Maestrul de sticlărit

Pe o străduță îngustă din inima Iașului se află un atelier în care timpul pare să se fi oprit în loc. Focul arde încet, în timp ce un bărbat se apleacă peste o bucată de sticlă în flăcări, modelând-o cu o dexteritate demnă de un magician. Unul al focului. El este Romică Robu, unul dintre ultimii sticlari din Iași care, în atelierul său din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, transformă sticla obișnuită în adevărate opere de artă care vor sluji științei în laboratoarele instituției academice.

Sticlăria este o artă ce pare a se pierde încet în negura timpului. Oricât ar fi de anacronic a fi în era digitală, meșteșugul este vechi de mii de ani. În mâinile maestrului, sticla dansează și aduce la viață obiecte cu povești unice.

Romică Robu nu este doar un sticlar, ci și un povestitor, iar basmele sale sunt încrustate în fiecare obiect pe care îl creează. „Povestea sticlei începe în nisip”, începe el, „și se termină în mâinile unui om capabil să-i dea formă și semnificație”.

Proba focului

Cu un zâmbet cald, el le explică răbdător micilor oaspeți procedeul prin care transformă sticla în vase care vor sluji științei. Ca în fiecare an, Romică Robu are în vizită copii de la Școala de vară a micilor jurnaliști, curioși să afle cum nisipul se transformă în vase de reacție și nu doar. „Nu e vorba despre nisipul din litiera pisicii”, râde meșterul, iar Gabi, un puști blond cu ochi albaștri, vine imediat cu replica: „Și ce ar trebui să facem ca să fie și acela bun?”. După ce și Călin primește răspuns la întrebarea sa legată de transformările prin care trec cioburile supuse focului și află că fiecare vas este un testament al abilității extraordinare a meșterului, în atelier începe munca. Sticlarul aprinde flacăra cu ajutorul căreia va supune toate vasele deteriorate și cioburile, apoi le va transforma inclusiv în obiecte decorative – flori, figurine etc. Dar nu doar obiectele din sticlă  îl fac special pe Romică Robu, ci și dăruirea sa de a împărtăși acest talent copiilor care vor să afle despre meșteșugul sticlăriei. „Este important să păstrăm vie această artă”, spune meșterul, „și să o transmitem generațiilor viitoare. Din păcate, am rămas puțini cei care o stăpânim”.

În timp ce admiri priceperea lui Romică Robu este imposibil să nu fii captivat de măiestria și pasiunea cu care el modelează sticla. Este o conexiune tangibilă cu trecutul, un semn al respectului pentru tradiție, dar și o privire spre viitor.

În atelierul încălzit de flăcări, „care oare de ce au culori diferite?”, după cum se întreabă Mihnea, rotindu-și curios ochii albaștri, precum sticla de Murano, meșterul continuă să topească, modeleze și să insufle viață nisipului lichid, păstrând astfel vie o artă veche, care continuă să fascineze prin frumusețea și unicitatea sa.

Nu doar sticla, ci și poveștile sale își găsesc drumul în casele și inimile oamenilor, continuând să trăiască mult după ce focul din atelierul său s-a stins. „Ce vă place la meserie și de când o faceți?”, a întrebat Eliza, ai cărei pistrui jucau pe chipul plin de veselie, și „oare cât o fi de greu?, de unde vine inspirația?”, a șoptit curioasă și Ema, o copilă sensibilă și foarte talentată la scrisul poveștilor, mai ales a celor care vorbesc despre oameni speciali. „Din orice sticlă se pot fabrica obiecte”, a replicat Patricia, o fetiță a cărei privire albastră amintește mereu de înaltul Cerului spre care orice zbor este posibil. Chiar și al unui sticlar care nu este doar un artist, ci și un educator, un păstrător al tradițiilor și meșteșugurilor vechi.

 Un simbol al creativității

Un obiect de sticlă nu este doar o piesă în mâinile sale. Este o poveste, o bucățică din istorie, un simbol al creativității și pasiunii umane. Dincolo de foc și sticlă, în atelierul din spatele celei mai vechi universități din țară este o lume de culoare, formă și sens. O lume pe care Romică Robu, unul dintre ultimii sticlari din Iași, este hotărât să o împărtășească tuturor celor din jur.

„Sticla”, își încheie el povestea, „este un material incredibil”. „O poți transforma în orice îți imaginezi. Și nu este doar despre ceea ce creezi, ci și despre povestea pe care o împărtășești prin ceea ce faci. Acesta este adevăratul meșteșug al sticlăriei”.

Dacă aveți drum prin Iași, nu ratați o vizită la atelierul din Dealul Copoului. Lăsați-vă captivați de foc, de sticlă și de povești. S-ar putea să descoperiți nu doar frumusețea cioburilor, ci și magia din spatele lor.

Maura ANGHEL