu doar că a scos-o de la inima Doinei, ci a provocat în familie un scandal aşa de mare, încât s-a ajuns în instanţă, după episodul de vineri, 8 ianuarie. Atunci, Maria, în momentul în care şi-a văzut bunica umblând pe uliţa din faţa gospodăriei, a scos limba, apoi s-a refugiat în casă. De nervi, Doina a luat o piatră din drum şi a aruncat-o în direcţie copilei. N-a nimerit-o, dar a spart un geam, provocând furia concubinei lui Adrian. Aceasta şi-a somat bărbatul să meargă la Judecătorie şi să ceară emiterea unui ordin de protecţie împotriva Doinei. Lucru care s-a întâmplat în lunea ce a urmat. În plângere, Adrian şi-a motivat gestul prin faptul că fiicei sale îi este frică de bunică şi că-i trebuie nişte şedinţe de psihoterapie pentru a i se înlătura această stare de temere. Şi să existe certitudinea că cele două nu se vor întâlni măcar vreme de trei luni.

Dezbaterile au avut loc două zile mai târziu. Interpelată fiind dacă este de acord cu emiterea unui ordin de protecţie, pârâta arată că abia a fost înştiinţată printr-o notă telefonică despre existenţa dosarului, termenul de judecată şi ora fixată, nu a primit nimic scris, aşa că nu ştie motivul pentru care este chemată la bară.

După ce i s-au adus la cunoştinţă cele scrise în solicitarea lui Adrian, Doina  a fost întrebată dacă este de acord cu emiterea ordinului de protecţie. Femeia şi-a făcut cruce, a zis e imposibil aşa ceva, că trebuie să aibă grijă de cealaltă nepoată şi că, vrând-nevrând, trebuie să treacă prin faţa casei lui Adrian. Acesta, sfătuit de consoartă, a venit şi cu o martoră, care, respectând regulile, a intrat în sala de şedinţe cu masca pe figură.

Pârâta a solicitat ca martora să-şi dea masca jos, pentru a o putea identifica, iar judecătorii i-au acceptat doleanţa. Atunci, Doina a întrebat: „a văzut martora cu ochii ei, a asistat ea personal la vreo scenă de violenţă?”. Pusă de magistraţi să răspundă, aceasta a recunoscut că n-a văzut nimic, că ştie doar din auzite şi tot pe această cale a aflat că pârâta ar avea ceva bolipsihice. Întâmplător, bunica avea la ea actele medicale în care se menţionau doar afecţiunile cardiace şi faptul că a suferit un atac cerebral.

Argumentele au fost suficiente pentru ca judecătorii să respingă, ca neîntemeiat, demersul lui Adrian. Marcel FLUERARU